In urma cu aproape cinci ani se inchidea singurul spital din Campia Transilvaniei. De atunci si pana in prezent cladirea in care a functionat aproape un secol spitalul din comuna Mociu se deterioreaza de la o zi la alta. Oamenii din zona, majoritatea pensionari, sunt nevoiti sa parcurga in fiecare luna drumul Clujului pentru a-si trata problemele medicale.
Cladirea in care a functionat timp de aproape un secol spitalul Mociu se afla intr-o stare avansata de degradare. In anul 2011, printr-o decizie a Ministerului Sanatatii, imobilul urma sa se transforme intr-un azil de batrani, fapt ce a dus la un amplu protest al locuitorilor comunei. De 1 aprilie 2011, ca si o gluma proasta, Emil Boc, pe atunci premierul Romaniei, nu a tinut cont de necesitatile celor peste 40 de mii de locuitori si de faptul ca acestia urmau sa se deplaseze pana la Cluj pentru investigatii medicale mai ample, a pus lacat pe cladire.
In prezent se incearca din partea autoritatilor, mai mult declarativ decat faptic, deschiderea unui centru medical multifunctional ca si o sectie externa a Spitalului de Recuperare din Cluj-Napoca. Folosita ca si promisiune electorala in anul 2012, cladirea spitalului din Mociu urma sa fie reabilitata cu fonduri suplimentare de la bugetul Consiliului Judetean Cluj, dotat cu aparatura necesara si redeschis. In prezent, in cladirea de doua nivele functioneaza doua cabinete de medici de familie, unul de stomatologie si centrul de permanenta. Acestea deservesc zece comune a carei populatie depaseste usor 40.000 de persoane. 
Aflata in administrarea Primariei Mociu, reabilitarea cladirii mai are de asteaptat pentru ca autoritatile sa scrie un proiect eligibil pentru urmatorul ciclu de finantare europeana astfel incat sa revina in circuitul sanitar.
„In urmatorul ciclu de finantare europeana pe dispensare, spitale, cladiri cu utilitate de sanatate publica, putem accesa pana la un milion de euro. Vrem sa accesam acesti bani, cat de cat sa reabilitam cladirea. Vom incepe de la acoperis, cat incape din suma respectiva pentru ca apoi sa gasim alte sursa de finantare. Reabilitarea o vom face dupa standardele zilelor noastre, cu compartimentari. Am vrut sa fim o extensie a Spitalului de Recuperare, dar nu am reusit nici pana in ziua de astazi”, a declarat Marton Horvath, primarul comunei Mociu.
Intr-unul dintre birturile din centrul comunei, la un pahar de Florio si o bere, doi batrani vorbesc despre faptul ca problema spitalului din Mociu ar trebui sa ii fie adusa la cunostinta noului presedinte al Romaniei.
„Amu’ asta (Klaus Iohannis) trebuie sa stie de spital ca sa il poata repara si sa-l deschida. Amu’ nici asta nu l-a repara si n-a veni sa il deschida daca n-are cineva care sa il anunte, sa ii spuna ca spitalul asta e intr-o zona unde avem nevoie de servicii medicale si ca de atatia ani de zile l-o inchis. Spitalu ala maine-poimaine se va darama daca nu-l grijeste nimeni sa il repare. Noroc ca o mai facut aci ni, la doi pasi, centru asta nou de urgenta. Mergi la doctorul de garda si de acolo te duce la salvare si de acolo, daca-i nevoie, la Cluj”, a afirmat Ioan Bal.
De dimineata de la opt, cand se deschide unul dintre cele doua cabinete ale medicilor de familie, pe holul incalzit cu o soba de teracota pe lemne, zeci de persoane stau linistite sa isi astepte randul la consultatie. Cateva scaune si un dulap pentru fisele medicale ale cetatenilor sunt singurele obiecte de mobilier pe holul de la parterul cladirii fostului Spital din Mociu.
Desi fiecare consultatie si eliberare de reteta merge anevoios „tri la doua ore” batranele nu par a fi nerabdatoare. Isi amintesc cu nostalgie cum erau vremurile cand spitalul avea mai multe cabinete si mult mai multi doctori, fiecare cu specializarea lui. Pe usa cabinetului un afis te avertizeaza ca prioritate au copiii si urgentele.
„Apoi am venit aci numai pentru reteta. Am si astm si cancer si imi trebuie reteta ca sa imi cumpar medicamentele. Is 200 de lei pilulele si pensia mi-i numai de 400. Ce bine o fo’ cand era deschis. Veneai, iti dadea o injectie si erai ca nou. Amu stam ore in sir la rand pentru o amarata de reteta. Am da si noi bani din putinu cat avem, da’ sa fie spital”, se confeseaza pe coridorul incalzit anemic in miros de lemne, Imola.
In cabinetul de 4 pe 5 metri o asistenta si un doctor consulta pe banda rulanta pacientii. Nu au timp nici sa isi savureze pachetelele cu mancare puse de acasa.
