Neobositul Emil Boc tocmai a anunțat că ne va da vești bune despre Aqua Park. Dar trebuie să avem răbdare până după Paști. Ne mai fierbe câteva zile. Ne emoționează. Cum care Aqua Parc? Proiectul ăla vechi, de care am și uitat, pe care l-am crezut mort, îngropat. Emil Boc este specialist în proiecte, le iubește. Proiectele întrețin speranța. De aceea ele nu trebuie lăsate să moară. Odată la câțiva ani trebuie resuscitate. Nu mă frământă viitorul proiectului. Sunt doar curios să aflu ce piedică va mai apărea în calea Aqua Park-ului. Alt morman de sare, altă alunecare de teren sau altceva? Că ceva precis va fi.
Altceva mă frământă pe mine. Cum de toate proiectele lui Boc se năruie? Cum de sub blocurile privaților, sub clădirile de birouri, sub sediile de firme nu alunecă terenul sau nu se găsesc zăcăminte de sare? Sunt proiectele lui Boc urmărite de vreun blestem? Îl văd zi de zi cum se chinuie, cum se zbate să facă: caută soluții, pleacă, vine, se duce, se întoarce, se răsucește, declară, se implică. E clar că vrea, dar nici bine nu își ia avânt că se și prăbușește. Se ridică, o ia de la capăt și, din nou, buf! Îi mai iese, după îndelungi chinuri, câte o stradă, câte un parking. Fericit anunță finalizarea lucrărilor și… buf! Strada cade pradă pikamerelor, în parking plouă. De ce, de ce, de ce?! Nu mai înțeleg nimic.
Să fie, oare, acesta, tragicul destin al lui Boc, să facă totul dar să nu-i iasă nimic? Ca meșterul Manole. Asta-i! Meșterul Manole s-a reîncarnat și este Boc! Este singura explicație, alta nu-i.
