De peste 15 ani, iubitorii de animale din Cluj au la dispozitie zi si noapte un serviciu medical de urgenta cu tot ceea ce presupune asta. Specialistii Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) se zbat si salveaza animalutele bolnave sau accidentate, le asigura conditii occidentale chiar daca ar fi nevoie, poate, de mai mult spatiu, mai mult personal si, uneori, de proprietari civilizati. Ambulanta unitatii nu are sofer, asa ca medicii urca la volan si devin eroi si in traficul infernal al Clujului.
Mircea Mircean, managerul unitatii de Urgente a Spitalului Clinic Veterinar, ne-a destainuit date din evolutia de peste 15 ani a institutiei, cu bune si cu rele. De la satisfactiile de vedea o evolutie reala a unitatii in ultimii ani, la nevoile pe care aceasta le-ar mai vedea sau felul in care clujenii inteleg sa se poarte cu cei care salveaza anual vietile a mii de animale.
Reporter: Cum a fost privita deschiderea unui asemenea spital la acea vreme?
Mircea Mircean: Intotdeauna a fost nevoie de un asemenea spital. Pana atunci, urgentele erau manageriate la clinicile de specialiate. Fiecare, fie ca e vorba de chirurgie, de obstetrica, medicala sau de infectioase, toate aveau cazuri care uneori puneau probleme de urgente. Faptul ca s-a deschis acel serviciu de ugrente, in noiembrie 2004 a fost un act firesc, care a venit sa completeze o deficienta: cea a gestionarii cazurilor care reclama urgenta.
Cum a primit publicul aceasta noutate?
Faptul din acel moment s-au putut gestiona urgentele 24 de ore din 24 a fost perceput ca un mare pas inainte. A fost bine primit de catre publicul larg. Fireste, primii pas au fost mai ezitanti, cu greselile si ezitarile inerente inceputului. Totusi, erau oameni cu experienta in clinica, nu au inceput atunci sa practice medicina de urgenta, facusera deja asta in cadrul clinicilor de specialitate. Doar ca, din acel moment, unii dintre ei s-au dedicat exclusiv medicinei de urgenta. Cosmin Muresan a fost primul care a imbratisat exclusiv partea aceasta. La vremea respectiva eu eram doar la Clinica Medicala de la USAMV, la Boli Interne. Aveam ceva experienta in domeniu, si, din 2007, am preluat de la colegul meu, domnul doctor Andrei Timen, stafeta Spitalului de Urgenta.
Cum s-a simtit criza economica aici?
Criza economica afecteaza alte sectoare. E adevarat ca medicina de urgenta este costisitoare si ar trebui investit in aparatura si in instruirea oamenilor, zone in care, sa zicem, criza economica probabil ca a avut un impact, dar nu ca in alte domenii. In ultimii anu s-au facut eforturi sustinute pentru imbunatatirea activitatii si a dotarii Clinicii de Urgenta. Dovada face si faptul ca, in momentul de fata, vechiul spatiu al unitatii a intrat intr-o renovare si o reconfigurare substantiala in privinta reconfigurarii spatiilor si a dotarii, a mobilierului si aparaturii. Clinica de Urgenta va avea o alta fata dupa terminarea lucrarilor.
„Nu e ca la televizor”
Cati oameni lucreaza acum in clinica?
In momentul de fata, personalul permanent al Clinicii de Urgenta este compus din director, doi medici consultanti permanenti si, de doi ani, am demarat un program de internariat in domeniul medicinei de urgenta. Avem, asadar, sase medici interni care asigura asistenta de specialitate non-stop, 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana si tot anul. Asta e o dovada ca actuala conducere a Facultatii de Medicina Veterinara a inteles ca medicina de urgenta este ceva special si trebuie acordata o atentie speciala. S-a facut lobby la conducerea USAMV ca sa obtinem burse pentru acesti interni. Acestia sunt studenti cu studii de licenta care au ocupat aceste posturi ca burse de specializare. Sunt tineri entuziasti carora le place activitatea in medicina de urgenta. Pentru unii e mai putin confortabila, insa acesti tineri fac asta cu mare placere si cu succes.
La ce faceti referire cand spuneti ca nu e o meserie confortabila?
Urgentele nu sunt un sector de activitate medical veterinara usor. Sunt ceva aparte. Actul medical se face mereu sub presiunea timpului. Intotdeauna suntem contra cronometru, in lupta cu boli grave, care nu suporta amanari. In conditiile in care nu actionezi cu sange rece si nu adopti cea mai buna conduita terapeutica, supravietuirea pacientului este discutabila. De asta spun ca nu e confortabil sa fii medic la Urgente. Este placut pentru cei care au chemare si au pasiune pentru asa ceva. Altfel, nu e ca la televizor.
„Din 2014, s-au facut, indiscutabil, pasi mari”
Cati studenti se implica in activitatea clinicii?
