Adolescenta este, pur si simplu, varsta intrebarilor, a tentatiilor, a incercarilor de tot felul din care iesi cu multe experiente pentru sinele propriu. Te lansezi in iubire fara sa reflectezi, pentru ca nu-ti doresti sa ai retineri, pentru ca vrei sa fii indragostit. De-abia dupa aceea, te intrebi daca iubesti cu adevarat.
Cum sa recunosti iubirea? Cum sa-ti dai seama ca esti indragostit (a)? Exista, bineinteles, semne care nu insala: va inrositi de indata ce el soseste, el se balbaie in clipa in care va vorbeste, va suna tot timpul, va soarbe din ochi, adormiti si va treziti in fiecare zi avand in minte chipul sau, vorbele sale va rasuna in urechi… E grav, doctore? Nu, dimpotriva este cat se poate de normal!
Iubire si atractie
Indragostiti, plutiti pe un norisor, traiti intr-o lume aparte, aceea in care sentimentele se afla inaintea oricaror altor preocupari. Doar ca, vedeti voi, simptomele sunt uneori inselatoare: sentimental, aceasta ar putea parea suferinta a dragostei. Dar daca, in realitate, este totul altceva, o simpla atractie, de exemplu? Or, daca iubirea induce atractia, situatia inversa nu mai este la fel de valabila. Puteti fi sedus (a) de o persoana, puteti dori sa o cunoasteti mai bine, fara insa sa o iubiti.
Iubirea este mult mai mult decat o atractie catre celalalt: iubirea inseamna grija pentru celalalt, vointa de a trai unul langa celalalt, de a intelege reciproc fericirea si tristetea, de a fi fericit, unul prin celalalt. Se intampla insa sa fiti complet obsedati de o fata sau de un baiat fara ca sa va intereseze intr-atat de mult persoana lui/ei sau intimitatea lui/ei. Iubiti, atunci, doar pentru sentimentele pe care vi le procura altcineva: rasete impartasite, momente placute impreuna cu amicii, sarutari, mangaieri… Nimic altceva, dar ce conteaza!
Nu intotdeauna poti iubi… cu iubire. Mai ales la varsta voastra, este logic sa aveti astfel de porniri fara consecinte, dorinte fara sentimente profunde. Nu trebuie sa va rusinati pentru aceasta. Si nici sa nu spuneti ca nu veti sti nicicand sa iubiti altfel.
Dorinta si iubire
Deseori, de altfel, povestile de dragoste incep printr-o simpla atractie pentru cineva. Te numesti indragostit pentru ca esti sedus, extrem de tulburat de ceafa, de parul, de privirea ori de atitudinea cuiva. Sa nu va suparati, dar totul incepe, in general, de la aspectul fizic. Dar sa nu gresim: chiar daca imaginea lui/ei va urmareste zi si noapte, nu este vorba de dragoste, nu inca. Este vorba, cel mult, de prima etapa a iubirii: cea care consta in a fi fermecat de un trup, de un chip. Singura emotie adevarata care va tulbura, in acest caz, este dorinta.
Nu este vorba despre sentimente, ci de o dorinta de a merge catre celalalt, de a-l descoperi, de a-l cuceri. O astfel de dorinta se poate transforma in iubire. Dar se poate intampla si ca ea sa se limiteze doar la o simpla curiozitate. Cateva seri de distractie impreuna, cateva momente de intimidate fizica sunt suficiente pentru a va implini. Morala religioasa devalorizeaza mult aceasta forma de iubire care se rezuma, deseori, doar la simpla atractie fizica, instinctuala, animalica, de procreere.
Simpla atractie fizica este mai putin nobila decat adevarata iubire, care face apel la sentimente mai profunde. Este adevarat, dorinta si iubirea nu sunt de aceeasi natura. Trebuie insa admis faptul ca le poti trai una fara cealalta. Este omenesc si aceasta da, in cele din urma, mult mai multa valoare iubirii care abia se naste.
