Ultimele luni au fost speciale, nimeni nu poate contesta. A fost greu pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei care s-au văzut nevoiți să stea închiși în case, în încercarea de a se proteja pe ei de Covid-19 și în încercarea de a limita îmbolnăvirile.
Mulți tineri au abuzat de internet și de jocurile video, pentru a-și alunga plictiseala. Și s-au trezit, în momentul în care au putut ieși din case, că nu își mai doresc să o facă, pentru că deja sunt prea atașați de manete sau tastaturi.
Am povestit cu psihiatrul Cristian Erdei despre dependența de jocuri video, în general. Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut încă din 2018 dependența de jocuri video ca fiind afecțiune, iar problema este una stringentă, globală.
Cum se creează această dependență?
„Dependența e o problemă care se creează destul de firesc, dacă îi putem spune astfel. Dintr-o preocupare pentru timpul liber, care poate să fie interesantă, care poate să fie constructivă. Doar că, încet, insidios, devine un fenomen, realmente nu mai pot controla povestea asta. Ideea de a substitui lumea reală cu o lume virtuală poate să fie foarte tentantă. În lumea virtuală există beneficii atractive, pe care în lumea reală nu le găsim sau le găsim mult mai greu. Cumva, acesta e elementul care atrage în povestea asta”, punctează psihiatrul.
Tinerii ajung să descopere jocurile video din ce în ce mai devreme. Părinții sunt cei care, de-obicei, le pun copiilor în mâini tablete și telefoane, din dorința de a câștiga puțin timp, pentru a-i face să mănânce sau pentru a-i recompensa. Practic, la vârste foarte fragede, copiii devin utilizatori experimentați și sunt familiarizați cu gadgeturile.
„Este o graniță. Nu orice persoană care se joacă devine dependentă. Până la un punct, jocurile sunt utile, dezvoltă abilități, creativitatea. Mult dincolo de acest punct se creează dependența. Și începe cam pe acolo unde viața reală devine un soi de sală de așteptare pentru momentul în care voi juca. Atunci, orice alte activități, alte preocupări, alte pasiuni sunt puse de-oparte și această poveste cu jocurile devine prioritară. Ajunge singurul moment în care dependentul se simte bine sau este fericit”, exemplifică medicul.
Ideea de a petrece multe ore, chiar zile întregi în fața monitorului, fără oprire, e un semn evident pentru cei din jur. Un semn evident e și energia cheltuită pentru joc. Toate activitățile sociale ajung să graviteze în jurul jocurilor.
În cazurile grave, oamenii ajung să abandoneze igiena personală, igiena somnului nu mai există. Ajung chiar să mănânce în fața ecranului.
Și deja e momentul în care ar fi trebuit cerut ajutorul de specialitate.
Dacă aveți membri ai familiei, prieteni dragi, nu-i abandonați, sunt bolnavi. Luați măsuri, înainte de a fi prea târziu!