Pepenarii și-au început deja activitatea pe strada Bucium, iar condițiile în care trebuie să își practice activitatea sunt inumane. Nu au unde să se spele sau unde să își facă nevoile, așa că folosesc pe post de toaletă tufișurile din zonă. Locuitorii din zonă sunt disperați și acuză Primăria că nu oferă comercianților condiții minime pentru suma lunară pe care o plătesc pentru a-și putea vinde marfa.
Odată cu venirea căldurii, pepenarii cu care clujenii deja s-au obișnuit și-au făcut apariția pe marginea drumului. Pepenii roșii și galbeni sunt atracția verii, iar vânzătorii și-au amenajat corturile în care vor locui cel puțin două luni de acum încolo. Un pat improvizat și un acoperiș deasupra capului sunt toate condițiile de care dispun. În Mănăștur, dacă vor să folosească o toaletă, merg în tufișurile de lângă clădirea abandonată a Spitalului de Urgență. Locuitorii din zonă sunt disperați în fiecare vară din cauza mirosului pe care trebuie să îl suporte de câte ori circulă pe stradă și sunt revoltați că reprezentanții Primăriei nu le oferă comercianților măcar condițiile minime.
„Vedeți undeva un WC ecologic? Primăria le dă voie să vină, dar ar trebui să amenajeze întâi. Eu nu am nimic împotriva lor. Am împotriva Primăriei care nu îi ajută în niciun fel. Doar le ia banii. Merg în boscheți pe stradă în sus, în zona acestei ruine moderne. Vara nu mai poți trece pe strada aceea, că pute. Și e strada care duce la Poliție. Și polițiștii trec pe acolo, dar nu îi interesează. Modul ăsta de a-și vinde marfa este din alt secol. Nu ar trebui să fie așa, dar măcar dacă tot îi lasă, să facă ceva” a explicat o mănăștureancă.
Pepenii aromați aduși din sudul țării sunt atracția fiecărei veri. Oamenii se opresc să guste și să se târguiască. Șoferii opresc în fața standului, pun avariile și fug să cumpere o lebeniță „potrivită”. Prezența pepenarilor de la Dăbuleni a devenit o tradiție de vară a Clujului, iar clujenii se bucură să îi aibă în preajmă. Ceea ce îi deranjează sunt condițiile în care trăiesc lebenițarii pentru că îi afectează în mod direct pe locuitorii din cartier.
„Eu nu locuiesc chiar aici, ci mai în jos pe stradă, dar știu că își fac nevoile în tufișuri. Ar trebui să fie pus un WC ecologic. E normal. Mai ales că e vară, iar mirosurile… nici nu poate fi explicat. Nu e normal să trăiască așa”, a explicat un vârstnic.
O comerciantă între două vârste stă în patul improvizat. Se răcorește cu un eventai făcut dintr-o hârtie ruptă dintr-un caiet. Lumea începe să se adune. Femeia se ridică în grabă să își laude marfa:
„Sunt proaspeți domnu’, aduși aseară. Sunt dulci și copți de se topesc în gură”, spune vânzătoarea.
Clienți sunt, le merge bine afacerea. Ceea ce îi deranjează este felul în care îi tratează Primăria. Pentru un spațiu de câțiva metri pătrați într-o parcare neamenajată la marginea drumului în capăt de Mănăștur, comercianții plătesc 1000 de lei pe lună. Altceva nu este inclus în preț. Dacă vor o toaletă ecologică, trebuie să plătească încă 200 de lei, la comun.
„Ne dă spațiul și atât. Cumpărăm apă să bem și să ne spălăm. Și ne aduce Primăria WC din ăla public. Trebuie să ne ducem acolo la ei să facem contract pentru el”, explică femeia.
Un bărbat și-a terminat de aranjat marfa și s-a așezat și el pe patul pe care l-a improvizat, pentru a-și descheia cămașa. E în vârstă și merge prin țară cu băiatul lui să vândă lebeniță. Tânărul e plecat după cumpărături, iar tatăl îi ține locul. Nu-i convin condițiile în care trebuie să își vândă marfa, dar de atâția ani s-a obișnuit.
„E plătit spațiul de acolo până acolo. Băiatul a închiriat și el plătește chiria. Ne ducem la WC prin buruienile alea acolo peste dealuri. Anul trecut era un WC, dar nu l-au adus acum. Ca să mă spăl iau o sticlă de apă și mă spăl până la brâu. Două luni stăm aici”, explică bătrânul.
Primăria oferă spații pepenarilor în toate cartierele Clujului, iar condițiile sunt aceleași peste tot. Pentru o sumă lunară, primesc un spațiu și atât. Pentru alte condiții, scot alți bani din buzunare. Vânzătorii spun că uneori merg la blocurile învecinate și îi roagă pe clujeni să-i lasă să facă un duș. Măcar într-o zi să nu se spele cu apă din sticlă, în parcarea plină de praf.