Autoritățile române refuză să facă publice datele privind rata de infectare cu coronavirus în localități, chiar și după ce au cerut aplicarea de măsuri acolo unde ratele de incidență a cazurilor de COVID-19 sunt la cote ridicate. Aceste date sunt esențiale pentru ca cetățenii să știe dacă localitățile în care au domiciliul sau locul de muncă depășesc limita de 1.5 infectări cu coronavirus la mia de locuitori, o incidență de la care comitetele de urgență locale pot impune restricții. Şi le impun, fără să se mai consulte cu populimea. Sau să o informeze corect şi transparent.
De ce? Din cauză că incertitudinea şi frica sunt lesa cu care sunt conduse mulţimile.
Singurul animal cu o bâtă în mână care a reuşit să-şi adune sub şefie alte animale cu bâte în mână – şi care a răsplătit cu munca altora fidelitatea acestor animale şi vioiciunea cu care acestea şi-au folosit bâtele pentru a împărţi, după „merite” de sine inventate, rezultatul muncii altora, a fost Omul.
Singurul lucru pe care nici Dumnezeu nu i l-a luat Omului a fost liberul arbitru. Dar a venit Omul şi i-a luat Omului posibilitatea de a alege, de a face şi judeca cum vrea, cum „simte”. Cum se simte.
Dumnezeu, pentru a nu fi tentat Omul să exagereze cu această libertate, i-a dat 10 Legi. Să nu ucizi, să nu furi, să nu fii pizmaş, să nu exagerezi, să respecţi ceea ce este de respectat şamd – doar 10 Legi i-au fost necesare Omenirii, timp de 2000 de ani, pentru a ajunge, prin liber arbitru, aici, unde suntem.
Dar cele 10 Legi nu i-au împiedicat niciodată pe borfaşi să fie borfaşi, iar cei mai borfaşi dintre borfaşi au fost fix cei chemaţi să vegheze şi să aplice Legea. Sunt cei care au „legiferat” („amendat”, i se spune mai nou) câte o „portiţă”, o virgulă la final de rând, o „excepţie”, la cele 10 Legi – de am ajuns azi la tomuri stufoase de Coduri Penale şi Coduri de Procedură Penală şi la totala diversificare a „crimelor” care trebuiesc pedepsite. Dar cu „criminalii” la butoane în cele mai multe dintre cazuri.
Dincolo de toate vorbele frumoase din cărţi, Liberul arbitru i-a deranjat întotdeauna pe „legiuitori” – Omul Liber nu poate fi muls nici de Conştiinţă, nici de bani. De aceea avem o istorie plină de dorinţa „legiutorilor” de a reglementa (îngrădi/suprima) acest drept al alegerii.
Una se predică, alta se aplică. „Iubeşte-ţi semenii ca pe tine însuţi”, este azi „converteşte-te, sau mori!” „Ajută-i pe cei în necaz” este: „nu-ţi convine, mută-te!” Legiutorii sunt cu ochii scoşi, privesc la noi doar prin „Banul, ochiul dracului” – căci Omul Liber nu poate fi muls nici de Conştiinţă, nici de bani.
Prin urmare, este periculos.
Iar ceea ce este periculos trebuie îngrădit. Conştiinţa – după gratii! Simţul moral – după gratii! Bunul simţ – după gratii! Libertate numai sub tirul oprobiului public! „Converteşte-te, sau mori!”
Umflă Vela, manivela Partidului Naţional Liberal de la Ministerul de Interne, şi-a fluturat neuronul prin faţa naţiunii şi a ameninţat-o că va îmbrăca poliţişti în civil să mişune printre cetăţenii oneşti pentru a-i depista şi amenda pe cei care nu poartă mască. Nu cumva să-i pună să depisteze violatorii, tâlharii, traficanţii de droguri, de carne vie şi restul categoriilor de borfaşi! Ăia când văd poliţistul în uniformă (sau nu, că se recunosc, căci se cunosc) fug rapid la Biserică şi-i aşteaptă pe şefii Poliţiei să negocieze în miez de noapte cum şi cât să respecte legea.
Cum există legi care reglementează relația cetățenilor cu Statul, așa trebuie să existe legi care să regementeze în clar relația partidelor cu proştii lor. Asta pentru că IMPOSTORII să nu mai fie puşi în funcţii publice şi să nu mai aibă impresia că pot trăi pe bani publici ca și cum ar fi banii lor personali. Să nu mai considere “că dau”, ca și cum ar da din ogradă la mamele și tații lor!
V-am mai spus că impostura este “coloana vertebrală” a guvernării în România: CV-urile falsificate ne dau “conducătorii” pe care-i vedem. Iar pilele, cunoștințele, relațiile şi curvele acestora (indiferent de sex) ne căpușează bugetele și funcțiile publice.
Că degradarea calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice ale statului. Că buruienile înfloresc mai uşor decât plantele utile.
Scria Eminescu în 1877 (citez): “…scaunele instituţionale existente le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc (…) Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui (…) Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mâni, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiuitori recrutaţi dintre stâlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi România.”
Şi, gata!