Am scris, de când lucrez la Ziar de Cluj, multe povești despre oameni interesanți, despre afaceri de succes. Astăzi, cu îngăduința dumneavoastră, voi spune o poveste a cărei protagonistă sunt chiar eu.
Cu câteva zile înainte de aniversarea mea, primesc un cadou inedit din partea dr. Adrian Avram, medic specialist în Chirurgie Estetică, Plastică și Reparatorie, fondatorul celei mai dotate clinici din Transilvania, Q Clinic. Cadoul constă într-un tratament cu laser profracțional, despre care am scris recent un articol.
În cele ce urmează, vă fac părtași la această experiență, prin descrierea subiectivă și extrem de sinceră a succesiunii de evenimente și trăiri.
Puțin după ora 20:00, joi seara, sosesc în clinică. Mi se spune că domnul doctor este încă în operație și sunt condusă într-un salon, să completez niște formulare. Mi se aplică pe față o cremă anesteziantă inodoră, pe care întâi o simt răcoritoare, apoi, în decurs de aproximativ o oră, pielea mi se încălzește pe măsură ce efectul de anestezie se instalează.
Mi se dă o pastila de Aciclovir, medicament pe care va trebui să continui să-l iau, preventiv, în următoarele 3 zile. Cu puțin înainte de începerea tratamentului, mi se administrează și un paracetamol.
Când crema anesteziantă și-a făcut efectul, sunt invitată pe un pat special și mi se pun la ochi niște ochelari de plumb care se zice că pot avea un efect claustrofobic. Încerc să-mi imaginez cum arăt cu acei ochelari stranii. Cred că tânărul asistent pe care l-am rugat să facă câteva poze în timpul procedurii se amuză teribil.
Doctorul Avram îmi explică tot ce urmează, îmi răspunde cu răbdare la toate întrebările. Domnișoara care îl asistă e și ea pasionată de medicina estetică și vrea să îi calce pe urme. Este cea care va urma să îmi țină companie după tratament, când va trebui să rămân cu fața sub jetul de aer rece.
Mi se spune să nu mă sperii de zgomotul pe care îl face laserul și că nivelul de durere, pe o scară între 0 și 10, se situează în jurul valorii de 2-3.
Aș vrea să mă dedublez și să asist de sus, la toată experiența, dar trebuie să mă mulțumesc să stau cuminte, că tăcută nu prea pot.
Începe procedura. La primul țăcănit al laserului tresar, deși am fost avertizată. Dar nu e nimic dureros. Mai degrabă ideea de laser atât de aproape de ochii mei îmi dă emoții. O suflantă de aer rece răcorește zona tratată și senzația e aproape plăcută. Nici mirosul de piele arsă nu e atât de pregnant pe cum mă așteptam.
Tratamentul durează în jur de 10-15 minute, timp în care stai confortabil și, spre nespusa mea bucurie, poți povesti sau glumi. Să fi fost nevoită să tac ar fi fost mult prea dificil.
După ce toată fața a fost atent baleiata de razele laserului, zona se curăță și dezinfectează, se aplică o vaselină cu anesteziant și trebuie să stai sub jet de aer rece. Câțiva stropi de sânge și-au făcut apariția prin microcanalele săpate de laser în piele. Dar disconfortul e rezonabil.
Aerul rece atenuează considerabil senzația asemănătoare cu o arsură solară, ca și când ai sta în fața unui radiator încins. Nu știu cât am rămas acolo, dar cred că a trecut mai bine de o oră și jumătate. În acest timp, de mai multe ori, fața mi-a fost spălată cu apă termală din spray și apoi acoperită cu vaselină cu anesteziant.
Într-un târziu, aproape de miezul nopții, am prins curaj și m-am îndepărtat de aparatul care sufla aer rece. Senzația neplăcută s-a diminuat treptat, pe măsură ce m-am obișuit cu ea, probabil.
Am pornit pe jos spre casă. La adăpostul nopții eram încrezătoare. Răcoarea îmi făcea bine, dar părea că începe să plouă și gândul că va trebui să-mi usc părul cu foenul cu aer cald nu mă încânta deloc. Așa că am urcat în taxi.
Foarte vorbăreț taximetristul meu… până și-a întors o dată privirea în spate, la un stop. Apoi s-a făcut liniște.
Am înțeles de ce doar când am dat cu ochii de oglinda din lift: arătam ca o She Devil. Fața îmi era purpurie, din pori izvorau picături de sânge care străluceau straniu sub stratul de vaselină.
N-am îndrăznit să îmi ating pielea mai bine de o oră și mă gândeam cum voi fi în stare să execut eu procedura de curățare. Într-un târziu, mi-am făcut curaj și am pulverizat apa termală primită pe toată fața. Apoi am șters cu comprese sterile vaselina și sângele. Abia atunci senzația de arsură a devenit mai pregnantă și m-am grăbit să reaplic vaselina cu anesteziant.
