Premierul Ludovic Orban avea o limbă nefolosită, așa că și-a opintit-o în dosul prezidențial despre care susține că susține că a ”salvat imaginea României”, ”este garantul unității naționale”, de aceea cu toții (de la orașe și sate, din cătunele de munte, toți cu căciula-n frunte, din pădurile bogate, din fabrici și din uzine, de pe flota de vapoare, tractoriști de pe tractoare, cei ce muncim la sondă și săpăm voioși prin mine și vâslim prin submarine, tot ce e sub mândrul Soare, de pe-a Patriei ogoare), ”suntem mândri de președintele pe care îl avem”.
Dacă Orban e mândru, toată suflarea României e mândră.
Scrie Orban, cu limbuța bine-nmuiată în călimara cu ”ode” (citez): ”Suntem mândri de președintele nostru. Preşedintele este garantul unităţii şi stabilității naționale. Preşedintele Iohannis este cel care salvat imaginea României ȋn lume, ȋntr-o perioadă ȋn care alţii făceau tot posibilul de a ne duce la periferia lumii civilizate”.
Cum, tovarășul Sică, nu ați cuprins cu limba nici o scamă pe haina Întâi Stătătorului la Cârma Patriei despre: ”neatârnare”, ”propășire”, ”prosperitate”, ”drum glorios”? Normal, doar neatârnarea e atârnată în poartă la Înaltele Porți. Propășirea și prosperitatea se fac, dar nu pentru sclaveți, ci pentru NimeniKlatura mafiei politico-securisto-economice. Și doar între mânuitorii de limbă-n dos se învață drumul glorios de la nimeni în drum până la o viață de sinecurist în pita statului. Liberalism de sinecură – secături erau pe când îi descria Eminescu (citez din ”Articole politice”): “Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva. Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele și averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-și petrece viaţa la pușcărie. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătorești.” – secături au rămas.
Și dă-i, și limbă! Zice Mandolina MeșterCârmaciului (citez): ”Klaus Iohannis a reușit să obțină o finanțare europeană fără precedent, în valoare de 80 de miliarde de euro, bani care vor fi folosiţi pentru dezvoltarea României.”
Păi îmi amintesc că ”a reușit”, dar a și băgat 2 milioane de euro ca să renoveze Vila Lac – a fost prima lui grijă, ”primul pas” ca președinte. Al doilea să-și vadă mărit salariul. Al treilea să nu mai știe lumea de el pe unde este el prin vacanță, sau concediu, prin lumea largă, de mânuță cu ”Eclatanta”.
Așa că, dă-i și limbă!
Citez: ”Vom continua să apărăm Instituția Preşedintelui și nu-l vom implica pe Klaus Iohannis în disputa partidelor politice. Atacurile şi limbajul suburban la adresa Instituţiei Preşedintelui fac rău României şi nu ajută campania niciunui partid politic.”
Zău, măi, Sică? Dar când dădeai iureș, în 2007 și în vara anului 2012, de mână cu amicii de la PSD, asupra Instituției Președintelui și-l umpleai de flegme pe Traian Băsescu (tot cu două mandate câștigate la activ), ce anume apărai?
Pe cine și ce anume ”ajuta” tot ce dejectați voi, ”tăriceno-patricii” și ”USLinoșii”, pe gură cu începere din 2007, la adresa adversarilor politici? A, acuma ar trebui să realizezi că ”ce șie nu-ți place, altuia nu face”… Dar nu, conștientizarea propriei mizerii nu face parte din fișa postului.
Așa că, dă-i și limbă! Citez: ”Klaus Iohannis a câştigat de două ori alegerile prezidenţiale şi este omul care beneficiază de cea mai mare ȋncredere ȋn rândul românilor. Doar un parteneriat ȋntre preşedinte şi guvern poate garanta, ȋn următorii 4 ani, că România va merge pe drumul corect al normalităţii si dezvoltării.”
Iohannis, garantul unității României: o Românie divizată de scrâșnetul din măsele al Președintelui ”tuturor românilor” care este doar președintele PNL: ”Ja napot kivanok, peee seeee deee!”
Și iată cum Ciolannis devine noul Nea Ceașcă. Parcă-l aud pe clujeanul Vasile Sălăjan vorbindu-ne despre „un pământ binecuvântat: Scornicești Sibiu”, o „gură de Rai, unde cerul se pogorâse blând peste toată suflarea când casa harnicului gospodar Andruță Ceaușescu Gustav Heinz Johannis s-a umplut de veselia, bucuria și nădejdea venirii pe lume a băiatului Nicolae Klaus Werner”.
Până și C.V. Tudor se-ntorce-n mormânt să-i dea replica lui Mandolină: „Aș fi dorit, firește, să laud în tăcere, / Făptura ta turnată în bronz roman și dac, / Dar epoca e aspra și cugetul îmi cere / Să ies din contemplare, să ard și să nu tac”.
Deh, „Bărbatul de legendă ne-a dat un nou renume / Prin strălucirea minții, lumina României”.
Sunt convins că la întrebarea: “care este diferența dintre un politician și un hoț?”, mi-ați răspunde: “nici una”. Și, totuși, există o diferență majoră: “pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine”.
Și-atunci, cum se face că, pe votul și pe banii noștri, am ajuns să trimitem la Guvernare și în Parlament numai panarame – iar relația noastră cu aceștia este de dispreț reciproc: noi suntem pentru ei “populime”, ei sunt pentru noi “aceeași mizerie”…?
Dar proști vă mai crede Ludovic Orban!
Și, gata!