Ne bucurăm că Emil Boc, primarul celui mai locuibil municipiu din Galaxie, promovează din gură (şi numai din gură) mersul pe jos. Că de îngrijit ca acest lucru să fie posibil nici vorbă.
În Cluj-Napoca, oraşul inteligent al celor mai proaste decizii, haosul creat de către municipalitate în încercarea disperată de a drege busuiocul traficului pe ultima sută de metri, maşinile ocupă trotuarele, iar pietonii sunt obligaţi să-şi rişte integritatea corporală pe căruţabil.
Că, din zecile de mii de locuri de parcare şi parkingurile promise în urmă cu 14 ani şi răs-promise la fiecare exerciţiu electoral al primarului, au rămas doar dârele prin văzduh ale promisiunilor mitraliate numai din faţa câte unui microfon prietenos de către acest primar al nost’ (că iară ne legăm de el, bietul de el).
Iar trupa aceea veselă de foşti gardieni publici, transformaţi până la mimetism în poliţişti locali, bonţidenii care ar trebui să se ocupe de maşinile parcate aiurea, fix sub semnul de interzis, nu prea au prezenţă pe stradă. Decât dacă pot să dea amenzi cu dedicaţie, că i-a stricat careva feng-shui-ul lui Marceluş Bonţidean, pensionarul de lux care le este şef.
O zi cu ploaie în Cluj-Napoca înseamnă o zi în care tot clujeanul de bun simţ se îmbracă în maşină ca să iasă la treabă prin oraş. O umbrelă i-ar ţine ocupată mâna cu care butonează celularul – volanul nu. Aşa că oraşul se transformă într-o mare parcare, iar pietonii sunt excluşi de pe trotuare. Cu complicitatea bonţidenilor locali care probabil stau şi ei la adăpost să-şi butoneze „aifoanele” de serviciu.
Vă las în compania imaginilor, să nu vă mai ţin de vorbă. Şi aşa, majoritatea, sunteţi prea preocupaţi să nu vă pese de minciuna în care trăiţi. Oraşul e tot o poezie… Să trăiţi, bine!
