Săptămâna trecută, când au lovit emoțional spațiul public imaginile filmate de către pompieri la #Colectiv, Cetățeanul Calafat, pe numele său de om mic, Raed, şi-a declinat explicațiile pentru mai târziu, undeva după „comemorarea victimelor”. Apoi s-a răzgândit și a ieșit să facă pe deșteptul pe Facebook, într-o înregistrare video. Susține că nu știa despre existența acelui filmuleț, că nu a cerut să fie ascuns, că „nu aduce aspecte noi asupra intervenției”, că nu arată per ansamblu toată intervenția, locul unde erau duși răniții și unde au fost tratați. Așa că acuză manipulări și speculații. Prin urmare, nu va demisiona, dar că dacă i se va cere nu va mai „sta un minut mai mult”.
De la imaginile din 23 decembrie 1989, filmate de pe Esplanda Aeroportului Otopeni, când brava Armată română mitralia niște copii obligați să sară cu mâinile sus din niște camioane, doar că purtau alte petlițe la uniforma Forțelor Armate Române, nu am mai fost atât de dezgustat-impresionat. De la scuzele penibile ale decidenţilor Armatei române nu am mai văzut aşa o afișare a tupeui ca scuză a incapacității și a mizeriei morale personale, ca în filmuleţul de Facebook al Cetăţeanului Arafat. Fiți atenți: „filmul arată doar o parte din realitate!” (…) „Nu mi s-a dat acest film pentru că noi am cerut numai niște poze precise” (POFTIM??!!) (…) „încă nu ajunseseră toate echipajele” (dar ajunseseră toți șefii, ministrul de Interne, ministrul Sănătății, Arafatul) (…) „nu am cerut să fie ascuns filmul” (…) “nu demisionez”… Luați-l, bă, cu cătușe la mâini! Vă întreb: e sănătos la cap? Cum să ceri “niște poze precise!?
Treizeci de ani românii s-au miorlăit, ipocrit, după morții și răniții de la #Revoluție. Vinovații erau cunoscuți, beneficiarii la fel. Nimeni nu i-a tras la răspundere. Peste 30 de ani se vor miorlăi, identic, despre #Colectiv. Încercaţi să pricepeţi: vinovatul de o crimă, idiferent de natura acesteia, este #Beneficiarul. Știm care au fost #Beneficiarii #Revoluției și care #Uneltele lor. Îi vedeți de 30 de ani hoțindu-ne prin intermediul guvernărilor. Necazurile gen #Colectiv, în care ni se relevă brut hidoșenia #Sistemului în fața opiniei publice sunt accidente care nu ar apare dacă slugile acestuia (sistemului ticăloșit), pe lângă faptul că sunt de o lăcomie fără de descriere, nu ar fi și proaste. Dar de unde material să mai aduci să-ți fie slugi (să-ți jefuiești propriul popor) dintre analfabeți? Măcar comuniștii aveau bunul simț să mai crească și cadre de nădejede în mod organizat, prin Școli de partid. Și să facă selecția acestora, nu numai după gradul de slugărnicie băloasă față de #Cauză așa cum se face de 30 de ani. Când partidele politice te îndemnă să-ți irosești votul pe răul cel mai mic (când Răul este unic și incomparabil şi indivizibil), este normal că am ajuns aici. Când alegi un rahat mai mic, tot un rahat alegi.
Acum este, din nou, pe valul emoțiilor de o clipă #Colectiv. Urmează, din nou, #Morții_Revoluției, #Nici_după_30_de_ani_nu_știm_vinovații. Apoi #Crăciunul, #Revelionul, @Ce_o_să_punem_pe_masă (vă vor mâna TEMBELIZIUNILE și Facebook-ul ca pe o turmă de mioare spre #Trendul_Emoțional_al_Zilei). Până la anul. Și, tot, așa, an de an, până muriţi storși de vlagă și emoții, răpuși de o mică neglijență a #Sistemului (care se va dovedi mare și nerezolvată încă de pe #Vremuri) și după ce veți fi cotizat cu banii și votul dat aiurea unor falși idoli, să o ducă extrem de bine #Beneficiarii tuturor #Crimelor #Nerezolvate din România.
Cetățeanul Calfat, este imaginea perfectă a alienării colective. Băiatul acesta și-a depășit de extrem de multă vreme competențele și și-a consumat toată partea bună de creare a ceva din momentul în care au început politicienii să-i sufle în fund orgolii pentru a-l suge de #Imagine. Atâta l-au pompat, că l-au distrus. Sunt convins că în interiorul său se mai zbate un mic Arafat care-și deplânge decăderea morală. El trebuia să dispară de multă vreme, dar a fost folositor pentru legitimarea Uniunii Sărăcie Lucie în anul în care Traian Băsescu a vrut să-l dea jos de pe soclul pe care-l urcaseră televiziunile de știri. Politicienii au scos oamenii în stradă la proteste pentru o falsă problemă: desființarea SMURD – și s-au cățărat la putere folosindu-se de imaginea acestuia. De atunci încoace, sistemul (cică extrem de performant) pus la punct de acesta, dă rateu după rateu. Şi, de la primul rateu al sistemului creat de el, lui Arafat nu i-a mai rămas nimic altceva de făcut decât să facă pe deșteptul în fața camerelor de luat vederi. Și, profitând de tragedia micuților arși în incubatoarele maternității Giulești, de moartea Ancuței Ion, de cea a salvatoriilor morți în Lacul Siutghiol, de sinuciderea femeii (care a stat 30 de ceasuri cu salvatorii lângă ea, care au așteptat, tamp, să aplice non-protocoalele create de acesta), să-și mai consolideze soclul de #Erou_care_va-Face. Vă amintiți de #Colectiv? De cum Arafat și Bănicioiu (alt re-evaluat din echipa Plagiatorului Mitoman) spuneau cât de minunat au acționat și ce supercaifragilistice îngrijiri primesc răniții? Așa de minunat a fost totul că ăștia doi ar trebui judecați în regim de urgență pentru asasinarea (prin neglijență, prin incompetență) a cel puțin 40 dintre victimele #Colectiv, cărora le-au refuzat ajutorul oferit de clinici competente din străinătate.
Aproape se așterne praful peste tragediile din Caracal. Tot sistemul pus, chipurile, perfect la punct de către Arafat este cel care ne-a dat măsura incompetenței în situații de criză a autorităților. Dar acesta, în loc să zboare cu un șut în fund, a rămas să facă pe deșteptul în fața camerelor de luat vederi, să-și mai pună o piatră la piedestalul falsului erou. În tot acest timp în care sistemul pus la punct de el a dat rateu după rateu, stând în umbra statuii care i se ridica, Arafat a cumpărat ambulanțe la prețuri mult umflate pentru un serviciu pe care se laudă că l-ar fi inventat. Serviciul de Urgențe, în realitate, este copiat după alte asemenea sisteme de intervenții în situații de urgență, care există de mulți ani și sunt mult mai eficiente în țările Europei. Dacă tot a furat, trebuia să fure eficiență și calitate.
Şi, gata!