Editorial

Modelul Bolojan

 

După alegerile din 27 septembrie s-a petrecut un eveniment notabil în administraţia publică din România: un ales local a avut o iniţiativă de bun simţ în spinoasa problemă a cheltuirii banului public, iar gestul său, culmea, a fost urmat şi de alţi şefi de instituţii similare.

Ilie Bolojan, fost primar al municipiului Oradea şi proaspăt ales preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, a anunţat că va da afară jumătate dintre angajaţii instituţiei, adică 86 de persoane, care nu prea făceau nimic, consumau doar bani publici şi încărcau organigrama, astfel încât unii nici măcar nu mai aveau loc unde să stea în birouri! Iar Bolojan chiar poate fi crezut când vorbeşte despre eficienţă în administraţia locală!

Exemplul lui Ilie Bolojan a fost urmat de alţi doi şefi de consilii judeţene din ţară. Iulian Dumitrescu, noul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova a declarat că va desfiinţa chiar 315 posturi, prin plecarea a circa jumătate dintre angajaţii din aparatul propriu al executivului judeţean şi prin desfiinţarea a două direcţii. Motivele deciziei: mulţi dintre cei ce ocupau aceste funcţii erau pile de partid, fără chef de muncă şi plafonaţi profesional. Un alt şef de judeţ care şi-a propus să  restructureze instituţia este Romeo Duncă, care a spus că va aplica în demersul de restructurare regula “pleacă 5, vin 3”.

Presa şi ONG-urile au scris de nenumărate ori că baronii locali “galbeni”, „roşii” sau „verzi”, sau de altă culoare politică, au transformat instituţiile pe care le conduc şi cele din subordinea judeţelor sau ale primăriilor pe care le păstoresc în adevărate feude proprii în care au angajat tot felul de tăietori de frunze la câini. Şi până acum nimeni nu s-a atins de aceşti politruci de partid sau pile ale şefilor. Ilie Bolojan spunea, şi bine zicea, că nu vrea să înlocuiască politrucii altora cu politrucii lor, adică ai peneliştilor.

Cu asemenea armate de “profesionişti” şi cu şefi care i-au tolerat şi promovat ani de zile sau chiar mai multe mandate, nu e de mirare că multe din aceste consilii judeţene au fost neperformante, şi că nu au atras fonduri europene sau au absorbit extrem de puţine. Risipa şi lipsa de transparenţă au fost la ordinea zilei în administraţia publică centrală sau locală din România, după Revoluţie încoace!

Întâmplător sau nu, cei trei şefi de judeţe sunt liberali. Cred că s-ar impune ca Ludovic Orban să le ceară şi celorlalţi preşedinţi de consilii judeţene şi primari de municipii reşedinţă de judeţ să ia exemplul celor trei şi să fie mai atenţi cu cheltuirea banilor publici şi cu organigramele extrem de stufoase pe care le au entităţile pe care aceştia le conduc.

Bineînţeles că ar fi de dorit ca şi alte partide care au aleşi locali mulţi, în primul rând PSD, să facă la fel, să le impună oamenilor proprii să gestioneze cu mai multă grijă banii contribuabililor, măcar în ceasul al doisprezecelea, după ani de huzur şi “baronie”, cu pile-cunoştinţe-relaţii bine mersi în locuri călduţe, cu contracte direcţionate către firme agreate şi cu parandărături consistente!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *