Reportaj

Lectia de viata a medicului Boila, nepotul lui Iuliu Maniu, care trateaza saraci de doua decenii

Ioan Boila este unul dintre oamenii care continua sa ne dea lectii de viata. La cei 85 de ani, medicul incearca sa salveze singura policlinica fara plata din Cluj, pe care a construit-o, de la zero, in propriul sau apartament, in urma cu 20 de ani. A trecut prin inchisoarea comunista de la Jilava, a fost persecutat de Securitate, fiind exmatriculat din Facultatea de Medicina pentru ca si-a sustinut profesorul de Anatomie, dar nu a renuntat. A reinceput studiile medicale la 42 de ani, iar dosarul pe care era gravat, cu litere mari, “detinut politic”, nu l-a lasat sa isi construiasca o cariera stralucitoare in Medicina. A fost, mare parte din cariera, medic la tara, in cabinete si spitale modeste. Dar nu a uitat niciodata ca cel mai important este sa faci bine celor din jur.

Ioan Boila nu are birou de Profesor Doctor, cu diplome adunate de-a lungul unei cariere stralucitoare in Medicina. Biroul lui e mic, cu cateva icoane agatate pe pereti, aflat la parterul Policlinicii fara plata de pe strada Motilor.  Mic si friguros, asa ca medicul isi pastreaza, un halat gros, peste haine.

Azi e zi de consultatii la policlinica fara plata, iar doctorul Boila se pregateste sa primeasca cativa pacienti. Sunt oameni amarati, batrani saraci fara asigurare medicala, si vin aici sa fie consultati, gratuit. Daca au noroc, primesc si medicamente.

Medicul se tine bine la cei 85 de ani. “E nevoie de mine inca aici”, spune el, cu zambet pe fata. Chiar daca policinica pe care a infiintat-o cu 20 de ani in urma nu mai are finantare, el inca mai spera la o salvare.

Spitalul din apartament

Ioan Boila si-a dedicat anii de pensie oamenilor aflati la nevoie. In urma cu 20 de ani, a infiintat prima si singura policlinica fara plata din Cluj-Napoca. Si-a oferit propriul apartament, de patru camere, pe care l-a transformat, din nimic, in policlinica pentru saraci. Isi aminteste si acum in ce conditii a pornit pe acest drum, in 1996.

“O camera era birou, in trei camere micute se faceau consultatii. Intr-o singura camera se facea si ecograf, si cardiologie, si medicina generala. In bucatarie am instalat farmacia. Din hol am transformat usa de la bucatarie cu posibilitate de comunicare directa, si pe acolo dadeam medicamente”, reitereaza medicul.

In scurt timp, vestea ca in cel mai populat cartier din Cluj-Napoca s-a deschis o policlinica fara plata s-a raspandit repede, atat printre bolnavi, cat si printre cei cu dare de mana.  Ioan Boila, ajutat de mai multi medici, au inceput sa ofere consultatii gratuite si medicamente.

”A fost un semn de la Dumnezeu ca trebuie sa  functionam. S-au oferit peste 100 de medici voluntari. Mai aveam medici care s-au oferit sa ne trateze bolnavii in clinicile lor”.

Ideea infiintarii unei policlinici fara plata i-a apartinut  lui.

“Ne-am intalnit zece prieteni medici si am spus: <> Nu aveam niciun ban, doar acest apartament gol. Unde e mobilierul? Unde e aparatura? I-am dat drumul si am spus: <>

Si nu a trecut mult timp pana au inceput sa primeasca ajutor.

“Camioane erau oprite in fata blocului cu mobilier, cu aparatura medicala. Ne-au ajutat prea putin fundatiile, donatorii erau oameni simpli. Printre ei, un macelar cu suflet mare din Franta, care a transportat de 63 de ori camioane cu medicamente in Cluj, pentru clinica noastra. O adevarata caravana cu medicamente, stranse de el in Franta. In pivnita lui erau gramezi de medicamente stranse de el. Din cand in cand, incarca camioane cu medicamente si le transporta unde era nevoie”.

