NU AU FOST APLICATE SANCȚIUNI. Acesta este unul dintre răspunsurile oferite de către instituția care reprezintă autoritatea de sănătate publică la nivel local. Sesizările privind cazurile de infecții nococomiale sunt înregistrate, analizate, dar cercetarea pare să se împotmolească pe traseu, astfel încât cazurile excepționale (devenite obișnuite deja) de malpraxis ori situațiile în care se ia act de infecții nosocomiale nu sunt urmate de sancțiuni. Iar aceasta întrucât ”competențele” Colegiului Medicilor Cluj se încheie acolo unde ar trebui să înceapă.
Spitalul Județean Cluj – 1542 de paturi și 555 de cazuri de infecții nosocomiale
Numărul cazurilor de infecții intraspitalicești este unul constant. În ultimii 5 ani, la nivelul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj, procentul a fost într-o continuă creștere.
Bineînțeles, trebuie să avem în vedere faptul că datele statistice sunt informații înregistrate în mod oficial.
În mod neoficial, aceste date neștiute de nimeni, sunt mult mai mari.
Situația infecțiilor nosocomiale înregistrate în perioada 2013-2018
click foto pentru imagine completă
”Numărul de infecții nosocomiale (infecții asociate asistenței medicale – IAAM) este direct proporțional cu numărul de paturi și, în același timp, este condiționat de complexitatea cazurilor tratate, precum și de rulajul pacienților”, se arată în răspunsul oferit de SCJU Cluj la solicitarea Ziar de Cluj.
”În orice discuție referitoare la infecțiile nosocomiale, ar trebui să se ia în considerare media europeană (7-10%) sau media declarată de World Health Organisation (15%), deoarece repezintă indicatori de calitate care orientează asupra tipului de măsuri epidemiologice necesare pentru spital, dar și de sănătate publică la nivel de comunitate”, adaugă reprezentanții SCJUC.
Aparent, aceste date reflectă cazurile izolate, situațiile excepționale. De fapt, sunt cazuri cât se poate de reale, fiind vorba de pacienți în carne și oase, ființe vii, care după ce au ”cules” un stafilococ extrem de rezistent la orice tip de antibiotice, au suferit complicații, s-au adresat la diversele instituții care trebuiau să facă dreptate și au ajuns, în final, să apeleze la instanțele de judecată. Pentru că alte soluții nu există.
Nici practica judiciară nu excelează, de altfel, în soluționarea acestor situații.
Doar că aceste cazuri – fie cele de malpraxis, fie cazurile infecțiilor intraspitalicești – fac diferența dintre viață și moarte.
Cine poate câștiga în acest conflict odios: sistemul sanitar românesc, instanțele de judecată și pacientul devenit victimă fără voie?
Numărul raportat și înregistrat al cazurilor de infecții nosocomiale la nivelul Spitalului Județean Cluj se situează sub media europeană – aceasta ar fi concluzia pe care suntem tentați să o tragem.
Dar. Dar cum au fost soluționate cazurile oficiale de infecții nosocomiale?
Nicicum.
”Începând cu octombrie 2016, în conformitate cu OMS 1101/ 2016, spitalul raportează și infecțiile asociate asistenței medicale din alte spitale și alte tipuri de îngrijiri medicale diagnosticate la internarea/ transferul în SCJU. Astfel, în octombrie-decembrie 2016 au fost identificate 22 de IAAM, în 2017 – 97 de cazuri, iar în 2018 (până în luna octombrie) – 110 IAAM”, precizează reprezentanții SCJUC.
Prin urmare, până în luna octombrie 2018, numărul Infecțiilor Asociate Asistenței Medicale este de 110 cazuri.
Dar fiți pe pace: cazurile sunt diagnosticate ”la internarea/transferul în SCJU”. Altfel spus, au fost dobândite pe oareunde și depistate în spitalul din Cluj.
Pentru că, în definitiv, rapoartele ”de expertiză” întocmite de IML Cluj nu permit o altă concluzie.
Oare de ce?
Cazurile de Malpraxis
Sfera definițiilor cazurilor de malpraxis include, deopotrivă, eroarea medicală legată de actul științific medical, dar și greșeala medicală legată de etica și deontologia profesională, conform articolului 642, alin. 1 și 2, din Legea nr. 95/2006.
”Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor Cluj analizează plângerile și decide prezența greșelii medicale, acordând, după caz, sancțiuni, care sunt sau nu validate de Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor din România. În consecință, spitalul înregistrează sesizări/ plângeri/ reclamații, însă nu are autoritatea de stabili dacă un caz reprezintă sau nu malpraxis”, susțin reprezentanții SCJUC.
