Statul acasă în ziua votului a electorilor români, are și alte consecințe decât dăncilizarea actului de guvernare: a dus UDMR în situația de mare putere politică. Mici, mici, dar vioi – nu că politicienii lor n-ar fi la fel de dâmbovițați în cumetrii pe banii publici, ci doar că electoratul lor este extrem de disciplinat. Și de pragmatic.
Așa că UDMR a câștigat capacitatea de a negocia la sânge cui și la ce preț să-și ofere serviciile. Doar s-a boit strident, și-a pus felinarul roșu în geam și și-a ridicat nițel fustița. Că mușteriii, la plăcerea împărțirii banului public, roiesc ca muștele.
Deşi, din 1996 încoace, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a făcut parte din toate guvernele României, zona Harghita-Covasna a rămas una din cele mai sărace din ţară, asta în timp ce membrii marcanţi ai acestei fundaţii politice s-au îmbogăţit într-un mod impresionant. Odată cu integrarea europeană, am crezut că vor dispare de pe scena politică, pe măsura activităţii de doi bani în contul comunităţii, a unui partid care s-a tranformat din apărătorul minorităţii maghiare în cel al unui unui grup de interese. Dar nu a fost să fie așa: UDMR, din cauza slabei calități a politicienilor din partidele politice românești a reușit să-și prezerve poziția de partid balama și să joace la câte capete le-a cerut satisfacerea interesului personal al liderilor.
Banii le-au luat și lor minţile şi, faptul că majoritatea dintre ei nu-şi pot justifica averile suspecte, îi determină să recurgă la soluţii disperate (vă gândeați vreodată că o să vedeți parlamentarii UDMR votând cot la cot cu cei ai PRM împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate, ca în legislatura 2004 – 2008?).
Dar, din când în când, prin șantaj politic, liderii UDMR reușesc să-și pună în aplicare și părți din proiectul cu care de aproape 30 de ami își demenesc electoratul. Orice bun câștigat, e bun câștigat – la ei se contorizează în ochii electoratului, că nu fac pași înapoi, așa cum fac, din prostie, lăcomie și răzbunare, politicienii români. Cum vă spuneam, mândria de a fi români a politicienilor români (mai ales a celor din PSD care se băteau cu cărămida în piept că vor face tot posibilul pentru “Descurajarea UDMR de a mai ridica pretenţii şi a impune condiţii”) se oprește la poarta închisorii. Așa că, de câte ori Grupui Infracțional Organizat, impropriu numit guvernare de-a lungul anilor, are nevoie de o majoritate, “grupurile UDMR din Senat şi Cameră sunt limba cântarului” (să-l citez pe Kelemen Hunor, de pe vremea când Victor Ponta avea nevoie de limba lui).
Același președinte al UDMR, Kelemen Hunor, declara, prin 2014, că “depinde de noi dacă recunoaştem şansele momentului”. Și ce momente mai propice pentru lăcomia celor din UDMR decât șansa de a negocia cu lăcomia celor care au avut, au și vor avea nevoie de limba lor fină de cântar: dovediții de corupție și cei care se luptă din răsputeri pentru a pune botniță instituțiilor democratice ale statului de drept? Așa cad la pace și înțelegere pușcăriabilii lor cu pușcăriabilii noștri. UDMR le-a spus întotdeauna alor noștri cât ne costă (pe noi, cu România de braț) sprijinul lor la guvernare.
Că pe toți ne costă, indiferent de naționalitate, acest colaboraționism politicianist.
PS: Că-i vorba de locale sau de parlamentare (dar la parlamentare este cel mai evident), din 1996 ne-am obișnuit să facem alegeri parlamentare numai pentru a hotărî cu cine va merge la guvernare UDMR. Gluma ca și gluma, dar… cum este posibil să existe așa ceva – un partid pe criterii etnice, un partid care să reprezinte o anumită minoritate, clasă socială, profesională? Este partid, sau o uniune de formațiuni culturale șamd, că au primit bani și de la bugetul României, și de la cel al Ungariei, și ca fundații, asociații, cât și ca partid politic? Sunt mai duali ca lumina care este când corpuscul, când undă…
Uniunea l-a ajutat pe Ion Ilici Iliescu să-i resusciteze pe toți securiștii și apologeții naționalismului, dându-i lui, și FSN-ului, ocazia să pară “mai curați, mai uscați” prin comparație.
Deci, care este scopul și durata vizitei politice a UDMR? Că: multiculturalism, identitate culturală, păstrarea tradițiilor șamd se rezolvă prin ONG-uri, comisii parlamentare șamd. Deci, nu mi se pare normal, doctrinar, să existe un partid al cărui scop să fie numai apărarea intereselor unor anumiți cetățeni selectați pe criterii etnice – nu este asta discriminare? Politicile corecte țin cont de apartenența etnică, socială, rasială a individului reprezentat (ce a fost atunci NSDAP-ul lui Hitler?), sau diferența trebuie să constea în ideologii și doctrine (denumite de stânga, de dreapta, de centru șamd)? Politicile nu trebuie să ne reprezinte pe toți, indiferent de sex, religie, culoare, apartenență națională? Noi nu ar trebui să votăm ideologii, doctrine și direcția în care considerăm că ar trebui să mergem ca societate și nu interese izolate? Deci, ce anume reprezintă UDMR de papă bani publici?
Mai pișați-vă pe el de vot, vă rog!