Incet-incet, pensionarul Boila, alaturi de alti 15 profesori universitari si sefi de clinici din Cluj, si alti o suta de medici voluntari, au reusit sa umple cateva gauri negre din sistemul medical romanesc. Veneau la ei bolnavi fara asigurare, pensionari saraci, pentru care un consult era un lux. Si este si astazi. Clinica s-a autosustinut in primii doi ani de functionare, deoarece atat medicii, cat si asistentii, femeile de serviciu si contabilii prestau munca voluntara. De la un timp, insa, au fost nevoiti sa plateasca sume mici de bani, pe care ii scotea din buzunar.

Salvarea le-a batut la usa

Ioan Boila povesteste cum salvarea le-a batut, practic, la usa, intr-o zi agitata, cu multe consultatii.

“Holul apartamentului era ticsit in dimineata aceea, veneau bolnavi de peste tot. Apar trei calugarite la usa, care vorbeau franceza. Eu, care inteleg ceva franceza, le-am intrebat ce doresc. Calugaritele aflasera, printr-o intamplare, ca acest apartament era de inchiriat. Le-am spus ca nu este de inchiriat. Ele doreau sa se stabileasca in Cluj, apoi ne-au intrebat ce facem acolo. Le-am povestit ca suntem policlinica fara plata, iar uimirea lor a fost mare. De atunci, am avut norocul ca aceste calugarite, foarte bogate in Franta, s-au oferit sa ne ajute. Au spus: <>Toate cheltuielile, de atunci pana astazi, au fost suportate de ele”.

Este vorba de Congregatia Surorilor Doctrinei Crestine din Nancy, care a sustinut financiar, timp de 18 ani, policlinica fara plata din Cluj. Congregatia a construit si sediul actual al policlinicii, pe un teren concesionat de Biserica Greco-Catolica din Cluj. Tot fundatia din Franta a platit cheltuielile administrative, care se ridica la 5-6 mii de euro pe luna, si au ajutat policlinica cu donatii de medicamente.

Corina Giurgiu, ajutorul de incredere al medicului Boila, trece programarile pacientilor in registru

De anul acesta, insa, congregatia si-a retras sprijinul financiar, concentrandu-se pe tari mai sarace decat Romania, iar acum, medicul Ioan Boila incearca sa stranga fonduri pentru a salva policlinica de la inchidere.

“Noi ne-am infiintat pentru ca am constatat ca in societatea noastra exista o categorie mare de oameni care au nevoie de acest ajutor.  Am constatat ca aceasta nevoie exista, ca sunt foarte multi oameni care nu au medic de familie, nu sunt asigurati. Vin la noi pentru ca nu au posibilitatea sa faca un consult de specialitate si sa primeasca medicamente din alta parte. Aceasta categorie de acum 20 de ani exista si astazi. A fost ideea mea, acum 20 de ani, ca aceasta policlinica nu-si va mai avea rostul in cativa ani. Dar, din pacate si cu tristete constat ca societatea noastra nu si-a facut inca un sistem medical si social performant, care sa asigure aceasta asistenta. Sunt multi defavorizati. Sunt bolnavi nevazatori, diabetici, care sunt nevoiti sa-si cumpere medicamente”, isi arata indignarea medicul.

Inchis de comunisti

La randul sau, Ioan Boila a simtit persecutia unui sistem bolnav, de-a lungul vietii. Provenind dintr-o familie cu remarcabile personalitati, precum Simion Barnutiu si Iuliu Maniu, doctorul Ioan Boila a fost fugar, urmarit de Securitate, condamnat la inchisoare si marginalizat profesional.

