Editorial

La ”Cremenal” la poartă, zace o Justiție moartă

ANI acuză o judecătoare de la Tribunalul București că ar avea o avere nejustificată de peste 30 de milioane de lei. Este vorba de Cristina-Gabriela Mazilu, care a mai fost judecătoare în cadrul Judecătoriei Sector 4.

Teoria zice că pentru a nu avea nici un fel de probleme în malaxorul justiției din România, Intensitatea I (măsurată în șpagă și/sau trafic de influență,ori ordin de la sistemul ticăloșit) care străbate o porțiune din sistemul judiciar (calea parcursă de un dosar, să zicem) trebuie să fie măcar egală cu raportul dintre tensiunea U (măsurată în câți care ascultă s-ar putea să fie pe firul afacerii și cât de afectat ar putea fi magistratul în cazul în care va fi dat în gât) aplicată la ambele capete ale sistemului și rezistența R (măsurată în cât de tare se va opune sistemul să fie tras la răspundere magistratul în cazul că va fi dat în gât/demascat/deconspirat).

Atunci avem echilibru din punctul de vedere al justițiabililor și al complicilor lor. Deci, revedem: I=U/R. În cadrul acestei ecuații, pentru a fi extrem de blindat în cazul puțin probabil că se dărâmă șandramaua în capul tău și s-ar putea să trebuiască ca tu însuți, ca magistrat, să suporți rigorile legii, R este foarte important. Cu cât R este mai mare, cu atât echilibrul este mai mare – indiferent de cât cresc șpaga și/sau traficul de influență. Ori, dintr-o scrisoare a unei prea-pure și ne-întinate ex-judecătoare de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Gabriel Bârsan, către colegii săi, magistrații, am aflat că se măsoară în “om”: “pentru că a fi judecător, înseamnă a fi om înainte de toate”.

Să fii ”om” în România înseamnă să ții spatele colegilor, să întorci servicii chiar dacă acest lucru înseamnă să păcălești/fentezi/ocolești legea, să pui o vorbă bună la amicii tăi sus-puși, să intervii pe lângă ei să închidă ochii la rigorile legii, să rezolve să nu stai la coadă, să fii servit cum trebuie șamd. Numai că, în cazul “sunt om cu tine, fii om cu mine”, cu atât mai grave sunt încălcările legii pentru cei care operează cu legea și care este de presupus că modelează destine – ce valoare mai au sentințele unui astfel de judecător?

Prima șpagă e mai grea, pentru restul există întotdeauna o consolare morală: toți iau.

Prin urmare: pensii sepeciale care va să zică, despăgubiri salariale de 1% din PIB și pensionare la vârste fragede pentru ”justițiarii” români pe care, dacă-i cauți bine la caractere îi găsești majoritar vânduți, corupți, încovoiați în fața sistemului, la ordin.

Azi avem o avere nejustificată de peste 30 de milioane de lei pentru o judecătoare de la Tribunalul București. I-a găsit-o Agenția Națională de Integritate judecătoarei Cristina-Gabriela Mazilu care nu are trecut niciun bun sau cont în ultima declarație de avere.

Așa se obține dreptatea în România: pe mită, pile, cunoștințe și relații.

Dar șpaga e prima.

Iar după ce au să o judece vreo 20 de ani colrgii ei, judecătorii, fapta se va prescrie, iar madam va reveni în funcție și va primi și salariile compensatorii pentru anii în care colegii ei se prefăceau că o judecă.

Noi, jurnaliștii, am documentat și publicat nenumărate cazuri în care, înfuncție de cauza pe care o are de judecat, orice român are posibilitatea de a-și achiziționa de pe piața Justiției un judecător sau un procuror.

Că în Justiție nu există expresia “m-am târguit ca la piață”, ci “ca la Tribunal”.

Căci, pe categorii de pofte personale, ne putem face pofta ce-o poftim cu Justiția prin propriul magistrat.

Deși li s-au dat salarii mari, privilegiul lăsării la vatră la vârste fragede, în continuare există foame mare în magistratură. Foame de ghiolbani desculți care se vând pentru un kilogram de zahăr, un litru de ulei, un bilet de tratament la Govora. Să “mănâncă” și gura lor de magistrat câte ceva, au fost cazuri în care s-a dat ”dreptatea” pe friptane, chiloței, cherestea și lambriuri.

Au fost procese la Înalta Curte de Casație și Justițe, în care s-a putut dispune ieftin de un magistrat doar cu niște mititei de firmă, un bronzat în Grecia, o plimbărică cu WizzAir-ul.

Am avut două judecatoare care ar fi primit șpagă “sub forma achitării unor petreceri la restaurante din Paris și București, a achitării unor excursii în străinătate, a unor deplasari cu avionul, dar și sub forma folosinței unui apartament, respectiv a oferirii unor cadouri: poșetă, pantofi ale unei renumite case de modă”.

Firește, cele două au beneficiat de judecare temeinică până la prescrierea faptei. Azi, dacă nu sunt în ”binemeritata” pensie nesimțită, aplică în continuare ”justiție”. Cu tot cu salariile compensatorii în conturi.

Mercurialu aplicării unei corecte Justiții ne spune că pentru dosare de retrocedare merg la fix: ouă, găini, ciocolățele – căci magistrații ridicați de către procurorii anticorupție în judetul Suceava au luat șpagă: “ciocolată, o sticlă cu lichior, găini sau ouă pentru a da soluții favorabile”.

Iar pentru a scăpa de acuzația de viol, chiar o parte din ceea ce a creat premisele faptei: o țuiculiță, o atenție, o măslină, un ceas cu cuc, par a fi mita perfectă.

“Cei trei judecători sunt acuzați de abuz în serviciu, fals intelectual și obținere de foloase necuvenite. Ei au fost puși sub urmărire penală după ce, pentru a-l scăpa de închisoare pe ginerele unei avocate acuzat de viol, ar fi primit mită bani, whisky, păstrăvi și un ceas cu cuc, după cum susțin procurorii anticorupție”.

Și o putem ține, până ne închid magistrații ziarul (care se răzbună pe jurnaliști, ”în țivil”, cu sentințe imbecile, după chipul și asemănarea lor, că pot și oricum nu răspund cu nimic pentru imbecilitatea lor), dacă ar mai fi să explicăm cum de reușesc ”aplicatorii legii” să ne uimească.

De la un blid de linte la blănițe de vulpiță sahariană, de la mititei în cherhana la Periș, la icre negre la Paris și de la o excursie la Băicoi, la sejururi all inculisve în Dubai.

De la 5 bani, 10 bani, de pomană la curcani, la milioane de euro, judecători, procurori și polițiști au vândut dreptatea de la cei care o aveau, la cei care ofereau prețul corect.

Suntem cu muuuuuult mai încrezători să ne prezentăm în fața judecătorilor și să crăpăm cu Dreptatea-n mînă după ce-i sparg aceștia capul.

Exit mobile version