Editorial

Manichiuristele, aceste „hidden billionaires” ale ANAF

La fel ca şi alţii de dinaintea lui, noul șef al Fiscului, Lucian Heiuș, ne anunţă cum se ia la trântă cu marea evaziune fiscală, cea care produce anual prejudicii la bugetul de pensii şi salarii nesimţite ale statului de cam 15 miliarde de euro.

Bani pe care ar trebui să-i fure un confrate de-al lui, politician, nu vreun amărăştean cocoşat de taxe şi impozite. Nu că hoţia ar fi bună, dar constatăm, din nou, că statul nu suportă concurenţa. Şi, ca de obicei, în loc să se uite în ograda sa, la hoţiile produse sub înaltul său patronaj, se prăvale peste bonurile care nu se eliberează pe „Litoral” pentru şezlonguri.

Ia să vedem cum arată agenda de combatere a marii evaziuni pe care ne-a prezentat-o într-un interviu acordat Hotnews.ro, „înfoiatul” Heiuş.

Pe scurt (puneţi voi ghilimelele, eu citez): vor începe controale ANAF pe litoral pentru că nu se dau bonuri fiscale la șezlonguri, fiind sesizări în acest sens de la diferiți clienți; ANAF va merge mai des în controale la locurile recent vizitate; „Operațiunea Cronos” privind verificarea muncii la negru va reporni; Profesorii și manichiuristele să se gândească că într-o zi este posibil să pornească acțiuni de control; Suntem sesizați și cu profesori care dau meditații; De obicei, sesizările astea sunt la nemulțumirile clienților: I-a făcut o manichiuristă unghiile, s-a infectat, a luat o ciupercă, s-a supărat, ne-a făcut o sesizare; Obținem informații referitoare la munca la negru din sesizări pe care le fac foștii angajați. Ești obligat să te duci în control.

Şi „dă-i şi luptă, neicusorule”! Iată, ne-am mai procopsit cu un specialist în fruntea ANAF. Unul care să ne spună cum statul român a decis să nu se mai lupte cu fiscalitatea leuşteanului şi usturoiului „neapcizat”, că şi-a găsit ţinte noi de mare evaziune fiscală: manichiuristele şi profesorii care dau meditaţii.

Răsuflă uşuraţi toţi şpăgarii din spitale, din vămi şi din instituţiile publice: averea lor e în regulă. Un mic oftat se aude şi dinspre Dan Voiculescu şi alţii condamnaţi şi judecaţi pentru jaful sistematic aplicat acestei Patrii, dar cu prejudiciul nerecuperat de către vajnicii inspectori ANAF.

Oftat de uşurare se aude şi dinspre Biserici şi restul clădirilor cu turnuleţe: maneaua, botezul, terheneaua, căldăruşa, nunta, Iordanul şamd rămân nefiscalizate.

Proprietarii de cluburi de fotbal pot investi de acum bani albi în traficul de legume şi viceversa – şi aşa fotbaliştii sunt din ce în ce mai legume.

Important este, din ce am înţeles eu din interviu, să nu te prindă ANAF muncind. Taxele PE MUNCĂ sunt uriaşe – dacă te prinde ANAF cheltuind nu te mai întreabă nimic.

Taxele sunt uriaşe în România. Şi dacă evaziunea e de 15 miliarde de euro (greu de crezut), furtul din bani publici pe contracte dubioase depăşeşte anual 20 de miliarde de euro. Pe lângă asta ai şi o armată de bugetari complet inutili (majoritatea fiind curvele, indiferent de sex ale politicienilor, pile, cunoştinţe şi relaţii), care procesează o hârtie în 30 de zile şi care nu produc altceva decât incompetenţă şi şpagă. Dacă se dorea conformare fiscală, scădeau taxele la minim şi băgau controale aspre – asta după ce se asigurau că au aruncat afară din pita banului public toţi incompetenţii şi toate curvele (indiferent de sex) ale politicienilor.

Ne-am procopsit cu încă un idiot. Şi nu e insultă, e diagnostic.

Pe muncă dai Statului 47,25% din ceea ce câştigi. Din care, dacă apuci pensia din urmă (la modul în care o îndepărtează politicienii de tine, când eşti „nespecial” şi nu te poţi pensiona la 45 de anişori, ci numai la 65), o să ai cu ce-ţi plăti algocalminul, din ce muri de vreo nosocomială printr-un spital făcut acum vreo 100 sau 200 de ani şi alte „binefaceri” de bine şi de mamă, ca pentru senectute.

Ca „mic intreprinzător”, burjui, care va să zică, ai trei impozit pe venit plus 5% dividende si 10% asigurări. Adică dacă scoţi 90.000 de lei din firmă (că se adună, că nu mai ai deduceri ca înainte şi nici cheltuieli, numai acumulări – şi de îndată apare câte un heiuş fiscal din acesta să-ţi zică că ţi-ai creditat ilegal firma sau, mai rău, te-ai autodevalizat), dai şi tu încă 3.000 de lei statului din banii care deja au fost impozitaţi, că au intrat în firma ta de nemernic (şi nici nu am pus TVA-ul, că pe acela nu-l revendică decât ăia cu pile la SRI şi SIE).