A ajuns sa faca ani grei de inchisoare, dupa ce, alaturi de fratele sau, preotul Matei Boila, sora lor Elena si profesorul Nicolae Balota, a semnat un manifest de protest impotriva comunizarii tarii si pentru ca biserica greco-catolica a fost scoasa inafara legii. Desi patru exemplare ale memoriului au fost distruse, o copie ajunge  Securitate, in urma tradarii si denuntarii autorilor de catre un apropiat.

 “Timp de doi ani am fost fugar, impreuna cu fratele meu si un var de-al meu, Iuliu Boila. Au fost adapostiti de un preot din Morlaca, cu mare risc, deoarece si el avea trei copii”, isi aminteste medicul peioada comunista.

Exmatriculat in anul I de Medicina, a fost nevoit sa isi caute un loc de munca. A lucrat ca asistent.

“Ne-am intors la Cluj cu riscul ca vom fi arestati, iar fratele meu a si fost inchis. Eu nu am fost, asa ca am dat sfoara in tara unde este un post de felcer, asa se numeau atunci asistentii medicali”.

Si-a gasit un post langa Targoviste, la un medic care l-a ajutat sa invete.

“Am facut ORL, chiar am si operat. Am stat acolo, la o schela petroliera, timp de cinci ani”, isi aminteste el.

Din cauza persecutiei, Ioan Boila a fost nevoit sa isi opreasca studiile medicale, timp de 19 ani. Cand au inceput miscarile studentesti si arestarile, in 1946, fratele lui, preotul Matei Boila era unul dintre liderii studentilor si membru PNT. Pe doctorul Ioan Boila de astazi l-au urmarit securistii dupa ce a facut o greva de protest impotriva arestarii profesorului de anatomie Victor Papilian. In cele din urma, dupa episodul cu memoriul, a fost condamnat  pentru “inalta tradare” la opt ani de inchisoare si inchis la Jilava.

In timpul detentiei, Ioan Boila a fost supus unor chinuri extreme. Era inchis intr-o celula cu o suprafata de doar 60 de metri patrati, alaturi de alte 160 de persoane, care isi faceau nevoile in aceeasi incapere in patru ciubare improvizate. In Insula Mare a Brailei, in 1959, pe langa umilinta de zi cu zi, Ioan Boila a fost supus unor batai crunte. Toti detinutii munceau la ridicarea unor diguri de la Canal, dormeau in saivane de oi si traiau in cele mai insalubre conditii.

A absolvit Medicina la 48 de ani cu cea mai mare medie din tara

Dupa cei opt ani petrecuti dupa gratii, a dat din nou examen de admitere la facultate. Avea 42 de ani, si a absolvit Medicina la 48 de ani. Intre timp, Ioan Boila si-a intemeiat o familie, iar acum are trei fiice si patru nepoti. Dar greutatile nu s-au oprit aici. Chiar daca a absolvit Medicina cu cea mai mare medie din tara,  Ioan Boila abia a primit un post de medic intr-un sat din Salaj.

“Am muncit enorm de mult, pentru ca am avut nevoie de bursa. M-am simtit si persecutat, dar in facultate nu am simtit persecutia. Ma simteam, totusi, ca magarul intre oi”.

La repartitie, a fost la un pas de a obtine un post de asistent universitar la Iasi, dar comisia de selectie l-a respins, dupa ce i-au vazut dosarul de detinut politic.

Asa a ajuns la Creaca, in judetul Salaj. Apoi a fost mutat la Hida, in acelasi judet. In cele din urma, a obtinut un post pe santierul din Tarnita, iar de aici a ajuns sa conduca Spitalul din Gilau.

“Nu regret nimic. Majoritatea colegilor mei sunt, acum, in mormant, unii neputinciosi, iar eu inca lucrez”, spune medicul, cu sufletul impacat.

La 85 de ani, Ioan Boila se pregateste sa organizeze un eveniment caritabil, pentru a strange fonduri pentru Policlinica „Sfanta Maria”. Misiunea lui inca nu s-a terminat. “Mai e un pic…”, spune el, zambind.

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Exit mobile version