In Parcul Etnografic “Romulus Vuia” au loc in aceasta perioada lucrari de reparatii si renovare in premiera. Bisericutele din Petrindu si Cizer se afla in plin santier de restaurare a picturii si reparatii ale acoperisurilor si lemnariei, in timp ce o gospodarie din Apuseni se incropeste mai la vest, urmand sa aiba primele constructii acoperite cu cetina din tara noastra.
O plimbare in parcul Muzeului Etnografic al Transilvaniei (MET) in aceasta perioada e o poezie de toamna. Intre copacii invesmantati in culori inflacarate muncesc la reparatii si amplasare de constructii mai multi oameni ca niciodata. La una dintre gospodarii, cea de la Bedeciu, tocmai se incheie acoperirea unei suri cu paie. Domnul Ionica, mesterul lucreaza rapid si nu vrea sa isi destainuie mestesugul. Paiele aurii au fost aduse de la Statiunea pentru Cercetare si Dezvoltare Agricola din Turda, unitate care asigura aceasta materie prima gratuit pentru muzeu, an de an.
“Noi cu oamenii nostri le recoltam si le aducem apoi cu camioneta. Au fost 23 de transporturi in comun. Se pun apoi pe acoperis straturi succesive de paie si crengi care se taseaaza. Operatia dureaza cam doua saptamani”, precizeaza Cristian Micu, sef de sectie in cadrul unitatii.
Muzeul in aer liber va avea in curand si o alta casa de bilete si un magazin de valorificare a artei populare.
Alte lucrari au in prim-plan o spectaculoasa gospodarie din Apuseni ale carei cladiri vor fi acoperite cu cetina, descoperita si studiata de un alt cercetator de la MET, Ioan Augustin Goia.
“Exemplifica tot ce inseamna procesul de populare a Apusenilor, evolutia contructiei. Casa e mai veche decat camara si in vremea ei era acoperita cu sindrila. Pana la urma s-a renuntat la acest tip de acoperis la anexe, pentru ca sindrila era prea scumpa. Am vrea ca gospodaria intreaga sa fie gala anul viitor, dar nu stim cum vom sta cu banii”, a spus cercetatorul Cristian Micu.
Un alt detaliu unic in tara in cadrul acestui obiectiv ar mai fi folosirea de capriori curbi la acoperis. In mod traditional, la aceste gospodarii se foloseau jnepeni si aschii care se obtin de la vasarit. Pentru un plus de autenticitate, de jur-imprejur au fost plantati brazi.
In pline lucrari se afla si bisericile din Petrindu si Cizer.
“Am restaurat edificii importante si mari in Timisoara, Arad, Iasi, iar acum am ajuns aici. Suntem doi colegi de breasla – sotul meu si cu mine. El, Ioan Darida are alt tip de atestat pentru pictura murala, pictura murala in toate tehnicile pe zidarie, iar eu sunt expert national in pictura pe lemn. Urmarim toate licitatiile in domeniu. Acest tip de finantari sunt relativ sigure, banii se platesc, chiar daca cu intarziere si cateodata antreprenorii sunt lipsiti de caracter si ne folosesc banii. Chiar acum avem o situatie incredibila la Iasi, in care primim acum banii pe martie. Noi am subventionat si am sponsorizat pe toata lumea cu munca noastra. Una peste alta insa, sunt mai mult decat ce poate plati Ministerul Culturii, care nu are bani, care nu poate plati decat o etapa pe un an. Intre timp, noi am reunit oameni specializati si am facut echipe serioase”, a marturisit Dana Postolache, expert national in tehnica picturii murale in tempera pe suport de lemn in monumente si patrimoniu mobil, administatorul firmei care a castigat licitatia alaturi de antreprenorul general si coordonatorul lucrarilor.
Tehnica si tipul de restaurare in care lucreaza echipele sale au fost implementate la noi destul de tarziu, in urma cu aproximativ 10 ani, cu ocazia deschiderii unui program european.
“Proiectul acela viza biserici din Maramures, introduse in UNESCO si atatea au si ramas. Cativa dintre noi am imbratisat aceste tehnici si am continuat si am ajuns un fel de cap de afis, sa zicem, suntem cam 4-6 atestati in toata tara. Lucrari sunt putine de tipul acesta si apar destul de rar. Ministerul Culturii a mai scos la licitatie cate ceva, dar de vreo trei ani nu mai sunt fonduri. E trist, pentru ca in fiecare an se distruge si piere cate o biserica veche, doua, uitate de Dumnezeu prin cine stie ce catun. Este foarte trist cand nu se gaseste intelegere si nu ne protejam trecutul, nu doar istoric, ci si spiritual”, a adaugat Postolache.
Specialista a subliniat in acest context valoarea picturii bisericilor la care munceste acum in Hoia.
