Omul de incredere al familiei Ratiu, cel care vegheaza in spatele lui Ion Ratiu in faimoasa fotografie in care marele om politicera in Parlament, flancat de mineri, este si cel care a salvat testamentul lui Avram Iancu. Fericit ca se afla la Cluj, dupa momentul „predarii” documentului catre Bilioteca Centrala Universitara „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, acesta a acordat Ziar de Cluj un interviu in care dezvaluie cum l-a marcat colaborarea cu Ion Ratiu, cum era urmarit de Securitate si cum a reusit sa pastreze documentul donat bibliotecii.
Reporter: Cum l-ati cunoscut pe domnul Ion Ratiu?
Mihai Banica: In 1990, dupa ce am terminat facultatea. Am facut Politehnica, la Mecanica. Mi s-a ivit oportunitatea sa lucrez pentru dansul. Am fost si am dat un interviu. Initial am fost bodyguard, dupa care, cu timpul, am devenit asistentul dansului. Mergeam peste tot prin tara, inclusiv la Cluj, la Turda, chiar si in campania electorala.
Cum a fost aceasta experienta?
Excelenta. Am invatat foarte multe, am lucrat pana in anul 2000. Acum lucrez pentru Nicolae Ratiu.
Cum a fost la mineriada?
Eu am prins-o doua pe a doua, in septembrie 1991, cans s-a intrat in parlament, a cazul Guvernul Roman. A fost o nebunie intreaga. Nu simteam nici o teama, era doar adrenalina.
Cum va privea lumea la acea vreme, stiind ca sunteti un apropiat la dansului?
Eram urmarit de Securitate peste tot. Nu prea eram vazuti bine. Nu m-au chemat niciodata sa ma ia la intrebari, vegheau din umbra. Stiam de la batranul Ratiu, care ne-a prevenit sa avem grija.
Cum era cand veneati la Cluj?
Nu prea aveam timp de plimbari, eram mai mult pe la conferinte. Era bine, era frumos, mi-era dor de zilele alea. De aia am venit de la Bucuresti, special pentru ca sa fiu aici, la Cluj.
Cum ati ajuns in posesia testamentului lui Avram Iancu?
Dupa 2000, dupa ce dansul (Ion Ratiu, n. r.) a decedat, eram in casa din Arminden. A fost o intreaga poveste cu casa aceea: a fost preluata de Mircea Lucescu, cumparata printr-un avocat care se ocupa cu prostii de astea… In fine, la un moment data s-a pierdut casa si ne-a executat silit. Casa a fost inchisa, dar eu stiam ca testamentul era acolo. Dupa ce Mircea Lucescu a luat documentele… In casa era un seif de care stiam doar eu, Nicolae si Indrei. Am intrat, am deschis seiful, ca aveam cheia, am luat testamentul si am plecat. Asta era cel mai important lucru de acolo.
Unde l-ati tinut?
Acasa. L-am pastrat foarte bine. S-a stiut de la bun inceput ca testamentul e la mine. Familia a dorit sa il pastrez in tara, la mine, iar ei vor hotari cand si unde sa il doneze. Oricum, asta a fost si dorinta batranului Ratiu, ca testamentul sa ajunga ori aici, la Cluj, ori la Turda, la casa memoriala.
Cum credeti ca ar fi fost Romania daca Ratiu ar fi castigat alegerile?
In ’90 era altceva. A fost un exercitiu de democratie acel moment. El a venit pentru tara.
Amintim ca Indrei Ratiu, fiul cel mare al lui Ion Ratiu, a donat ieri, in cadrul unei ceremonii, un plic cu documente care au apartinut lui Avram Iancu, intre care cel mai important este testamentul eroului. Actele au fost pastrate in familia marelui politician timp de mai bine de 150 de ani.
„Ce se intampla astazi este, ca sa zic asa, cireasa de pe tort. Noi nu stim care este momentul in care testamentul a ajuns in familia noastra. Probabil ca prin canonicul Basiliu Ratiu de la Blaj, cel care era foarte axat pe educatia tineretului si care tinea cu Avram Iancu legaturi frecvente. Era aproximativ contemporan cu Ion Ratiu memorandistul. Nu stim prin care din ei s-a transmis actul. Ce e aproape sigur e ca cel care a mostenit aceasta responsabilitate a fost bunicul meu, Augustin Ratiu, a fost primar in Turda, care a murit in ’70. Inainte de el, doctorul Radu Ratiu, medicul, unchiul meu, care era istoricul familiei… Doar ca el a pleca la Paris in ’80 si la cateva luni dupa plecare toata colectia lui a disparut intr-un incendiu in curtea casei la Turda. Acest secret, localizarea testamentului, era foarte ascuns chiar si fata de membri familiei si eu personal am fost convins ca era pierdut. Dar nu. Radu Ratiu inainte de a pleca a transmis mapa matusii mele Mia Ratiu de la Campia Turzii, fost cercetator la Industria Sarmei, si de la Mia s-a transmis la tatal meu Ion Ratiu”, povestea Indrei Ratiu.
A urmat apoi o adevarata intrare in scena: a sosit in biblioteca, in aplauze, cel care a pastrat in ultimii 15 ani acest testament, pana acum doua saptamani: Mihai Banica, bodyguard al lui Ion Ratiu si prieten al sau.
„Nu stiu daca cunoasteti fotografia lui Ion Ratiu la Sala Parlamentului, la mineriada. In spatele lui e Mihai”, l-a prezentat Indrei Ratiu.
Prorectorul UBB Ion Bolovan a citit apoi textul testamentul lui Avram Iancu:
„Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea mea fericita, pentru care dupa puteri am si lucrat pana acum, durere, fara mult succes, dar tomna acum cu intristare vad ca sperantele mele si jertfa adusa se prefac in nimica. Nu stiu cate zile mai pot avea. Un fel de presimtire imi pare ca mi-ar spune ca viitorul este nesigur. Voiesc dara si hotarat sa dispun ca dupa moartea mea toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca in folosul natiunii si intru ajutorul infiintarii unei academii de Drepturi, tare crezand ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii noi. Campeni, 20 decembrie, Avram Iancu, advocat si prefect”.