Mai mult decat prostii, ii detest pe lasi. Lasii sunt nocivi, otravitori, uleiosi. Azi ling un cur cu abnegatie pentru un praf de zahar, maine se sterg la gura si amusina un nou rect cu nasul si buzele, considerand asta supravietuire.
Este si asta o meserie, nu am negat-o niciodata. Lasii pupincuristi gasesc pe vreme de foame mereu cururi de pupat, ei nici in razboi nu mor, nici in crize nu falimenteaza.
Lasii au insa un defect enorm: sunt mereu nemultumiti de cururi. Pe cand parea ca isi gasisera unul de tucat, de lins, de sters, de umezit, incep sa aiba pareri: ca e prea mica gaura, ca e prea imbatranit rectul, ca bucile sunt prea grase sau prea slabe. Aproape ca ai crede ca ar vrea sa devina ei insisi niste gauri de cur. Insa nu pot sa atinga acea noua stare. Ei sunt condamnati mereu sa pupe cururi, nu sa devina unele.
Un sindicat aparte de lasi respira in Opera Nationala Romana. E un sindicat de papagali cu coinace blege ce are o istorie indelungata de lasitate. Dupa cum stiti, eterna problema a testiculelor e ca participa, dar nu se baga. Asa si marii „profesionisti” anonimi de la Opera Nationala Romana Cluj. Etern nemultumiti de sefii lor, de conducere, de ministri, de asezarea planetelor, lasii din ONRC au un obicei stravechi si ciumat: anonima. Anonima e flatulenta lasitatii.
Iar lasii de la ONRC au mereu gaze. Si-au distrus in ultimele decenii toti sefii, cu sau fara dreptate, dar mereu anonim. Au acceptat sa fie calcati pe gat si, cand li s-a parut ca li se scoala demnitatea, sindrom rar la cei lasi, mai rar ca erectia la 80 de ani, au scris mereu o anonima.
Constant, lasii cred ca se pot folosi de presa. Sa scoata ea castanele din foc.
Lasii cu oua moi au mereu „dezvaluiri”, sunt mereu „opresati” si mereu se scuza ca nu pot sa isi asume „fiindca e singura paine”.
Mai nou, guvizii uleiosi din ONRC au chef de o noua anonima. Vezi Doamne, nu mai suporta tratamentul la care sunt supusi de seful Operei, Florin Astefanoaie, rebotezan Florin Estefan.
E pocait si sfertodoct, instaureaza domnia fricii, a umplut ONRC de pocaiti lipsiti de stofa artistica, vinde Opera lui Daniel Metz, prostitueaza Opera ducand-o in strada. Astea sunt vorbele lor moi si puturoase, precum o basina de bucatar scapata pervers si anonim in miasmele bucatariei, sa nu se simta.
Lasii din ONRC nu isi asuma nimic. Le e frica. „Painea lor” e chiar curul asupritorului, starea de abuz o adora, dar parca nu au chef de mai mult.
Asa si-au distrus si precedentii sefi, cu anonime si mizerii strecurate in presa. Si cred ca mai merge o data. Cand eu il criticam pe Astefanoaie, nu era niciunul langa mine. Azi ar vrea sa ii dau eu in cap cu calomniile lor neasumate. Baieti, muriti!
E prost Astefanoaie? Nu stiu ce sa zic, si eu cred ca da, dar s-a straduit mai mult ca altii sa faca ceva, si chiar a facut, oricate dubii as avea eu sau altul. Puteti voi face rost de 10 Daniel Metz? Va rog! Deocamdata, Metz este singurul om care baga bani in institutie, indiferent de ce razboaie am cu el. Aduceti voi mai multi metzi in loc, faceti mai mult, asumati-va.
Sunteti opresati? Abuzati? Aveti demnitatea bucatita? Pai, daca taceti, imi doresc sa vi se agraveze situatia. Lasii suporta orice abuz, pentru voi nu ar trebui sa fie o problema.
Si de aia zic. Nu va pregatiti sa imi trimiteti memorii anonime. Daca am ceva de zis despre copiangiul de teze de doctorat Florin Astefanoaie, o fac asumat.
Voi scoateti o foaie de hartie si desenati mumos niste gaini. Iar deasupra scrieti: „Astia suntem!”