Activistul clujean Szakats Istvan face haz de necaz pe Facebook de stupiditatea hotărârii municipalității clujene de a pune un patinoar artificial de jur împrejurul grupului statuar din Piața Unirii și a postat o poză cu Matei Corvin încălţat cu patine. Într-un text documentat face apel la bunul simț, pomenind despre importanţa statuii pentru Ungaria şi România. Toate nemulțumirile comunității maghiare care a fost pusă în fața faptului împlinit prin amplasarea patinoarului în jurul grupului statuar Matei Corvin sunt cu bun simț și ironie creionate în această scrisoare.
“Despre patinele Regelui
Dragul meu cetățean clujean, om de trabă,
mă adresez ție in calitatea mea de concetățean clujean – dar ungur – pentru a-ți spune părerea mea despre patinoarul din Piața Unirii – a cărei formă O parcă că s-a înnodat un pic mai gordian.
Scopul meu nu e de a-l tăia, ci de a-l înțelege, iar pentru asta voi căuta în idiosincraziile unora (spre exemplu ale mele) și insensibilitatea altora (potențial, ale tale). Să trecem la treabă.
În acest an Primăria a aprobat construcția patinoarului în jurul statuii lui Mathias Rex, alias Matei Corvin, alias Mátyás király. A ieșit scandal.
În mare, vorbele pe temă au bătut următoarele cărări: 1. da’-ce-vină-au-copiii-patinatori, 2. da’-a-cui-e-statuia, și 3. da’-e-ca-peste-tot-în-Europa. Concluziile, pe scurt, au fost: 1. Copiii nu au nicio vină. 2. Moștenirea culturală a lui Mathias Rex e asumată și de maghiari și de români. 3. Europa e plină de patinoare cu statuie ecvestră în mijloc. În ceea ce mă privește, aș încerca să evit aceste cărări.
Aș vrea să ne uităm împreună la înțelesurile acestei statui.
Înainte de a începe: mă bucur din reflex pentru toți copiii și adulții care se bucură de orice patinoar care o să fie instalat și această iarnă în piața centrală a Clujului. În plus, ideea unui patinoar în formă de „O” care înconjoară statuia lui Rex e clar foarte ofertantă pentru toți patinatorii. Și atunci care-i baiul?”
„Baiul” vine de la importanța unei istorii comune ce nu trebuie să fie măscărită cu mici șicane de tip funariot.
“De ce mi s-a strâns stomacul când am auzit vestea cu patinoar în jurul statuii? Politic, pentru maghiari, statuia e Statuia Regelui Nost’- cum ar veni, simbol a ce-bărbați-și-pe-veci-stăpâni am fost noi aci – odată. Pentru români, Matei Corvin nu poate însemna asta, n-are cum. Are o altă citire, un alt înțeles. Cultural, statuia e principala referință și reprezentare în spațiul fizic Transilvan a acelui personaj din cultura maghiară despre care copiii maghiari învață zeci de povești la școală, care se evocă în sute de poezii și chiar și opere rock. Mátyás Király e un fel de supererou al maghiarilor. Poate nu știți: avem sute de cărți pentru copii și adulți despre Mátyás Király – asta pentru că avem sute de sute de legende cu el (cum s-a dus el noaptea deghizat în oraș, să facă dreptate oamenilor mici etc). Volumul produselor culturale în limba maghiară în ultimii 100 ani despre Mathias Rex este incomparabil mai mare decât în limba română. De aici se deduce că din punct de vedere cultural, Mathias Rex este asumat (apropriat) de maghiari mult mai mult decât de români. Dar ca să mai și răsuflăm: din punctul de vedere al bă-avem-o-statuie-mare-și-faină-în-mijlocul-Clujului, marea mulțime a românilor și maghiarilor sunt exact, dar exact la fel: au un extrem de vag habar despre ce-i cu statuia, da’ știu că dă bine ca fundal la selfie, cu patine pe umăr și vinul fiert în mână. În categoria asta e superdemocrație. Și acum să trecem la al patrulea înțeles: bătaia de joc. În istoria recentă – mai apăsat de la domnia lui Gheorghe Funar încoace – statuia lui Mathias Rex a dobândit un nou înțeles: cel al bătăii de joc. Explicit, a devenit simbolul bătăii de joc a ultranaționalismului român față de comunitatea maghiară”, a scris Szakats Istvan.
Oricum, grupul statuar al Regelui Matei Corvin a fost deseori ținta șicanlor administrative locale. Asta deși, cică, am avut tupeul să aplicăm la titlul de capitală culturală europeană. Cu ce? Szakats ne reamintește câteva exemple de “multiculturalitate”:
– planul lui Funar de a muta statuia (1992)
– placa Iorga-Funar amplasată pe soclul statuii (1992, dar ce să vezi! și acum e acolo)
– „săpăturile arheologice” din piață (1994 -, astupate abia după mai bine de un deceniu de Funărie)
– multiplele distrugeri și vandalizări ale statuii (din 1960 încoace, ultima săptămâna trecută, cu ruptul pintenului).
Piața Unirii, fostă a Libertății este locul de joacă al provocatorilor de certuri intertenice
“Așa, în decenii, statuia lui Mátyás Király a devenit o foarte productivă suprafață de provocare și de bătaie de joc. O rană în care se poate piscăli, mergând la sigur, de fiecare dată. Așa că, dragul meu frate clujean majoritar. Te invit cu iubire frățească să medităm împreună la următoarele trei condiții agravante în calea înțelegerii noastre interumane. Dincolo de problema de bază că io-s ungur. Pro primo: îmi dau seama că din poziția de majoritar ți-e destul de greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar. E o altă condiție existențială. Pentru minoritar cultura este un loc de refugiu, de generare și regenerare a identității, adesea un al doilea stat. Oi înțelege tu instant când emigrezi (da’ nu emigra numai pentru asta). Pro secundo: îmi dau seama că din poziția de majoritar care nu e foarte legat cultural de statuia lui Matia Corvinul poate fi foarte, foarte greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar pentru care un Mátyás Király este asumat cultural profund. Pro tertio: îmi dau seama că din poziția de majoritar care nu e foarte legat cultural de statuia lui Matia Corvinul și care probabil nici nu observă batjocura din ultimii 30 ani la care este supusă minoritatea maghiară, e foarte foarte foarte greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar pentru care Mátyás király este profund asumat cultural și pentru care statuia mai semnifică și batjocura constantă, trăită ca o traumă multigenerațională”, remarcă Szakats Istvan.
Un câștig major ar fi, în opinia lui Szakats Istvan dacă în schimbul lipsei de respect față de istoria comună, măcar Emil Boc și-ar pune funcționarii să repare pintenul îndoit al lui Matei Corvin și să pună la loc pintenul rupt de la cizma unuia dintre căpitanii acestuia.
“Nu-ți cer să muți pationarul. Ar fi păcat și stupid. Chiar e mai fain așa, tă’ roată. Dar arată-mi cumva că nu-ți bați joc, că mă respecți. Nu știu, pune înapoi pintenul ăla rupt. Ceva. Dă-i și tu o șansă clujenității noastre comune”.
PS: Ziar de Cluj și NCN au făcut demersurile necesare pentru a afla dacă această construcție (patinoarul artificial și așa-zisul Târg de Crăciun) a primit avizul Comisiei de Monumente și ce alte avize legale are. Cum și în ce condiții le-a obținut, având în vedere importanța istorică a Grupului statuar Matei Corvin.