Ieri, la Sala Polivalenta se muncea de zor. In timpul vizitei lui Emil Boc pe santierul constructiei, muncitorii se intreceau in harnicie, constiinciosi ca niste furnici. Astazi, se pare ca aplombul i-a parasit, pesemne au muncit prea mult ieri. De 6 ore, trei muncitori se chinuie sa repare – nimic la cladire, asa cum s-ar putea crede – ci un gard.
Daca ieri primarul Clujului vizita santierul Salii Polivalente pentru a le arata ziaristilor cum se munceste la una dintre cele mai controversate constructii din oras, astazi, lucrul e cea mai mica preocupare a muncitorilor de aici. De azi dimineata, trei dintre ei se chinuie sa repare un gard; fara niciun succes. Metoda de lucru e pur romaneasca: unul se plimba pe lungimea gardului, urland cand incolo, cand incoace, altul sta pe trotuar, in strada, si da indicatii, iar al treilea da cu sapa in pamant. O sa faca un sant unde o sa propteasca fierul .
Altii sase stau cocotati la etajul unul al cladirii si fluiera dupa orice prezenta feminine care trece pe trotuarul dintre cladirea in constructiei si Cluj Arena. Probabil sunt in pauza de masa, de vreme ce fac asta timp de o jumatate de ora buna, fara sa arunce macar un ochi in spate, la cladirea ce ar trebui sa fie gata in urmatoarele 7 luni.
Problema gardurilor de la polivalenta nu e una noua – tergiversarea lucrarilor Salii Polivalente au dus la demult la degradarea locului in care se construieste obiectivul. Inca de anul trecut, gardurile se inclina, ba inauntru, ba spre exterior, tablele fiind indoite pe alocuri. Daca te uiti prin spatiile goale, vezi cum au fost proptite cu bucati de lemn, ca la tara.
Se pare ca muncitorii rezolva problemele in ordinea in care apar: gardul primul, abia apoi cladirea.