Au călărit instituțiile statului încă de la început. Și le-au făcut să se imixtioneze în competențele altor instituții. Toate acestea în interes personaș, pentru a-și salva borfașii. De 28 de ani, România este patria borfașilor cu funcții. Asta după ce am crezut că am plătit prețul sângelui pentru a scăpa de aceștia – de borfașii instaurați la putere cu ajutorul tancurilor sovietice și de urmașii lor.
Cine nu își cunoaște (recunoaște) istoria, este obligat să o repete.
În luna aprilie 1990, colonelul procuror militar şef al Parchetului Militar Cluj, după ce cere, conform Codului de Procedură Penală, avizul ministrului Apărării Naţionale şi îl obţine, dispune arestarea câtorva ofiţeri M.Ap.N. implicaţi în represiunea de la Cluj. Astfel au fost emise mandate de arestare pentru mr. Cocan Ioan Laurenţiu, cpt. Dicu Ilie şi lt. col. Burtea Valeriu. Dar, în momentul în care se pregătea punerea mandatelor în executare, procurorul militar şef a fost informat prin telefon de către căpitanul de intendenţă Manea, auto-declarat purtătorul de cuvânt al mai multor cadre adunate în sala de spectacole a Casei Armatei din Cluj, că “dacă sunt arestaţi colegii lor, unităţile din Floreşti sunt cu motoarele pornite şi vin şi ocupă din nou Clujul”. “Vin şi ocupă din nou Clujul”. Militarii sunt cei care afirmă că în 21 decembrie 1989 “au ocupat Clujul”. Se spune, de altfel, că unul dintre ofiţerii implicaţi în această ameninţare, col. Florian Caba, ajuns între timp general, ar fi afirmat că: “îşi instalează bucătăriile de campanie în faţa Teatrului Naţional”. Procurorul şef a raportat despre această situaţie la Bucureşti şi, în dupa amiaza aceleiaşi zile, au venit de la Bucureşti, cu o cursă specială, generalul Vasile Ionel (viitor consilier prezidenţial al domnului Ion Iliescu) şi colonelul Mugurel Florescu. Aceştia, fără să ia legătura sub nici un fel cu procurorul militar şef, s-au dus la Comandamentul Armatei a IV-a, şi au discutat, numai ei ştiu ce, cu factorii de răspundere: generalul Paul Cheler, proaspăt numit comandant al Armatei a IV-a, proaspătul general Dorin Gheorghiu, colonelul Constantin Degeratu şi alţi ofiţeri din cadrul Comandamentului Armatei a IV-a. După aceste discuţii, rămase secrete, Mugurel Florescu a preluat dosarul, a sistat cercetarea penală în cazul Cluj şi a dispus neînceperea procedurii de arestare a celor pentru care se emiseseră mandate. Repet: fără nici o explicaţie. Subliniem faptul că toată această imixtiune a Armatei în competenţa Justiţiei se petrecea în luna mai 1990, cu câteva zile înainte de “celebrele” alegeri din 20 mai 1990 şi, deci, este foarte clar că toate deciziile care s-au luat au avut scop pur politic şi electoral, fără nici o legătură cu adevărul şi justiţia. În ceea ce-l priveşte pe ministrul Apărării Naționale din epocă, ex-generalul Victor Atanasie Stănculescu, în înţelegere cu aceşti ofiţeri din comandamentul Armatei a IV-a (Constantin Degeratu, Dorin Gheorghiu, Florian Caba etc.), care au scris NOTE cu privire la “conduita” procurorului militar şef, (acesta) a început să facă presiuni, în scris, asupra procurorului general al României, Gheorghe Robu, pentru ca acesta să-l treacă în rezervă pe col. Tit-Liviu Domșa, procurorul militar şef de la Cluj.
Dar n-au avut această „onoare”. Tit-Liviu Domșa a refuzat mita pe care acești nimici ai Istoriei i-au oferit-o: gradul de general și s-a cerut singur în rezervă. Apoi m-a ajutat pe mine să înțeleg fără echivoc ce anume s-a întâmplat până în 22 decembrie 1989 și după această dată: o Revoluție confiscată de borfașii nomenclaturiști conduși de borfașul Ion Ilici liescu.
După 28 de ani, procurorii militari au venit să îi dea dreptate lui Nenea Titi (Tit-Liviu Domșa).
Dumnezeu să îl odihnească alături de cei pentru memoria cărora s-a luptat!