Studentii anului 4, incepand cu semestrul al doilea, dar si studentii anului 5 si ai anului 6. In anii terminali face parte din instruirea lor. O parte din practica obligatorie a acestora o fac la Clinica de Urgente. Exista si un proiect POSDRU, finalizat, specializat tot pe medicina de urgenta prin care se incearca implementarea acestei discipline de Medicina de urgenta, sa speram cat mai curand in curricula Facultatii de Medicina Veterinara.
Ce ar insemna asta, concret?
Asta inseamna o disciplina care se va ocupa exclusiv cu urgentele sanitar veterinare, asa incat acestea nu vor mai fi tratate ca un capitol mai mult sau mai putin important intr-o disciplina clinica.
Ce dotari tehnice are clinica acum?
Avem aparatura cu care medicul se poate descurca in orice moment in situatii de urgenta. Asta inseamna doua monitoare pentru functiivitale, aparatura de asigurare a perfuziilor: injectomate, perfuzomate, electrocardiograf, un monitor foarte performant Delta Infinity, achizitionat anul trecut, un ecograf portabil si un defibrilator. De asemenea, pentru analize curente de biochimie, avem un analizor rapid, cu bandelete, care asigura explorarea biochimica a pacientilor in conditii de urgenta. Pana la urma, daca ma gandesc la noiembrie 2004 si unde suntem acum, s-au facut, indiscutabil, pasi mari. Asta e atat in beneficiul pacientilor, cat si al studentilor, e util si din punct de vedere didactic.
Cate cazuri aveti?
Undeva la 3.000-3.500 de cazuri pe an. Cainii sunt cei mai multi, apoi urmeaza pisicile si, in ultima vreme si vin din ce in ce mai multe animale exotice. Ma refer la hamsteri, la cobai, la reptile, serpi, broaste testoase, iguane. Este mai dificil cu ele, este o patologie mai aparte. Din fericire, de un an functioneaza o Clinica a Noilor Animale de Companie. Aceasta este deservita de doua persoane, conf. Andrei Mihalca si dr. Lucia Bel. Este un teren care trebuie acoperit.
Care sunt cele mai intalnite probleme?
De obicei, urgente gastro-intestinale, enteropatii inflamatorii, strangulatii intestinale, mai putin la caine si mai intalnite la cabaline. Ne mai confruntam cu urgente cardiologice, respiratorii, hemoragii, accidente rutiere sau intoxicatii. Lista este lunga, dar acestea sunt cele mai frecvente. Intotdeauna au venit si oameni din zone rurale care vin la noi cu diferite probleme, chiar si cu animale de companie.
„Avem si noi pierderile noastre”
Exista si o taxa pe care proprietarii animalelor o au de platit pentru interventii?
Da, evident. Exista si situatii in care achitarea costurilor consultatiei, a consumabilelor si a medicamentelor este necesara. Preturile la care lucram noi nu fac nici concurenta neloiala cabinetelor, dar nici nu sunt prohibitive. Avem, deci, preturi normale, as zice decente. De pilda, internarea costa 20 de lei pe 24 de ore. Eu zic ca e o suma normala, avand in vedere ca se include alimentatia, plimbarea, supravegherea, dupa care se adauga preturile terapiei sau a consultatiei.
Exista si cazuri in care nu se face plata?
Am patit de multe ori, in sensul ca ne-am pomenit am ramas si cu paguba, si cu pacientul, nu a mai venit nimeni sa il reclame. Asta se intampla si la oameni, cateodata. Sunt insa cazuri accidentale, nu reprezinta regula. Erau catei, pisici, de toate. Avem si noi pierderile noastre, asta este, sunt asumate. Majoritatea oamenilor inteleg. Omul cand vine disperat, nu isi pune problema asta.
Vi se aduc la clinica si animale de pe strada?
Da, multa lume confunda clinica de urgenta cu un centru de plasament sau o pensiune. De multe ori, sunt gasiti catelusi sau pisici abandonate, de obicei pui, pe strada sau in alte parti, le pun intr-o cutie de carton si le pun pur si simplu la usa spitalului si dispar. Altii promit ca se intorc imediat, dar nu mai fac asta. Inchipuiti-va ce s-ar intampla in medicina omului sa mearga cineva la Unitatea de Primire a Urgentelor si sa puna acolo oameni ai strazii sau copii abandonati. Probabil ca se intampla, dar nu este o atitudine normala. Se confunda responsabilitatea cu abandonul. Cine ia de pe strada un animal trebuie sa isi asume responsabilitatea. Nu suntem unitate de ecarisaj. Nu este normal. Noi avem spatii pentru animale in stare critica, trebuie sa fim eficienti acolo unde trebuie, adica pe medicina de urgenta. Studentii reusesc sa mai dea spre adoptie acesti pui, dar in Regulamentul de Functionare a Clinicii de Urgenta este prevazut faptul ca animale abandonate si nerevendicate timp de 14 zile trebuie duse la Centrul de Ecarisaj. Acolo sunt cei indreptatiti sa se ocupe cu asemenea cazuri.
