Iată o mostră de dragoste de verde în municipiul Cluj-Napoca, încă una printre multiplele alte dovezi că nu dala, betonul și asfaltul l-au călit pe primarul Emil Boc, ci coasa, toporul și drujba.
Legenda spune că, atunci când era mic, sculpta cu un cosorel copăcei din brăduții de la Răchițele, apoi în reloca prin curte.
Mai jos, la ”lucrăturile” de lângă Hotel Napoca, pare că avem o partitură muzicală în Cheia RaSol, la celebrul cântec de suflet al PDL al PNL: ”Drujba la cureaua lată, cum mai asfaltam odată și dalam păduri și văi, cu ortacii mei!”
Sau, o fi fiind imnul?
”Omul taie pomul prost, hai, măi, dorule, hai!
Și din betoane-și face-un rost, hai, măi, dorule, hai!
Căci aaaapa trece, dalele rămân,
contul umflă la român!”
