Durerea indeplineste functia de semnal de alarma informand organismul asupra prezentei unei tuburari susceptibile sa-i dauneze. Intensa sau persistenta, ea poate fi agresiva pentru individ. Toata lumea a avut experienta unei dureri, dar fiecare a simtit-o in felul sau si a exprimat-o diferit. Durerea nu e doar o simpla reactie declansata de o leziune fizica, ci un fenomen complex ce depinde de mai multi factori.
Durerea corespunde unei senzatii neplacute care se manifesta sub diferite forme (arsura, intepatura, crampa, apasare, intindere etc.) si ale carei intensitate si durata sunt variabile. Ea insoteste leziuni de la nivelul tesuturilor sau e descrisa ca si cum aceste leziuni ar exista.
Din punctul de vedere al localizarii putem avea durere cardiaca, gastrica, de colecist, ureterala, apendiculara, de vezica urinara, cervicala, dorsala, renala, lombara, ovariana, sciatica etc. O durere resimtita intr-o zona a corpului diferita de cea lezata sau traumatizata reprezinta o durere iradianta. Astfel, o durere de origine dentara poate fi resimtita la nivelul urechii, aceste regiuni fiind inervate de acelasi nerv senzitiv.
O durere se defineste dupa localizare, dupa tipul ei, difuza sau localizata, dupa intensitatea sa, dupa periodicitatea si caracterul ei: ea poate fi pulsatila, ca si cum s-ar misca, zvacnitoare (caractertistica pentru inflamatii) sau fulguranta (atingere nervoasa), avand caracter de crampa (afectare musculara) sau de colica (afectare viscerala). Un alt tip de durere e cea resimtita intr-un membru fantoma; ea e prezenta la aproximativ 65 % dintre persoanele cu amputatii.
Diversitatea tipurilor de durere si faptul ca ea apartine in intregime sferei subiective explica de ce e dificil sa i se gaseasca o definitie total satisfacatoare. Notiunea de durere cuprinde de fapt numeroasele experinente diferite, care variaza in functie de diverse criterii senzoriale si afective. Intelegerea mecanismelor durerii si clasificarea lor se afala inca intr-o stare incipienta. Aprecierea intensitatii unei dureri este extrem de variabila; ea depinde de structura afectiva a persoanei care sufera.
O senzatie dureroasa are ca prim obiectiv protejarea organismului, anuntand prezenta unui traumatism sau a unei leziuni. Durerea are astfel functia de a semnala organismului prezenta unei agresiuni in afara sau in interiorul sau. Intr-o a doua etapa insa, daca durerea nu e calmata, ea poate sa se intoarca impotriva organismului insusi, epuizandu-l in loc sa-l ajute. O durere puternica poate coplesi sistemul nervos in asa fel incat persoana respectiva e incapabila sa mai desfasoare vreo activitate.
Senzatia de durere provine din excitatia receptorilor specifici, denumiti nocioreceptori, de la nivelul terminatiilor nervoase, sensibili la stimuli durerosi. Acesti receptori sunt localizati in principal la nivelul pielii si intr-o mai mica masura la nivelul vaselor, mucoaselor, oaselor si tendoanelor. Atunci cand un receptor pentru durere e stimulat, influxurile nervoase transmit mesajul care e transportat prin nervii senzitivi spre maduva spinarii. In acest timp, informatia dureroasa este supusa unui anumit numar de controale, apoi ea e transmisa spre o anumita structura a creierului, talamusul, unde se formeaza senzatia de durere.
Nocioreceptorii transmit doua tipuri de informatii, responsabile pentru doua tipuri de durere: primul tip de durere, strict localizata si rapid instalata, datorata unei fracturi de exemplu, e transmisa prin fibre senzitive de grosime crescuta; cel de-al doilea tip, intr-o arsura de exemplu, e mai difuza si mai tardiva; e transmisa prin fibre diferite de primele.
Din momentul in care creierul a primit mesajul durerii, el trimite – in situatia in care e posibil – un raspuns la un nerv motor care comanda contractia unui muschi permitandu-i unei parti din organism sa se indeparteze de sursa ce produce durerea (de exemplu, ne retragem mana de la o sursa de caldura).
O durere acuta se manifesta ca urmare a unei leziuni tisulare si joaca un rol esential in a-l avertiza (preveni) pe individ asupra unei disfunctionalitati a organismului sau. Ea este insotita de palpitatii, de cresterea tensiunii arteriale, a nivelului unor hormoni si a frecventei respiratorii.
O durere cronica e o durere ce persista de saptamani, luni sau ani. Apartin acestei categorii durerile din sechelele unei leziuni nervoase, durerile lombare repetate, durerile de cap rebele, durerile din reumatismul articular cronic sau durerile din unele cancere.