Printre altele, dorinta este partenerul natural al sentimentului de dragoste. Este motorul iubirii. Dorinta este cea care va impinge catre celalalt, care va incita sa va faceti planuri, sa faceti eforturi pentru ca relatia sa dureze. Mai mult decat o zvacnire sexuala, ea este o energie pozitiva, fara de care iubirea nu are nicio sansa de a se implini. Fara dorinta, iubesti rational (iubire platonica), pentru ca el sau ea intrunesc toate criteriile referitoare la aspectul fizic, la inteligenta si la morala atat de dragi noua.
Dar e doar o inchipuire! Iubirea nu are nimic de a face cu obiectivitatea, dimpotriva. Iubirea se naste dintr-o atractie inexplicabila, magica, ce constituie o buna baza de pornire. De-abia apoi, puteti sa-l iubiti sau nu pe celalalt nu pentru ceea ce el/ea pare, ci pentru ceea ce este in realitate.
Cand iubesti cu adevarat, ceea ce conteaza este interiorul, latura intima a celuilalt: gandurile sale, sensibilitatea, modul sau de a vedea viata, maniera sa de a reactiona in diverse situatii, capacitatea de a se gandi la voi, entuziasmul, slabiciunile sale. Il iubesti pe celalalt cu toate calitatile si defectele sale.
La adolescenta, iubesti deseori de pe o zi pe alta, pentru satisfactiile imediate pe care ti le ofera celalalt: placere sexuala, pasiuni comune, schimburi de idei referitoare la viata si lume. E de ajuns, deseori, ca celalalt sa nu poata raspunde la toate sau la o parte din aceste cerinte pentru ca sa nu-l mai iubiti sau sa-l iubiti mai putin, iar sentimentele voastre sa se indrepte spre o alta persoana. Asemenea iubiri succesive ii nelinistesc pe unii, convinsi ca sunt instabili, acuzati de a fi asemenea lui Don Juan sau nimfomane.
Cine face primul pas?
In secolul XIX, intrebare nici nu se punea. Fetele erau pasive si asteptau ca barbatul sa vina spre ele si sa mearga sa ceara permisiunea tatalui pentru a se apropia de ele si pentru a le putea vorbi. Dar evolutia obiceiurilor in a doua jumatate a secolului al XX-lea a schimbat regula jocului amoros. Femeile au devenit, de atunci mai libere in a accepta sau respinge un partener.
In lumea adolescentilor, multe fete nu mai asteapta ca baietii sa faca “primul pas” si pot sa ii abordeze in mod deschis. Unor baieti chiar le place sa fie “sedusi”. Totusi, realitatea arata ca majoritatea fetelor continua sa astepte ca baietii sa-si asume riscurile. De ce? Poate, pentru ca nu reusim sa ne dezbaram de mostenirea noastra animalica, ce ne obliga sa facem un joc al iubirii asemanator paradei masculilor in fata femelelor. Pe de alta parte, nu tuturor baietilor le place sa fie “agatati”; ei isi asociaza virilitatea cu initiativa si pot sa se simta prost in fata unei fete prea indraznete.
Deci, atitudinea de adoptat depinde de situatie si de persoane. Trebuie sa reusesti sa-l “descifrezi” putin pe celalalt, sa simti in ce dispozitie se gaseste tipul/tipa. Fetele mai indraznete pot proceda cu pasi marunti: sa incerce o apropiere discreta, pentru a observa reactia baiatului. Daca este timid, baiatul se va simti usurat sa vada initiativa venind dinspre fete. Daca este de tip “macho”, baiatul o va face pe indiferentul, fata asteptand ceva timp pana cand acesta va face un pas spre ea. Fetele stiu perfect sa se descurce pentru ca sa atraga atentia unui baiat: priviri scurte, mici fite, chicoteli…
.ro
Foto: sxc.hu