– Nu aici, la ghiseul celalalt, va rog.
– A, colega a gresit, de fapt trebuie sa mergeti la celalat ghiseu.
– Aveti hartia, mergeti cu ea sa va treaca in computer la celalalt ghiseu.
– Aaa da nu aici, fugiti repede ca se inchide, ca vine pauza de masa, la casieriea cealalalta!
Cunoasteti filmul asta, nu?
Cam asta e atmosfera, dragi clujeni, pe la Finantele noastre. Da, stiu, placa va suna cunoscut. Suportam cu totii mizeria de atmosfera de la Directia Finantelor Cluj. La Trezorerie e la fel, in ciuda biletelor pe care le emite bancomatul si care instaureaza un fel de ordine in haos.
Institutiile inseamna oameni. Ei sunt de fapt institutiile. Oamenii de la Finante sunt insa plictisiti, indolenti. Ii doare in paispe. Am fost odata la Finante doar asa, sa ma documentez. Am stat la cozi, am ascultat dialogurile, am luat pulsul institutiei. Oamenii sunt suparati. Iar cei de dincolo de ghisee si mai suparati. Pe cei care vin sa dea banul, pe cei care stau la cozi infernale.
Cum esti jignit la Finante, tu amarat de contribuabil, nu esti jignit nicaieri in orasul asta! Oamenii aia de la casierii efectiv nu pricep ce noroc au ca au un job la stat. Vinerea rup usa, efectiv, spre amiaza. Problemele celorlalti clujeni ii cam lasa reci. Cei de dupa ghisee seamana cu o serie de roboti care elibereaza hartii.
Multi sarmani vin la Finante cu probleme, dar acolo suporta altele. Angajatii sunt sictiriti. Nu mai au ei timp de problemele oamenilor. Sa treaca timpul, sa vina leafa. Ce conteaza ca un amarat din Iris nu intelege de ce i-a venit o proprire. Nu toti suntem trecuti pe la Academie. Baza de contribuabili la stat sunt oamenii simpli. Unii foarte amarati. Si peste cine dau ei la Finante? Peste femei plictisite, rutinate, care nu mai au nici o placere sa faca serviciu public. Si culmea, ele sunt nervoase, nu viceversa!
E asa de ani si ani si ani. Totul e intepenit, asa cum e intepenit si ditamai directorul, nu il mai schimba nici Dumnezeu pe simpaticul domn Costin!
Acolo, la Finante, nici nu conteaza daca esti firma sau om simplu. Dai banul, atata conteaza. Esti un numar, ca si in Orwell, statul trebuie sa incaseze, in rest noi, ailalti, nici nu contam.
Degeaba s-a investit, degeaba primesti numar. Cozile sunt nesfarsite, iar serviciul public prestat e la limita nervilor. Romanii asa sunt. Suporta la nesfarsit, nu iau atitudine. Daca te rastesti, se uita la tine la ca SF. Nicicum nu e bine. Timpul e oprit in loc la institutia din Piata Avram Iancu. E schimbat mobilierul, s-a „electronizat” institutia. Oamenii sunt la fel, cei de la casierii au salarii mici si deci, nu au chef de problemele tale. Hai, mai repede, urmatorul!
Sa va fereasca Dumnezeu de drumuri la Finante!
Tiberiu Farcas