“Trebuie sa stiti ca pictura aceasta a fost realizata de niste mesteri tarani, care se scoleau pe langa cate un mester initiat in cate un centru iconografic. Ei erau foarte poeti, aveau un umor si o savoare in ceea ce faceau aici si in maniera de reprezentare. E o pictura naiva, dar care merge pe filiera picturii bizantine, urmand niste canoane si niste reguli. Au asezonat insa totul cu niste gaselnite stilistice, atat din punctul de vedere al imaginii, cat si al moralei”, a subliniat ea.
Despre cele doua biserici la care lucreaza in Hoia, specialista spune ca nu sunt foarte distruse, dar nici intr-o stare buna.
„Aceasta tehnica de executare se concretizeaza in cateva elemente simple. Peretele este construit din barne, miacate si curbate dupa o uscare de 200 si ceva de ani. La imbinarea dintre barne s-a aplicat o panza de casa, taraneasca, dupa care totul s-a grunduit cu un grund alb, relativ subtire si inegal, si pe deasupra s-a pictat in cateva tonuri simple, dupa care au venit cateva accente de contur inchis, sau niate accente deschise, dupa cum a fost cazul. In momentul in care vine o Ploicica de vara si se scurge apa din pod pictura se pateaza, sunt antrenate depunerile, apar pete brune din antrenarea prin solubilizare a masei lemnoase din tanin, raaina sau in situatiile in care in poduri s-au pus protectii din carton asfaltat, gudron avand la baza bitum de proasta calitate. Ceea ce facem noi aici, intr-o foarte generoasa expunere ar fi mai multe tipuri de consolidari ale picturii, Pentru ca pictura e foarte sensibila si friabila. Ar mai fi curatiri ale depunerilor existente, dupa care ar mai fi niate integrari minime ale unor zone de materie de pe care lipseate culoarea, pigmentul si punem strict numai niate puncte. Asta facem noi”, explica Postolache.
Echipa sa a castigat atat proiectarea, cat si executia. Restaurarea picturii este partea primordiala a proiectului, insa acesta prevede si refacerea acoperiaului, schimbarea unor elemente din lemn care sunt deteriorate de trecerea timpului, putrezite sau animale, de la asa numitele insecte xilofage, pana la parsi sau ciocanitori.
„Constructorul, care e si antreprenorul general va face amenajarea teritoriala, cel mai probabil niste cai de acces, iluminare, garduri, bancute. Avem doua echipe, cate una pentru fiecare biserica. Am protejat etot interiorul cu foita japoneza, de protectie, in ideea in care daca se produc vibratii sa nu se piarda nici un fragment de culoare. E o tempera foarte subtire, fara nici o protectie, vulnerabila la orice atingere. Acoperisurile se deterioreaza si trebuie schimbate la 30-35 de ani”, a explicat Dana Postolache.
Schelele spectaculoase ale uneia dintre biseric au atat rolul de a asigura accesul mesterilor lemnari, cat si unul de protetie.
“Mesterii intind niste prelate, niste folii si desfac intr-o zi cat pot sa puna apoi la loc, ca sa nu ii prinda vreun vant, ploaie sau ceva si sa se intample ceva incident nedorit. Pe aici nu s-a mai folosit acest sistem, dar oamenii astia sunt experimentati in asta, au lucrat in foarte multe biserici in tara, la Salaj, in Maramures sau Timis.
Termenul de finalizare ar fi primavara anului viitor, mai exact 30 aprilie.
“Avem pentru proiect si executie 8 luni, ceea ce este incredibil de putin. Nu se poate termina la 30 aprilie, mai ales ca vine acum gerul. Suntem pe punctul sa realizam in cadrul organizarii de santiei o sursa de curent electric trifazic, cu cabluri mai rezistente, sa sa putem avea lumina mai multa si aeroterme. O sa merg la Bucuresti cu jalba in protap ca sa ne prelungeasca termenul”, a explicat specialista.
In prezent, la cele doua biserici lucreaza 14 oameni si urmeaza sa mai fie angajati si altii.
Bugetul proiectului este de de aproximativ 1.600.000 de lei.
Proiectul care viza conservarea si restaurarea celor doua monumente a fost anuntat de Consiliul Judetean Cluj si este finantat in cadrul Programului PA16/RO 12 „Conservarea si revitalizarea patrimoniului cultural si natural”, prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, in mare parte din fonduri norvegiene. Ulterior, cele doua biserici vor fi redate circuitului turistic al patrimoniului cultural reabilitat din cadrul MET – Parcul Etnografic National „Romulus Vuia”.
Biserica din Cizer (Salaj) este cunoscuta si drept Biserica lui Horea, fiind construita de erou. Mai mult, edificiul poarta semnatura conducatorului rascoalei taranesti de la 1784 din Transilvania. Lacasul de cult a fost construit in anul 1773 si reprezinta “faza de maturitate a constructiilor de lemn din Romania”.
Biserica din Petrindu (Salaj) este la randul sau o constructie speciala, cu o pictura interioara realizata de Dimitrie Ispas in anul 1835, unul dintre cei mai mari pictori de biserici din Transilvania.