„Trei la doua ore”, glumesc batranii pe coridor. „Asta daca is povestile mai lungi, daca numai trebuie sa scrie o reteta, pacientul scapa repede. Daca ii un copilas, pana il dezbraca, pana il consulta, dureaza…”, barfesc oamenii pe coridor.
Cu toate acestea nimeni nu se plange decat de durerile bolilor de care sufera. Doctorul care ii consulta e de mai bine de cinci ani in comuna si se considera o parte a comunitatii mocene. Acest lucru l-a facut sa se ataseze de locuitorii din zona Mociu, practicand cu pasiune meseria de doctor.
„De cinci ani de cand am venit in comunitatea Mociu ma simt un membru al acestei comunitati, imi place meseria pe care o practic si ma simt de ajutor si poate mai mult decat o persoana la care pacientii sa apeleze doar cand au nevoie. Baza materiala pe care o avem aici si mai ales cladirea sunt in niste conditii de degradare accentuata, acum probabil ca noi incercam sa o suplinim cu pasiune si cu devotamentul pentru pacienti. Pentru meserie ne-ar ajuta mult mai mult niste conditii mai propice in desfasurarea activitatii. Sunt in alte localitati unde probabil ca si comunitatea locala, si vorbim aici de administratia locala, s-a implicat in a acorda si a facilita acordarea unor spatii mai generoase, exemple ar fi Caian sau Camarasu unde sunt dispensare construite cu fonduri europene. S-ar putea face si aici acelasi lucru daca s-a implica mai mult autoritatile”, a declarat doctorul Ovidiu Fiscutean.
Batranele din fata usii cabinetului de la parterul cladirii par a se bucura de faptul ca stau mai mult pana le vine randul la consultatie. Au chef de glume, dar cand vine vorba de vechiul spital si de functionalitatea acestuia ofteaza adanc.
„Mai auzim si noi de cate o boacana, cate o panarama dinasta, cate un pamflet, o anecdota. Daaaa, era mult mai bine cand era deschis spitalul. Doamne da-va Dumnezeu sanatate, sa se vada aia ce scrieti, sa sa faca ase cum o fo’ inainte. Cum sa nu fie bine, ca nu mergeam la Cluj numai cand eram foarte grav bolnavi. Uite amu’ am si ase o tuse de la astm, daca era aci spital m-ar fi internat, mi-ar face o perfuzie si gata”, a declarat printre doua tuse una dintre paciente.
Pacientii spitalului Mociu isi amintesc nostalgic de vremurile in care, pe holurile cladirii sute de pacienti din zonele invecinate, veneau zilnic sa isi trateze bolile. Nu isi pot explica totusi cum de s-a ajuns intr-o astfel de situatie, iar cladirea e lasata de la an la an sa se degradeze.
„Era aci si operatie si de tate. Tate comunele de pe acia veneau la Mociu. Si cate sate si cate comune. Apoi s-o distrus spitalu’, s-o distrus ca nu-l repara. Si ce o fo’ paturi tat-tat o dus, si caloriferele, nimic nu mai este. Era pe vremuri incalzire centrala pe lemne ca noi nu avem gaz, da era, era si bucatarie si era cald in camere. Amu bate vantu prin jamurile sparte”, a afirmat Vasile, un alt pacient care isi astepta randul la consultatie.
Una dintre fostele asistente ale Spitalului Mociu, la 74 de ani de viata, ne-a marturisit ca spitalul ar trebui sa se redeschida si ca pe vremuri existau sectii de contagioase, ginecologie, chirurgie, iar doctorii erau oameni cumsecade. Multi dintre pacientii sectiei de contagioase a spitalului din Mociu erau din zona Campia Turzii, datorita combinatului.
„Pe sora-mea o muscat-o o albina si a inceput sa i se umfle mana. Si cand am mers la urgenta, acolo la centru, mi-o zis doctorita, ca m-a recunoscut, ca am lucrat 14 ani la spitalul din Mociu, de acolo m-am pensionat. Mi-a zis sa merg pe sus daca vreau, sa vad ce mai este pe acolo. Vezi dumneata ce mizerie si ce jeg ii pe acolo. Tate ghivetele si caloriferele is sparte si luate de acolo, ca era incalzire centrala. Era frumos cand am iesit eu la pensie in 2000. Amu mergem la Cluj pentru orice. Ar fi bine sa se redeschida spitalul. Stiu ca eu n-oi mai apuca, da’ sunt multi tineri aci in comuna”, a declarat Silvia Marginean.
Cladirea spitalului din Mociu sta sa cada peste pacientii care stau sa isi astepte linistiti randul la consultatie. Ferestre sparte, igrasie, tencuiala cazuta, smocuri de iarba iesite din pereti, noroi de jur imprejurul spitalului, un cadavru de caine in putrefactie in fata intrarii, pacienti care vin cu calul la consult, toate te trimit in Evul Mediu unde, parca printre ruinele unui castel unde flacara sperantei ca Spitalul Mociu va fi readus la viata este tinuta aprinsa doar de pasiunea medicilor si amintirile nostalgice ale pacientilor.