de Szakats Istvan
Acum o lună, la început de aprilie, primarul Boc anunța (pe un sotto-voce absolut necaracteristic) că gata! Gülermak a câștigat, și că o să și iasă el subit și imediat să anunțe semnarea contractului, șiiii (drumroll) timeline-ul construirii metroului. Decăt că, de atunci, nimic. De-o lună s-a așternut o liniște totală, da’ totală pe temă. De ce?
Pentru că sunt mișcări de trupe imense în spate, cu scopul de a minimiza riscul politic al celor care s-au băgat cu trombonu-n taraf, și care acum încearcă a lungi și lungi cu semnările… pentru că da, e cu risc. Pentru cetățeanul mort în trafic, ceasul ticăie – dar ticăie degeaba.
Ce așteaptă primarul? De ce nu sare vajnic cu iscălitura, ca să tăbărească turcii să sape – pardon, prima dată să proiecteze un an întreg și APOI să sape, la niște lucrări imense care ar trebui să se termine în august 2026? Pentru că nu viața cetățeanului e prioritatea. Pielea politicianului e prioritatea.
Detalii.
Pentru cele două metrouri „prinse” în PNRR (M4 București și M1 Cluj), un contract de metrou trebuia semnat până în finele 2022, iar celălalt, până-n finele 2023. Dar, precum știm, nimic.
O vreme „metroul” de la Cluj părea mai avansat decât cel de la București, iar Guvernul, amăgit de Boc, amăgea Bruxelles-ul mai departe că vine, vine sfârșitul licitației, ia amu, ni, imediat. Decât că, nimic. Finele anului a trecut fără să se fi anunțat măcar câștigătorul, iar acum suntem în așa-zisa perioadă de grație de 6 luni, și tot nesemnați.
Finanțarea „metroului” e în plop, cele 300m EUR (oricum din fondul de împrumut al PNRR), fiind cam a opta parte din cât ar trebui (adică cât e estimat acum că ar trebui, ceea ce, evident, o să se schimbe generos în sus). Și mai sunt și alte baiuri.
- România cam trebuie să renunțe la proiecte de 2.1 miliarde de euro din PNRR. Care proiecte o să cadă? Boc are o capacitate de negociere deosebit de șubredă.
- Între timp, la București s-a semnat contractul cu Gülermak pentru un tronson de M6 (cel prins în PNRR fiind, atenție, M4). Deci ce s-a gândit Bucureștiul?
- Ca să convingă Bruxelles-ul să mute banii PNRR de pe M4 pe M6 și să bifeze măcar unul din jaloanele de semnare de contracte de metrou. Și Bucureștiul s-a apucat de negociere.
- Azi, citim de la Grindeanu citire, că „la ultima şedinţă de guvern domnul ministru Boloş m-a asigurat că una din schimbările deja acceptate de Comisia Europeană în PNRR este acest schimb între M4 şi M6”. Deci ura! Clujul e în budă, dar bucureștenii scapă. Că ei măcar au găsit găselnița. Decât că…
- Guvernul încă nu a cerut oficial rocada de bani M4-M6lucru de la UE, ci doar au negociat-o din gură, la pachet cu alte zeci de modificări. Și deci mai trebuie așteptaaat… până guvernul termină toate negocierile… până se decid inclusiv pe proiectele de lăsat baltă, de 2.1 miliarde… apoi până se trimite oficial solicitarea de modificare la UE… apoi până UE aprobă…. și, abia APOI, o să-l mai vedem, poate, pe Emil ieșind la rampă și efortându-se la muștiucul trombonului pe partitura „metrou”.
Dar să nu uităm încă un factor de risc politic.
- Contractul de metrou al Clujului trebuie semnat cu un supervizor. Dar supervizor ioc, licitația abia fiind lansată, pentru a treia oară. Deeeci,
- Ca să semneze contractul, primăria ar trebui să se bage ea ca Supervizor. Dar pentru asta, Primăria are capacitate zero. Și deeci,
- Dacă Boc semnează contractul cu Primăria la supervizare, și cumva, din greșeală, dă ordinul de începere, e apocalipsă. Că turcii încep să vină cu lucruri la semnat cătă Supervizor – care e Primăria, și care în fapt, inginerește vorbind, habar n-are. Nimeni din primărie nu-și asumă să-și bage singur ștreangul în gât. Așa că o să mai așteptăm și cu ordinul de începere a lucrărilor.
Practic, Boc acum mizează să-i lase pe bucureșteni să facă the old switcharoo M4-M6, el să mai câștige un juma’ de an, ca să poată să mai tărăgăneze semnarea contractului pentru metroul clujean. Poate între timp se termină și licitația nr 3 pentru supervizare. Și apoi, dacă toate-toate se aliniază, OSĂ fie cam 2 ani jumătate pentru proiectare și execuție 7.5km de tunele și 9 stații. Sper, clujene, că aceste cuvinte te doare.
Că ce urmează pentru tine? Poi ce să urmeze, așteptare. După toate așteptările, ani de zile, drese cu explicații jenibile, penibile și ridicole, încă niște așteptare. Dar cu așteptarea, clujene, aparent cea mai răbdătoare subspecie de umanoid de pe planetă, oricum ești obișnuit. Acceptă că în continuare vei fi prostit, și dă-i acolo înainte ca melcu’n trafic.
Bine ai venit la ce numești restul viații tale.