Si ti-as putea vorbi tie, Ana Maria Nedelea sau Ancuta Stavar sau Anca Larisa Baciu. Sau as putea vorbi altor fete minunate, frumoase si destepte, asa cum sunteti si voi.
Fete minunate si frumoase si ramase fara de job sau la posturi de televiziune ce nu au rating nici cat are cainele meu cand se imbata…
Si ma gandesc la acest text de foarte multa vreme. Si l-am scris in gand de multe ori si l-am sters tot in gand. Caci nu vreau sa va jignesc.
Voi aveti un microfon in mana si eu am in spate 16 ani de jurnalism.Voi aveti in fata sticla si eu am in spate cititori. Mii. Zilnic. Numele vostru nu este cunoscut de nimeni. Numele meu este stiut, iertati-ma, de ani de zile.
Salut, jurnalistelor, eu sunt Liviu Alexa si sunt jurnalist.
Voua v-am spus eu la un moment dat. Nu am apucat sa le spun altora. Dar voua v-am spus. Ca eu sunt jurnalist si voi sunteti niste tiitoare de microfon. Nu vreau sa va jignesc, departe de mine, frumoaselor. V-am vorbit, la un moment dat, fiecareia dintre voi, despre jurnalism. Grase sau proaste, tatoase sau terne, bunaciuni sau inteligente, nefardate sau incompetente, eu, tuturor fetelor care mi-au spus vreodata ca „adevarata presa e televiziunea”, le-am vorbit despre jurnalism.
Cum vrei sa fii tinuta minte? le spuneam. Ca pe un 3 secunde pe burtiera sau ca pe o semnatura adevarata?
Sunteti toate niste naive. Jurnalismul nu inseamna un microfon. Nu inseamna musai sticla aia nenorocita, ci ce trece prin ea. Jurnalismul inseamna inima.
Ce faceti voi e fabrica. Vomitati evenimentul, vomitati nimicul. Vreti sa va vada mica la teveu si vecinii. „Eu vreau televiziune, Liviu”, s-a tuguiat cineva recent catre mine.
Sigur, Liviu Alexa are iar un text nesimtit. Din nou jigneste, din nou e magar.
Sunt un magar care a demonstrat ca stie sa faca lucruri adevarate in presa locala. Un magar care, atunci cand scrie, e citit. Un magar cu defecte enorme, dar un magar relevant.
Ma gandesc de 3 saptamani cum sa va jignesc profesional cat mai putin ca sa va fac sa intelegeti ca jurnalisti adevarati de TV nu sunteti voi, ci Carmen Avram sau Alex Dima. Sa stai la stire, nu e jurnalism. Sa stai la cadru, nu e jurnalism. Sa muncesti chestii pe care sa nu le bage Bucurestiul, nu e jurnalism.
Voi nu ati tinut decat microfonul, la care nu renuntati jame, ca nu va mai vede mica, dar ei au facut jurnalism.
Si voi puteti deveni foarte bune jurnaliste. Aveti potential enorm. Deocamdata insa, va pierdeti la cadru cum se pierde Tamas prin carciumi si nu intelegeti ca timpul trece.
„Ma pot duce oricand la Bucuresti”. Chiaaar? La usile televiziunilor din Bucuresti atarna sute de fete la fel de frumoase si de destepte ca si voi, care spera la un job. Cu ce veti face diferenta?
Dragele mele, sa va doriti mereu sa fiti jurnalistii care schimba minti si legi si suflete.
PS: Recent, gasca de fete nebune de la Pro TV Cluj a facut o chestie incredibila. Acolo e Loredana Danciu, o femeie frumoasa, toata un suflet. Dupa ce ani de zile, Mihai Lucan si-a batut joc de televiziuni, dupa ce ani la rand, Lucan chema Pro-ul ca pe propria televiziunede casa, fetele s-au razbunat subtil impingand stirea despre plangerea penala facuta de Emanuel Ungureanu fix in deschiderea stirilor Escai. Stirea de televiziune facuta de fetele de la Pro TV Cluj este un bisturiu de doua minute de gheata editoriala infipt in rinichii lui Lucan, model de jurnalism bun, rece, concis. Mi-a crescut inima vazand stirea.