O ușoara iritatie, caracterizata prin roșeață și mâncărimi, mi-a apărut pe brațe și pe piept, dar a disparut peste noapte. Am dormit bine, deși a trebuit să dorm pe spate. N-am experimentat nicio durere.
Dimineață, roșeața dispăruse, dar fața era tumefiată. În special în jurul ochilor, umflăturile erau mai vizibile. Senzația, ca după ce ai stat prea mult la soare.
După șocul inițial, fetele mele au început să facă glume la adresa aspectului feței mele. (Am auzit ceva legat de Shrek.) În timp ce eu mă bucuram că aseară dormeau când am ajuns acasă.
La 24 de ore de la intervenție, pielea a început să se descuameze, fața este încă tumefiată, dar începe ușor să se desumfle pe la arcade. Locul senzației de arsură solară este luat de o ușoară mâncărime.
Arăt ca o bunicuță tibetană, cu fața roșie și umflată și ochii mongoloizi. Ca să îmi mai alin starea de spirit, mă uit la Face Off, filmul în care JohnTravolta și Nicolas Cage fac schimb de fețe.
A treia zi de la tratament, pielea se simte mai degabă aspră, cu o textură buretoasă. Are tendința de a absorbi vaselina. Umflăturile, care se diminuaseră peste zi, au apărut la loc dimineața. Dar senzația de arsură e mult diminuată. Nici roșeața nu persistă decât câteva minute după manevrele de curățare cu apă termală și pansamente sterile.
Totuși, cel mai deranjant e sentimentul că nu mă recunosc în oglindă. O voce în capul meu repetă: „Was that really necessary???”
Concluzia la care am ajuns: când te decizi să apelezi la asemenea tratamente estetice, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare (pentru că, înainte să fii frumoasă, o să fii tare urâtă) și să îți pui la punct toate aspectele ca să nu fie nevoie să ieși din casă câteva zile.
Până acum, nu mi-am dat seama cât de des îmi atingeam fața de cele ale fetelor mele. Mai ales fiind week-end, era timpul nostru de interacțiune și e puțin frustrant să ne strângem în brațe cu grijă să nu se ia vaselina.
Viața continuă în absența mea. Nu e depresie, dar un sentiment de frustrare destul de pregnant resimt. Nu-mi place ideea că nu pot să fac ce vreau și că trebuie să stau izolată în casă și nu-mi place mutra mea de mongoloidă.
A patra zi de la intervenția cu laser. Duminică. Mă bucur să-mi pot spăla fața cu apă din abundență. Am înlocuit vaselina cu crema recomandată, La Roche-Posay Hydraphase. Mă simt mai bine știind că crema asta, care miroase frumos, e absorbită de pielea mea în locul vaselinei.
Fața mi-e încă umflată, mai ales în jurul ochilor și o senzație de mâncărime dovedește faptul că pielea se reface, sub stratul care se descuamează. Încă nu mă recunosc în oglindă și încep să îmi fac griji la gândul că nici mâine nu voi îndrăzni să ies din casă.
Ziua a cincea, luni. Deși de dimineață ochii îmi erau încă destul de umflați, spre orele amiezii am început să seamăn din nou cu fotografiile mele. Mă bucur că pot în sfârșit să-mi spăl părul fără groaza de a-mi atinge aerul cald din foen de pielea sensibilă a feței.
Crema Hydraphase se absoarbe rapid în piele și trebuie reaplicată frecvent, altfel apare senzația „de mască”. Roșeața care survine în urma aplicării cremei se calmează rapid. Pielea are o tentă rozalie, dar a devenit mai fină și mai elastică.
Deja de marți lucrurile stau altfel. Umflăturile au dispărut și pielea e foarte fină, deși puțin lăsată, parcă.
Miercuri fața e mai plină și luminoasă. Ridurile s-au estompat vizibil. Lumea nu prea își dă seama de ce, dar spune că arăt foarte bine. Mi se dă, în medie, cu 12 ani mai puțin decât spune bulentinul.
La o săptămână de la intervenția cu laserul profracțional, rezultatele sunt evidente. Cel mai adesea, prietenii mă întreabă dacă mi-am făcut ceva la ochi. În ceea ce mă privește, mă percep vizibil întinerită și abia acum mă bucur că am avut ocazia să experimentez pe viu acest tratament.
Orice demers de acest gen are, întâi de toate, rolul să îți înlăture complexele și să te facă să te simți bine în pielea ta. Dacă tu ai încredere în felul în care arăți, acest lucru se va reflecta, la nivel subliminal, în percepția celor din jur.
Așa că vă încurajez să îndrăzniți să experimentați beneficiile medicinei estetice și ale aparaturii medicale moderne de la Q Clinic, pentru că avem doar o viață și merită să o trăim din plin, fără frustrări și complexe.