Toate drumurile duc la Colegiul Medicilor Cluj.
Numărul de plângeri/sesizări și reclamații înregistrate în perioada 2014 – octombrie 2018
Astfel, deși numărul ”nemulțumiților” este tot mai redus, infecțiile intraspitalicești rămân o prezență constantă în statisticile oficiale. Cel mai probabil, numărul real al păgubiților trebuie căutat prin arhivele instanțelor de judecată.
Dar cine își permite un proces care poate dura ani de zile și care este, cel mai probabil, fără sorți de izbândă? Financiar, un proces în mai multe etape este un lux nepermis pentru un pacient obișnuit al Spitalului Județean Cluj, dar care a avut ghinionul (!) de a dobândi un stafilococ rezistent.
Direcția de Sănătate Publică Cluj: ”NU AU FOST APLICATE SANCȚIUNI”
La nivelul județului Cluj, până în octombrie 2018 a fost înregistrat un însemnat număr de 1628 de cazuri de infecții intraspitalicești. O cifră deloc neglijabilă.
În schimb, la nivelul municipiului Cluj-Napoca cifra ”se menține” la 555 de cazuri și un maxim înregistrat anul trecut: 637 de cazuri.
Doar că, știți, cazurile există, dar această PROBLEMĂ nu privește pe nimeni. ”SANCȚIUNI NU AU FOST APLICATE”.
E mai mult decât firesc. Nu există repsonsabili, nu e nimeni vinovat.
Știți câte sesizări în privința infecțiilor intraspitalicești au fost înregistrate de pacienți în ultimii 5 ani?
Patru cazuri. Doar 4 plângeri.
Astfel, în prisma rapoartelor înaintate de către instituțiile abilitate, problema infecțiilor intraspitalicești este, practic, inexistentă.
Numărul total de sesizări ale pacienților/aparținătorilor înregistrate în ultimii 5 ani este de doar 39.
Concluzia parțială poate fi următoarea: atât pacienții, cât și aparținătorii nu au deloc încredere în rezolvarea propriilor cazuri, în buna soluționare a situațiilor în care au ajuns victime.
Rata oficială a cazurilor de malpraxis ori a cazurilor de infecții nosocomiale reflectă o situație alarmantă: lipsa încrederii în instituțiile medicale ori în instituțiile care trebuie să urmărească, să investigheze și să sancționeze abaterile și derapajele din instituțiile sanitare clujene.
Cazurile de Malpraxis în ultimii 5 ani: au fost înregistrate 23 de sesizări, din care 1 caz de malpraxis.
”Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis are atribuții de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale și deci nu are competențe să aplice sancțiuni.
Referitor la cazurile raportate și sancțiunile disciplinare aplicate, datele pot fi obținute numai de la Colegiul Medicilor Cluj”, susțin reprezentanții DSP Cluj.
Până aici, toate bune.
Vorba vine, întrucât sunt doar niște date statistice, în spatele cărora se află destinele unor pacienți care au dobândit amintiri de neuitat în spitalele clujene.
Chiar dacă numărul raportat este aproximativ același, adică se situează în aceleași valori, cum au fost rezolvate aceste cazuri?
Ce măsuri, sancțiuni au fost aplicate în aceste situații?
Câte dintre aceste cazuri au avut urmări concrete: disciplinare sau de orice alt fel?
Câte cadre medicale au fost oprite să profeseze în urma verificărilor Colegiului Medicilor?
Câte cazuri raportate de pacienți au fost soluționate pozitiv, în favoarea pacienților?
Colegiul Medicilor Cluj a venit cu un răspuns NĂUCITOR:
”Vă informăm că, potrivit legislației în vigoare, Colegiul Medicilor nu are competență jurisdicțională în anchetarea cazurilor de malpraxis și a infecțiilor nosocomiale.
Prin urmare, la Colegiul Medicilor Cluj nu au fost inregistrate cazuri de infecții nosocomiale și/ sau de malpraxis”, susține Colegiul Medicilor Cluj.
Concluzia finală este, din păcate, una cât se poate de tristă:
de partea pacientului – care a fost victima unui malpraxis – nu se află nimeni.
Nimeni nu va fi interesat să rezolve un caz de abuz, un caz de infecție dobândită în unitățile sanitare din Cluj, iar aceasta pentru că acolo unde trebuie să înceapă competențele Colegiului Medicilor, acestea se încheie subit.
Care sunt atribuțiile Colegiului Medicilor Cluj?
