Ana Jascau are 77 de ani si a muncit toata viata. Chiar si dupa ce o semi-pareza aproape ca a imobilizat-o nu se lasa doborata. Doar picioarele o asculta mai greu, mainile i-au ramas sprintene. Cu o indemanare de invidiat coase margele marunte si paiete stralucitoare creand catrinte deosebite. Cu sudoarea muncii isi duce traiul modest intr-un apartament din Manastur. Dupa 18 ani de munca si o pensie de boala de doar 400 de lei, cea care ii asigura painea de fiecare zi este dragostea dintai: batrana masina de cusut Ileana.
Vara coase pe balcon, iar de cand a venit frigul “Ileana” s-a mutat in bucatarie. Sprijinita de un baston doamna Ana se aseaza greoi in fata ei.
“Cat pot cos. Asta a fost dragostea mea. Si hainele imi placea sa le fac asa chipaite, sa fie cum trebuie. Imi faceam asa, dupa mine”, spune femeia.
Masina e din ’58. Isi aduce aminte bine. Cel de-al doilea copil abia avea un an. Acum copiii sunt departe de ea si anumite circumstante i-au instrainat. De cand i-a murit sotul a ramas singura cu Ileana, cea care ii va tine companie mereu. “Asa mi-a fost soarta”, spune ea, senina.
“Asta-i dintre primele masini Ileana. Nu mai tin minte cat a fost ca a luat-o sotul in rate. Cand s-a facut fundatia la cinematograful Republica, el era pe santier. Eu trebuia sa le fac la copii haine la gradinita la cel mare si nu am avut bani sa cumpar uniforme. Am luat material si am facut cu mana. Ma pricepeam asa, sa fac. Mi-a spus sotul: hai in Cluj ca am ceva sa-ti cumpar. Cand am vazut masina nu am avut nici grai. A luat in rate, nu mai tin minte cat a fost, dar erau scumpe atunci. Am scos eu banii apoi. El a luat masina toamna si pana de Pasti am scos banii, dar si un an de zile am stat in sanatoriu. Ziua-noaptea am avut de cusut. Si la Inviere, trageau clopotul de Inviere si eu eram la masina. Am luat, cu ridicata, sa fac bani”, isi aminteste doamna Ana.
Originara din Chinteni a cusut dintotdeauna si o s-o faca pana mai poate. Are nevoie de bani, dar ii si place.
“Inainte eram croitoreasa, faceam haine taranesti. Numai la mine veneau ca le faceam cinase, cum ziceau tarancile.Umblau ajustate femeile. Pe urma cand m-am mutat la Cluj m-am invatat sa fac si din astealalte. La Cluj trebuiau fuste, trebuiau rochii, m-am invatat la toate. Ca lucrand te inveti”, arata ea.
Acum face catrinte. Lucreaza si doua saptamani la o pereche.
“O lucrare de asta de-a mea e 100 de lei. Foarte lesne le fac, multa lume a zis ca de ce le fac asa de lesne. Lucrez doua saptamani si ceva. Dureaza sa iei fiecare margeluta in mana, fiecare paieta. Si eu lucrez cu spor ca sunt obisnuite mainile. Prin ’75 faceam si le dadeam in Oser, in comunism. Cum le duceam , le dadeam toate. Atunci am invatat sa le las mai lesne ca fac mai mult. Acum pensia mea e 400 de lei si sunt nevoita sa fac, asa bolnava cum sunt. Lumea ma cunoaste si sunt nevoita, altfel nu ma pot descurca”, explica doamna Ana.
Cei de la Fundatia Familia Sfanta o ajuta, iar acum au facut un apel pe pagina de facebook Vreau sa te ajut.
“Cum o putem ajuta? Simplu. Aveti ceva de cusut? Va ajuta cu drag! Nu doreste pomana, atata cat poate munci, o face cu placere!”, se arata in anunt.
A fost spalatoreasa la Spitalul Judetean, apoi femeie de serviciu la Casa de Cultura a Studentilor. De acolo s-a pensionat de boala. Povesteste ca a suferit mai multe paralizii, de aceea nu poate iesi din casa. O vecina o ajuta cu cumparaturile zilnice.
“Altai Regina de la etajul 5. Ea imi aduce toate cele. E o femeie extraordinara”, spune doamna Ana.
“Pensia e numai de 400, daca am tot fost bolnava, nu am avut decat 18 ani de serviciu. Am lucrat zi si noapte la colectiv si am lucrat in zootehnie si nicio zi nu am de zootehnie. Toate zilele mele de la colectiv le-a trecut la o cumnata de-a mea. Tot Jascau Ana a fost si ea, si a luat pensie. Cand am aflat ar fi trebuit sa deschid proces de judecata si n-am deschis. Am zis sa deschida Dumnezeu. Cu cusutul ma descurc. Am facut si niste camasute de costum national la gradinita. Alea le-am dat cu 50 de lei. Mie si 20 de lei imi e de ajutor. Cu 20 de lei iau mancare pe o saptamana. Iau niste pulpe de pui, mi-a adus vecina de sus ciocanele cu 9 lei. Au fost 11 ciocanele, nu le-am facut toate deodata. Fac niste pireu pe langa. Sunt aici sus si cu 50 de bani cartofi”, spune femeia.
Vesela si zambitoare in toata discutia, ochii i se umple de lacrimi cand o intrebi ce isi doreste.
“Ce imi doresc? Sa imi dea Dumnezeu picioare sa ma pot duce in Casa Tatalui Ceresc. Nimic nu imi doresc altceva. M-as duce aici la catolici, ca am auzit ca e asa de cald aici si sunt banci, si poti sta jos, dar nu ma pot duce”, spunea ea cu tristete.