Cate spatii are clinica?
In spitalul aflat in renovare avem doua camere cu o suprafata totala de aproximativ 40 de metri patrati, cu custi modulare din inox destinate internarii cainilor si a pisicilor. Sunt spatii separate. Capacitatea de cazare pentru caini e undeva la 10 locuri, iar pentru pisici cam 10-15.
Cand va fi gata renovarea? Ce va aduce nou acest proces?
Eu cred ca se va finaliza intr-o luna. Climatizarea va fi o punctul forte. Va fi aer incalzit, filtrat, conditionat, lucru important in conditiile de internare.
Cum sunt proprietarii cu care aveti de-a face?
Oamenii sunt oameni, actioneaza diferit la stres si probleme. Fireste, in momentul in care vin aici sunt cu nervii intinsi la maxim si asteapta ca problema sa rezolve instantateu. De multe ori insa, lucrurile nu pot fi gestionate rapid si, desigur, intelegere din partea unora nu prea exista. Asa apar discutii si nemultumiri. Se mai intampla si sa moara. Noi nu putem face chiar miracole. Conteaza foarte mult starea in care ti se aduce pacientul. Daca observa repede problema si vine din timp, ai vreme sa reactionezi. Daca ti-l aduce in soc si agonic, sigur ca rezultatele vor fi altele decat daca l-ai fi adus in stadiu incipient. Ai timp sa reactionezi si timpul in medicina de urgenta vital pentru aplicarea procedeelor.
Cum este cand nu puteti salva viata animalelor?
Fiind cazuri grave, se intampla si sa ii pierdem pe pacienti. Din pacate, face parte din realitatea medicinei de urgenta. Sigur, e greu sa accepti ca iti pierzi animalul, dar incercam sa gestionam si aceste cazuri.
Ambulanta nu are sofer, clujenii nu au voie cu animale in autobuz
Cum functioneaza serviciul de ambulanta?
Avem una care poate fi contactata telefonic, insa mai avem si aici de lucru. Noi nu avem sofer angajat pentru asta, cum are SMURD-ul si alte unitati care se ocupa cu asa ceva. De multe ori atunci, medicul face si pe soferul. Daca in momentul respectiv exista cazuri pe care trebuie gestiona, el nu poate lasa bolnavul si sa urce la volan. Probabil ca in viitor, cine stie, daca ne dezvoltam, vom avea si asa ceva: o ambulanta dotata si cu personal care sa se ocupa doar de transportul cazurilor. La circulatia din Cluj, acest transport este extrem de cronofag, consuma mult timp. Din cate stiu, mai exista o ambulanta privata care sigura transportul, insa de altele nu am stiinta. Avem aceasta deficienta. Apoi, nu este posibil ca si la ambulantele pentru oameni, sa avem si noi dreptul sa folosim semnale acustice si vizuale pentru degajarea traficului. Pentru cei care vin la noi cu animale cu probleme si transportul pana aici este o problema serioasa, in autobuz nu ai voie, in taxi iar e dificil. Daca am avea un sofer si un ambulantier, masina ar fi functionala la maxim. Asa, nu pot lua un medic de la urgenta si sa il fac sofer. E vorba de resurse.
Care ar fi provocarile, greutatile cu care va confruntati?
Strict profesional, poate ne-ar placea sa avem mai multe spatii de internare, ne-ar placea sa fim mai multi medici care sa aiba o presiune mai mica decat exista acum in medicina de urgenta. Ne-ar placea, poate, o mai buna comunicare cu cei de la clinicile USAMV, in sensul ca ei sa raspunda cu mai multa promptitudine la cererile noastre pentru investigatiile speciale. Noi nu putem face aici toate investigatiile de care au nevoie pacientii. Noi aici asiguram doar suportul vital al cazurilor de urgenta si celelalte clinici asigura conduita terapeutica specifica bolii de care sufera bolnavul. Cateodata, nu ne ne sincronizam chiar cum ar trebui. Este o problema rezolvabila, dar mai avem de lucru. Intotdeauna este loc de mai bine si in privinta dotarilor tehnice. Eu cred ca actuala conducere si, sper, cele care vor veni, sa inteleaga ca medicina de urgenta, ca si la oameni, nu se poate face cu resurse modeste. Daca ai resurse modeste, si ma refer aici inclusiv la factorul uman, ai si rezultate modeste. Factorul uman ar trebui trimis tot timpul la specializari, la workshopuri. Altfel, stagnam. Scopul este sa facem pasii aceia care ne despart in medicina de urgenta care se practica de mai multa vreme in Europa de Vest sau in Statele Unite.