De multe ori, boala cardiovasculara afecteaza mai multi mebrii ai aceleiasi familii – motiv pentru care intrebarea daca mostenim boala de la parinti sau o dobandim prin obiceiurile alimentare si stil de viata este legitima. Raspunsul este afirmativ la ambele intrebari.
Excesul de colesterol, trigliceride, homocisteina si unele lipoproteine maresc riscul de imbolnavire a aparatului cardiovascular. Tendinta de supraproductie a acestor substante pare a fi doar partial mostenita, daca tinem seama de faptul ca regimul alimentar nu numai ca poate preveni aparitia acestor rfactori de risc, dar ii si poate anihila, in cazul in care s-au instalat. Cu alte cuvinte, chiar daca in antecedentele familiale se inregistreaza diverse boli de inima, nu este obligatoriu ca acestea sa se manifeste si la dvs.
Adeseori, anamneza familiala de boala nu pare sa evidentieze vreo predispozitie genetica. Mai degraba se leaga de mostenirea unui anumit stil de viata si a unor obiceiuri alimentare care va situeaza intr-o categorie de risc. Acest lucru este foarte incurajator, avand in vedere faptul ca este mult mai usor sa-ti imbunatatesti regimul alimentar decat sa-ti modifici genele. Si cu cat incepeti mai devreme, cu atat veti avea mai mult de castigat.
Dezvoltarea fetala si riscul bolilor cardiovasculare
Boala cardiovasculara poate fi “programata” inca din perioada dezvoltarii fetale, in functie de tipul de principii alimentare pe care fatul le primeste de la mama pe parcursul sarcinii. Oamenii de stiinta au descoperit ca nou-nascutii cu greutate mica la nastere sunt mai predispusi spre hipertensiune, diabet si boli cardiovasculare la varsta adulta. Dupa alte statistici, riscul de boala cardiaca sau diabet este dubla la copiii slabi sau de inaltime mica la nastere.
Pentru a aprofunda implicatiile acestui nou factor de risc, prof. Barker de la Departamentul de Epidemiologie Ambientala de la Universitatea din Southampton, in colaborare cu cercetatorii de la Spitalul Central Universitar din Helsinki, Finlanda), a realizat un experiment remarcabil ce a avut drept subiecti 3302 barbati nascuti in spitalul citat intre 1924 si 1933. Cum in Finlanda bolile cardiovasculare au una din cele mai inalte incidente din lume, iar sistemul de inregistrare a datelor de nastere este excelent, au existat conditii optime de testare a teoriei “programarii fetale”.
Cercetatorii au pornit pe urmele fiecaruia din cei 3302 barbati, au stabilita cati dintre ei traiesc, care este starea de sanatate a supravietuitorilor si ce anume a provocat moartea celor disparuti. Rezultatele obtinute au confirmat legatura stransa intre dezvoltarea fetala si riscul ulterior de boala cardiovasculara.
Barbatii cu cea mai inalta rata de decese pe fond de afectiuni cardiovasculare s-au aflat intr-una din situatiile urmatoare: avusesera greutate mica la nastere, placenta lor fusese hipotrofica sau se nascusera din mame scunde sau supraponderale. Explicatia poate fiurmatoarea: daca o viitoare mama este subnutrita pe parcursul propriei sale dezvoltari fetale, ca si in anii copilariei, ea va avea o inaltime mai mica decat ar fi normal. Daca aportul sau nutritional se va imbunatati la varsta adulta, ea va creste in greutate, nu si inaltime, astfel ca va fi scunda si grasa. Capacitatea de creare a unei placente voluminoase si sanatoase depinde mai mult de dezvoltarea mamei in perioadele timpurii ale existentei sale decat de alimentatia sa pe parcursul graviditatii.
Asa stand lucrurile, progenitura nu va beneficia, pe parcursul dezvoltarii fetale, de o aprovizionare echilibrata cu principii nutritive, chiar daca mama se hraneste corect. In consecinta, nou-nascutul va fi probabil scund si slab, reflectand gradul de subnutritie fetala, iar riscul sau de a suferi de afectiuni cardiovasculare si de diabet la varsta adulta va fi mult mai mare. Dimpotriva, o mama de talie normala si corect alimentata ce da nastere unui copil durduliu poate fi sigura ca odrasla sa prezinta un risc minim de boala cardiovasculara.
Alimentatia specifica in perioada sarcinii
Dar ce anume din viata intrauterina programeaza aparitia bolii peste cateva decenii? S-a avansat ipoteza potrivit careia fatul se adapteaza la aportul alimentar inadecvat modificandu-si metabolismul si structura organelor si favorizand astfel protectia sistemului nervos in plina desfasurare. Aceasta inseamna ca, practic, copilul se naste avand deja rezistenta la insulina. Metabolismul alterat al glucozei si rezistenta la insulina sunt factorii determinanti ai diabetului si ai problemelor cardiovasculare ce vor aparea la viitorul adult. Pentru oameni, teoria nu a fost dovedita inca, doar pentru descendentii animalelor gestante malnutrite.
Bineintels ca daca v-ati nascut cu o greutate si o talie mica, dintr-o mama la randul sau scunda si supraponderala, aceasta veste s-ar putea sa nu va bucure prea tare. Insa azi se stie ca o strategie alimentara specifica, cu proportii adecvate de proteine si glucide, la care se adauga aminoacizi esentiali, vitamine si elemente minerale poate reprograma metabolismul in asa fel incat sa reduca riscul de a deveni rezistent la insulina.
De asemenea, cunoscand toate acestea, trebuie sa ne asiguram ca nou-nascutii cu greutate si talie mica fata de varsta lor gestationala vor primi cat mai curand posibil o alimentatie adecvata, deoarece aceasata poate avea un efect salutar in reducerea riscului ulterior de boala cardiovasculara.
Se poate afirma, asadar, ca mediul exterior si in special conditiile alimentare din perioada embrionara sunt mai importante decat orice gena mostenita. Chiar si la cei cu o predispozitie genetica sau una dobandita, secundara aportului nutritiv din perioada de dezvoltare fetala, riscul poate fi diminuat prin modificari aduse regimului alimentar. Sta in puterea dvs. sa faceti acest lucru pentru a schimba calitatea si durata propriei vieti.
.ro