Două mii de lei e suma pe care un clujean o cere de la vecinul său, cu titlu de prejudiciu suferit. Problema acestuia a început când au apărut doi pomi despre care susține că nu-s „nici fructiferi, nici ornamentali”, dar găzduiesc niște vietăți a cărui comportament nu îl mai suportă: păsările.
Cererea de chemare în judecată formulată de Florin O. a fost înregistată în urmă cu aproape un an de zile. Clujeanul avea o șansă să fie luat în seamă cu solicitarea sa prim primăvară, dar a venit pandemia și au fost suspendate câteva termene de judecată. Mărul discordiei în acest dosar nici macăr nu e fructifer, ci o casă pentru păsările care fac mizerie și pe proprietatea lui O..
P. Gabriel este vecinul-pârât din dosar. El s-a gândit să planteze doi copaci și când vecinul i-a spus să-i taie, a refuzat. În fapt, cei doi copaci nu încurcă pe nimeni. Plantați lângă gardul de beton al reclamantului, atunci când sunt în apogeul frumuseții depășesc gardul și dau în propritatea lui Oprea, care nu e curte sau casă, ci un drum de acces către casa lui.
„ cererea înregistrată la această instanță sub nr. XX din data de 26.09.2019, reclamantul O. F. a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța , să dispună obligarea pârâtului la scoaterea arborilor plantați la mai puțin de 2 m de gardul proprietății reclamantului precum și la plata sumei de 2000 de lei reprezentând prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligației prevăzute de art. 613 Co D civil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat faptul că este proprietarul terenului situat administrativ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, teren înscris în cartea funciară a localității Cluj-Napoca sub nr. xxxxxx, având nr. topo xxxxxx, categorie curți-construcții, în suprafață de 249 mp iar pârâtul P. G. este proprietar al terenului învecinat pe latura vestică.
Mai departe, s-a arătat că pârâtul are plantați mai mulți arbori aproape lipiți de gardul ce desparte cele două proprietăți, aceștia arbori nefiind nici fructiferi și nici ornamentali iar, întrucât sun atât de aproape de gard, pe troturarul din dreptul acestora este mereu mizerie datorită păsărilor ce și – au făcut cuiburi în aceștia (excrementele păsărilor), aproape zilnic trebuind curățat trotuarul. Totodată, se arată că, întrucât acești arbori au crescu t sălbatic, iar crengile au pătruns prin gardul ce desparte cele două proprietăți, există și pericolul ca acest gard să fie, până la urmă , distrus”, se arată la dosar.
Însă Gabriel nu s-a lăsat mai prejos și sa prezentat în fața judecătorului cu poze și dovezi că pomii săi nu încurcă mai mult decât vegetația sălbatică existentă deja pe proprietatea lui Florin. La dosar au fost audiați și alți vecini în calitate de martori. Magistratul de la Judecătoria Cluj-Napoca a acceptat administrarea tuturor probelor și într-un final a deliberat.
Judecătorul i-a explicat, în termeni ”domnești”
Într-un final, Florin O.a pierdut procesul cu vecinul său și n-a primit nici suma de 2.000 de lei solicitată pentru suferința cauzată de acei arbori. Gabriel P. a tăiat o cantitate considerabilă din crengile celor doi copaci, însă îi poate păstra. Motivarea de la dosar face abstracție de absurditatea reclamantului și îi explică de ce nu îi este admisă cererea de chemare în judecată.
„În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la scoaterea acestor arbori, instanța reține că această cerere nu este întemeiată întrucât, în primul rând, în aprecierea instanței, aceasta nu este aplicabilă având în vedere existența unei cutume în zonă, cu privire la acest aspect. Astfel, în planșele depuse la dosar și în înregistrarea depusă de pârât, se poate observa că , și în cazul altor proprietăți, arborii sunt plantați la o distanță mai mică decât cea de 2 metri. Mai mult, apreciem că acest text nu ar fi aplicabil în situația existenței unui gard despărțitor între proprietăți, distanța legală trebuind a fi respectată doar atunci când nu există o astfel de construcție care separ ă cele două proprietăți.
Reținând faptul că nu este necesară respectarea unei distanțe legale, instanța constată că, totuși, se impune ca pârâtul să toaleteze periodic arborii care depășesc limita dintre proprietăți, în caz contrar acesta datorând despăgubiri pentru prejudiciile cauzate vecinului său. La momentul de față, instanța observă că această prevedere a fost respectată și atrage atenția pârâtului asupra faptului că, și în viitor, are obligația de a respecta dreptul de proprietate al pârâtului, prin toaletarea periodică a arborilor pentru a nu produce incoveniente, î n caz contrar, în temeiul art. 630 alin. 1 Cod civil, putând fi obligat de instanță să își respecte obligațiile impuse de raporturile de vecinătate.
În aceste condiții, având în vedere faptul că, la acest moment, nu există nicio încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului, instanța va respinge primul capăt de cerere ca neîntemeiat.
În continuare, instanța va respinge și cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata unor despăgubiri având în vedere că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cauzat acestuia prin acțiunea pârâtului. Astfel, chiar dacă este adevărat faptul că coronamentul bogat al arborilor deținuți de pârât depășea limita dintre proprietățile părților, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu pecuniar, a unor cheltuieli pe care reclamantul a trebuit să le suporte pentru a înlătura prejudiciile produse . În acest sens, instanța nu poate acorda despăgubiri în baza unei simple susțineri a faptului că autoturismul reclamantul a fost murdărit și a trebuit spălat, în lipsa oricărei dovezi materiale în acest sens.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea, în întregime, ca neîntemeiată.
”