Jurnalistul Liviu Alexa face o rediografie dură a societății românești în care oamenii au uitat să se preocupe de adevăratele valori și au ajuns să fugă după like-uri și followers și își aleg drept modele așa zișii influenceri de pe TikTok.
Cu fiecare generație care trece, prostia devine mai agresivă și mai mândră de ea însăși. Nu e vorba doar de ignoranță – asta a existat mereu. E vorba de transformarea prostiei în virtute și a mediocrității în standard.
Nu mă enervează că tinerii de azi nu știu cine e Nichita. Mă enervează că nu vor să știe. Că și-au pus creierul în modul avion și sufletul pe silent. Că pentru ei cultură înseamnă să dea share la citate motivaționale furate de pe Google și traduse prost cu DeepL.
Eram la un restaurant zilele trecute. La masa de lângă, trei puștani cu facultăți terminate și joburi în corporație discutau aprins despre crypto și NFT-uri. Vorbeau tare, să audă tot localul cât sunt de deștepți. Când a venit chelnerița, unul a întrebat-o ce înseamnă „carpaccio”. Ăsta e nivelul – specialiști în blockchain care nu știu să mănânce.
Ne-am transformat într-o societate de experți în nimicuri. Avem doctorate în social media și masterate în influencing. Ne facem că lucrăm opt ore pe zi dând scroll pe LinkedIn și postând despre „mindfulness” și „work-life balance”. Suntem atât de ocupați să părem deștepți încât am uitat cum e să fim.
Dar poate că asta meritam. O lume în care valoarea se măsoară în followers, nu în fapte. În care e mai important să pari decât să fii. În care cultura e un moft, educația un inconvenient, iar gândirea critică o boală rară.
Bătrânii noștri mureau pentru idei. Noi ne certăm pentru emoticoane. Ei făceau revoluții, noi facem unboxing la produse chinezești. Ei aveau ideologii, noi avem hashtag-uri.
Și totuși, undeva în acest talmeș-balmeș digital mai există câțiva nebuni care citesc. Care gândesc. Care refuză să devină doar niște consumatori de conținut. Sunt puțini și pe cale de dispariție. Ca urșii panda sau votanții raționali.
Poate că următoarea generație va fi mai bună. Poate se va sătura de superficialitate și va redescoperi profunzimea. Dar până atunci, stăm și privim cum prostia devine noua normalitate, mediocritatea noul standard, iar ignoranța motiv de mândrie.
La naiba, poate chiar merit să fiu numit boomer și retrograd. Dar prefer să fiu ultimul mohican cultural decât primul influencer care descoperă că viața e mai mult decât un TikTok viral.
În fond, ce mai contează? În curând vom muri cu toții într-o apocalipsă transmisă live pe Instagram.
Și probabil că ultima grijă a omenirii va fi câte like-uri a primit sfârșitul lumii.