de Liviu Man
Scăderea coeficientului de inteligență în ultimele decade în Occidentul Europei nu trebuie să ne mire, vremurile grele creează oameni puternici, iar vremurile bune creează oameni slabi. Și mult mai proști aș spune eu.
Propaganda pro război este rostogolită pe toate canalele de către iresponsabilii noștri conducători și ce este cel mai șocant e că nimeni nu o pune la îndoială. De când a început războiul din Ucraina suntem agresați zilnic cu manipularea mediatică pusă la cale de guvernul nostru. Totul a început cu sintagma ”războiul neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei” cum a fost denumit, coincidență, războiul ruso-ucrainean. Nimeni nu s-a gândit să citească, să vadă că invadarea Ucrainei de către Rusia avea loc la 8 ani de la declanșarea conflictului din Donbass, conflict care nu a fost înghețat nicio clipă și care îi opunea pe etnicii ruși majoritari în Donbass guvernului central de la Kiev.
În perioada 2014-2022 forțele armate ucrainene s-au modernizat cu ajutorul NATO și în special al SUA și au agitat ideea aderării la NATO, în plus armata ucraineană era într-un proces de recucerire cu arma în mână a regiunii pro-use din Donbas, lucru care a dus până la urmă la intervenția Rusiei în Ucraina.
Deci războiul deja exista în răsăritul Ucrainei și se ducea într-o luptă total asimetrică între o țară, Ucraina, și o regiune separatistă, etnic rusească, între o țară profund naționalistă, Uraina, și o minoritate rusească, majoritară, în Donbass, care nu avea niciun chef să fie ucrainizată cu forța. Intervenția rusă a avut loc pentru că din toate discuțiile între beligeranți și cei din spatele lor au eșuat.
Au trecut doi ani și două luni, Ucraina a pierdut aproape un sfert din teritoriul național, 80% din litoralul Mării Negre, zece milioane de ucraineni au luat calea exilului din care puțini se vor întoarce vreodată în țară și sute de mii de oameni a fost răniți sau mutilați. De ce? Ca să fie blocată intrarea în NATO, pentru că de fapt aceasta este cererea fundamentală a Rusiei vizavi de vecina sa Ucraina.
Ni s-a spus de către liderii noștri europeni și naționali, pentru că Iohannis și Ciolacu sunt doar niște servitori penibili ai Bruxellesului și ai Washingtonului, vom fi alături de Ucraina până la capăt.
Ce înseamnă până la capăt? Sau ce înseamnă până va fi nevoie? Adică dacă va fi nevoie, să mergem la război pentru Ucraina? Nu mulțumesc! Starea de război e o excepție, pacea este o normalitate. Normalitate de care noi, în Europa Occidentală ne bucurăm din 1945 încoace.
Când Ucraina era gata să încheie pacea cu Rusia, imbecilul de Boris Johnson s-a dus personal la Kiev să-l preseze pe Zelenski să nu semneze pacea cu rușii pentru că Ucraina va fi ajutată cu tot ce are nevoie să-i învingă pe ruși. Timpul a trecut, Ucraina care cică câștiga războiul, acum e iminent să îl piardădupă cum ne informează trâmbițele americano-europene. Și cine e de vină? Nici ajutoarele nu mai vin, lumea s-a săturat și de refugiații ucraineni și de războiul lor care nu se mai termină. Boris Johnson se bucură de viața lui la Londra în timp ce sute de ucraineni mor zilnic în abatorul de pe front. E foarte ușor să faci pe luptătorul cu sângele altuia. Zelenski luptă cu Rusia până la ultimul ucrainean. Până și hegemonul american a blocat ajutorul pentru Ucraina pentru că nu răspunde unor întrebări fundamentale: ce s-a făcut cu armamentul și banii virați deja Ucrainei și ce se va întâmpla cu noul pachet de 61 de miliarde de dolari, pachet care va trebui discutat sâmbătă în Camera Reprezentanților SUA. Adică altfel spus de ce să arunci bani într-o gaură neagră mai ales că războiul nu poate fi câștigat de Ucraina. Sigur, cel mai mare câștigător aici sunt SUA, care-și îngrașă complexul militar industrial și economia americană care o îngroapă pe cea europeană, care nu mai are acces la energia ieftină rusească.
Da, americanii câștigă bani, munți de bani, din tragedia ucraineană, noi ne alegem cu sărăcia iar ucrainenii cu sângele vărsat și dispariția zi de zi a încă unei părți din țara lor. Deci e destul de clar cui prodest acest conflict,cine câștigă și cine pierde.
Iar acum în cadrul isteriei generale vine mizerabilul Guy Verhofstadt să ceară guvernelor europene care au sisteme Patriot să le doneze Ucrainei. Scrisoarea semnată de 86 de parlamentari dintre care patru români, ne cere să le donăm. Sunt așa de proști încât trebuie să-i pomenim. Vad Botoș, Dragoș Tudorache, Mircea Hava și Alin Mituța ne cere să le donăm nu să le vindem. Să dea bani UE dacă tot are chef să bage bani într-un război deja pierdut nu să ne predăm noi degeaba Ucrainei sistemele noastre Patriot luate cu bani grei din impozitele românilor noștri. Poate ne explică Mituță și Hava de ce dăm cele mai mici alocații copiilor noștri și facem sacrificii pentru ca apoi să ne dezamăm singuri în favoarea celui mai rău vecin al nostru Ucraina care îi umilește pe etnicii români din țara vecină și care sunt trimiși pe front într-un procent mai mare decât chiar ucrainenii.
În mod cert avem politicienii care sunt chiar imbecili, ca cei citați mai sus dar mai îngrijorător mi se pare faptul că lumea nu se prinde că navigăm cu toată forța înainte spre dezastru. Să dea Dumnezeu să mă înșel.