Care ar fi totalul să-ţi permiţi să fii burjui? Cam 30% fără altă pensie decât cea pe care tot singur ţi-o plăteşti, fără asigurare (decât cea pe care tot singur ţi-o plăteşti), fără concediu medical, dar cu dreptul de a sta drepţi în faţa organelor statului care te văd din start fie ca infractor, fie ca pe gâsca de jumulit.

Pensiile şi salariile lor nesimţite nu se plătesc din banii mutaţi din buzunarul stâng al statului în buzunarul drept al angajaţilor statului – şi, viceversa… Că, cică, şi sărăcuţii plătesc taxe şi impozite. Da, cu reţinere la angajator, adică statul. Ce-a avut şi ce-a pierdut?

Mă întreb, în contextul fioroaselor manichiuriste evazioniste fiscal, când are să afle ANAF de ce cam toate corporaţiile din România cam merg pe pierderi şi plătesc contracte de consultanţă prin Cipru, Caraibe, ce panamea şamd?

Mi se şopteşte că ştie ANAF de ele. Pentru astea se plăteşte taxa la SRI şi SIE, nu la bugetul statului.

Eu tot ce văd din politicile fiscale ale celor care s-au prăvălit peste România în ultimele trei decenii sunt numai găuri: mărim salarii, aministiem pe unii și pe alții fiscal, scădem CAS, TVA, scădem impozite pe salarii, mai facem niște ministere, creştem dividendele la burjui, chestii. Companiile de stat, care sunt găuri de mulți ani, le păstrăm la stat dar cu „management privat” (nişte de-ai noştri, cu patalama de la servicii), adică aceleași găuri. Sau, dacă nu e de management privat, le trecem tot la stat, dar la autoritățile locale.

Ce naiba știu şi ce treabă au ăia din consiliile judeţene sau locale, care sunt aleși prin vot dat pe bază de promisiuni cum vor face ei parcuri sau vor asfalta ceva drum cu managementul și condusul pe bază de eficienţă, când ei sunt total ineficienţi – nişte lucrători cu gura?

Evident, se vor repezi ăia de la UE să arunce cu sutele de milioane în managementul unor habarniști. Chiar așa naivi suntem să înghițim orice gogoriță îndrugată de aceşti promisionari?

Mi-aduc aminte de anul 2016, an în care un alt impostor pus să gestioneze şefia ANAF ne ameninţa cu cardul. Au vrut și cei de la ANAF să-și facă o aplicație, cică legală, prin care să-i „profileze” pe toți românii care plătesc cu cardul, prin crearea unor fișiere care să conțină obiceiurile de comportament economic al acestora.

Le-o fi zis cineva că put de inteligență și au vrut să treacă la nivel de serviciu de informații, încercând să facă un contraserviciu celor de la adevăratele „servicii” care n-au reușit să-şi obțină Legile Big Brother, că tocmai ce le fuseseră respinse de către Curtea Constituțională a României.

La fel ca şi azi când ne anunţă şeful ANAF că el umblă numai cu 350 de lei în buzunar şi că e bine să facem plăţi cu cardul, că „orice tranzacţie lasă urme” şi o pot urmări ei, ceea ce au încercat să facă cei de la ANAF atunci (şi cred că-l mănâncă şi pe Heiuş să facă), cerând să le fie puse la dispoziție toate datele utilizatorilor de card din România, la fiecare plată cu acesta (probabil inclusiv măsura de la pantof, să vadă care trăiesc pe picior mare), este o acțiune neconstituțională, care vine în contradicție cu Decizia 440/2014 a CCR.

Sunt fapte de natură să (citez): „prejudicieze manifestarea liberă a dreptului la comunicare sau la exprimare. În concret, datele avute în vedere conduc la concluzii foarte precise privind viața privată a persoanelor ale căror date au fost păstrate, concluzii ce pot viza obiceiurile din viața cotidiană, locurile de ședere permanentă sau temporară, deplasările zilnice sau alte deplasări, activitățile desfășurate, relațiile sociale ale acestor persoane și mediile sociale frecventate de ele. Or, o atare limitare a exerciţiului dreptului la viaţă intimă, familială şi privată şi la secretul corespondenţei, precum şi a libertăţii de exprimare trebuie să aibă loc într-o manieră clară, previzibilă şi lipsită de echivoc, astfel încât să fie îndepărtată, pe cât posibil, eventualitatea arbitrarului sau a abuzului autorităţilor în acest domeniu.”

Nimeni nu putea să garanteze (și nici nu are să poată să o facă vreodată) că datele culese neconstituțional de către ANAF nu ajung și la alţii. Accidente se întâmplă și la case mai mari. Chiar în acel an, conform Agenției daneze pentru Protecția Datelor, citată de Reuters, autorităţile daneze au transmis din greşeală Chinei date medicale sensibile despre aproape întreaga populaţie a Danemarcei.

Așa că să-i rugăm pe cei de la ANAF să se ocupe de ceea ce știu ei mai bine: șicanarea florăreselor și a băbuțelor care vând ceapă și usturoi. Să se lase de jeimsbond-prostii.