Moş Crăciun pune anul acesta cu 7,02% mai puţine alimente în bliduţul de Sărbători al românilor. Şi aşa face în fiecare an, dar măcar măreşte facturile la utilităţi, să fie ceva şi pe creştere. Creşterea economică în “V” anunţată de Cîţu, dar care se simte numai în buzunarele lor, ale CUMĂTROCRAŢILOR.
Economedia a comparat prețurile unora dintre cele mai cumpărate produse de Crăciun, din patru supermarketuri. Prețurile au fost calculate prin intermediul site-urilor acestora, în săptămâna 6-12 decembrie. În momentul analizei, nu au fost luate în calcul prețurile reduse online. Au fost alese patru supermarketuri: Auchan, Cora, Mega Image și Kaufland. Din datele colectate, Cora este cel mai scump retailer dintre companiile alese, în timp ce Kaufland este cel mai accesibil în ceea ce privește prețurile. Coșul de cumpărături din Cora este cu 9,44% mai scump decât cel din Kaufland, cu 8,28% decât cel din Auchan și cu 4,89 % mai scump decât în Mega Image.
Ideea este că, faţă de anul trecut, când oricum au stat închişi în case, românii plătesc în plus 7,02% la un coş de Crăciun. Iar suntem cu „Coșul silnic”, într-o încercare de a îndrăzni să credem până la capăt. Capătul răbdărilor…
De atâta dreptate până la capăt şi o ţară ca afară, guvernanții (mai ales cei care se dau de stânga) au reușit performanța de a-i ajuta pe români să poată trăi jumătate de lună dintr-un salariu mediu pe economie. Epoca lui doi în unu a apus, trăiască epoca lui unu pe doi! Pe jumătate mândru că sunt român, cum s-ar putea zice. Îndrăznesc pe jumătate… O viaţă pe jumătate împlinită… Şamd, ne putem juca cu aceste jumătăţi de măsură cât dorim. Că oricum o facem pe spinarea noastră şi pentru bunăstarea acestor neterminaţi pe care-i ţinem de 32 de ani în pita guvernărilor.
Căci nici măcar coșul zilnic nu mai este ce era cândva. O facturică bine mătrășită în interesul băieților deștepți a făcut ca numărul zilelor din luna românului să se diminueze drastic. Şi să fie, în continuare, în scădere. Conform statisticilor, dintr-un salariu mediu, un român își poate asigura doar 16 coșuri “zilnice” într-o lună. Și aceasta numai dacă și-ar cheltui toți banii pe mâncare. Pentru restul zilelor se pot hrăni cu promisiunile din campaniile electorale: salarii minime maximalizate, locuri de muncă, relaxare fiscală și pensii la tot cartierul. Mai ales la cartierul (pardon, CARTELUL) cu „speciali”.
Pentru a vă face o idee despre cât de săraci am ajuns să fim, dintr-un salariu mediu lunar, un polonez îşi permite să cumpere 25 de coșuri zilnice cu alimente de bază, iar un britanic aproape 50. Acestea sunt datele dintr-un studiu al patronatelor din industria alimentară. Doar bulgarii sunt (încă) mai săraci decât noi.
Numai prin TVA statul ne fură 19% din coșul zilnic. Dar noi suntem obișnuiți să plătim TVA inclusiv la TVA și la la acciză – o dovedesc chiar accizările anuale pe combustibili care încă ne mai halesc o pită la litrul de benzină/motorină ars.
Din compararea datelor statistice pe care le deținem, aflăm că avem prețuri de Germania și salarii de Bantustan.
Așa că, nostalgicilor care încă mai au impresia că o duceau bine pe vremea lui Ceaușescu, pentru a retrăi acele minunate clipe, le propunem să experimenteze din nou acele binefaceri:
– să renunțe la abonamentul la cablu și internet (pot să se uite doar 2 ore pe zi la TVR și numai când dă din gură cine este la putere);
– să renunțe la telefonul mobil și să pastreze numai postul fix, eventual să ceară abonament de mobil cu cuplat (să tragă cu urechea la convorbirile ăluia și veceversa, să aibă ce raporta la noua Securitate);
– să nu consume apă caldă decât o dată pe săptămână, ca și cum nici măcar nu ar ajunge până la etajul la care locuiesc (chiar dacă stau la parter); Mă rog, deja cei din Bucureşti, Timişoara şi alte locuri experimentează astfel de nostalgice amintiri despre apa caldă şi căldură. În curând le va experimenta întreaga ţară…
– să-și scoată siguranțele din tabloul de curent electric și să simuleze măcar 3 sau 4 pene de curent pe zi;
– să consume numai 20 de litri de benzină pe lună și să treacă la vechile “Dacii”;
– să bea numai cafea amestec și să renunțe la cafeaua naturală cu diverse “alintarome”;
– să fumeze Carpați fără filtru, maxim Snagov;
– să mănânce rațional (ca și pe cartele): carne o dată pe lună (maxim bilunar), cel mult o jumătate de pâine pe zi, mezeluri la două, trei săptămâni, zahăr un kg la lună, ulei un litru șamd (ciuciu ciocolată, banane, portocale, maxim mere zbârcite);
– să rabde până la primăvară, când vor răsări pe câmpii și prin păduri: ștevia, urzica, leurda și, eventual, ceapa verde în curte la vecinul…
Baftă!
Constat că așa de sărăciți sufletește am ajuns încât nici măcar Sărbătorile nu stau sub semnul omeniei. În preajma acestora întrebarea nu este ce pui pe masă, ci ce se scumpeşte mai întâi: mâncarea sau gazul și lumina?
Am ajuns să trăim să ne întrebăm, noi, amărăştenii pe spinarea cărora trăiesc fără griji câteva sute de mii de nesimţiţi: „Cine vine mai întâi – factura, moartea sau poştaşul cu pensia?”
Şi, gata!