Editorial

Istoria văzută prin ochii unui ziarist. Legionari și comuniști, luptele cu Ion Iliescu, Virgil Măgureanu și Traian Băsescu

La împlinirea vârstei de 72 de ani, Evenimentul Zilei a vrut să-i facă un cadou unuia din cei mai interesanți jurnaliști: Sorin Roșca Stănescu. Așa că m-am apucat să scormonesc împreună cu el prin cotloanele memoriei profesionale, fiind uimit de ceea ce aflam, se arată într-un editorial-interviu publicat de jurnalistul Dan Andronic în cotidianul Evenimentul Zilei.

Rezultatul a fost cartea S.R.S. – Nașul presei din România (poate fi achiziționată AICI pe www.agoramag.ro), o cavalcadă de amintiri spectaculoase și dezvăluiri din culisele politicii. Care în mod cert au stârnit invidia multor colegi de breaslă, mult mai săraci în amintiri și curaj decât Sorin Roșca Stănescu.

Eram ca într-un magazin plin cu jucării, atent să nu dărâm rafturile, dar și să descopăr cadoul perfect. Până la final a ieșit un volum de amintiri ale unui om atipic, cu o biografie spectaculoasă.

O să încerc să vă explic, dându-vă câteva repere, folosind citate din carte.

Sorin Roșca Stănescu provine dintr-o familie de legionari. Tatăl său participă încă de la 16 ani în Mișcare și devine o țintă atât pentru Siguranță, cât și pentru Securitate.

Dan Andronic: Copilăria ta a fost fericită ?

S.R.S: A fost o copilărie neobișnuită. Tatăl meu a fost omorât de Securitate când aveam 4 ani și jumătate. Era avocat la Brașov și îi apăra pe partizanii din munți. Nu pot să îți spun mai multe, pentru că nu cunosc detalii. Am încercat să obțin dosarul lui, dar mereu mi s-a spus că este la strict secret. Am încercat prin Serviciul Român de Informații, prin Parchetul General și chiar prin Armată să obțin date despre acest dosar. Nu am reușit. De la ce i s-a tras? Îi apăra pe partizanii din munți cu prea multă abnegație ? A fost atenționat, de câteva ori, de Securitatea din Brașov să se liniștească și în cele din urmă l-au arestat pe motiv că i-ar fi învățat pe arestați cum să mintă. L-au bătut în arest timp de câteva zile. După care i-au permis să fumeze o țigară, i-au făcut vânt pe fereastră, spunând ulterior că s-ar fi sinucis. Cum putea, păzit fiind, să deschidă fereastra și să sară peste pervaz? 

Ajunge să lucreze în presa comunistă, făcând un slalom între familia sa cu trecut legionar (bunic, bunică, tată) și cerberii de la Securitate. Mai mult, după două tentative eșuate de a fi racolat de Securitate, devine colaborator al USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă). Un episod care va fi folosit după 1989 de Virgil Măgureanu, șeful SRI, ca să încerce să-l distrugă.

Dan Andronic: Eu aș vrea să știu totuși mecanismul interior, resortul, scurtul moment în care mi-ai povestit aceste tragedii, îmi dau o imagine ciudată. Să ajungi să colaborezi cu torționarii familiei tale mi se pare livresc, îți trebuie o anumită structură.

S.R.S: Eu nu îi consideram torționari, ci prieteni, pentru că luptau împotriva terorismului. Era o perioadă în care aveam certitudinea că la acest capitol, Nicolae Ceaușescu, colabora bine cu democrațiile occidentale. Am avut indicii temeinice că unele dintre informațiile mele au putut fi utilizate pentru evitarea unor atentate în Germania, în Italia și în alte părți. Ca să fiu și mai explicit, eu credeam că dacă obțin unele informații utile despre Carlos Șacalul, cel mai mare terorist al lumii din acea perioadă, contribui, în final, la apărarea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului. 

După numeroase peripeții, în 1994 lansează ziarul Ziua și unul din cele mai mari scandaluri de presă. Îl acuză pe Ion Iliescu că este agent KGB. În carte povestește detaliat cum a ajuns să aibă acces la documente, dar și cum a devenit confidentul lui Ion Iliescu.

Dan Andronic: Haide să povestim despre o altă aventură jurnalistică: Dosarul Iliescu-KGB

S.R.S.: Este 100% adevărat că Ion Iliescu a funcționat ca agent KGB. Există un număr mare de dovezi și de indicii în acest sens. Îți dau, pentru început, un singur exemplu. Pe parcursul desfășurării acestui conflict, a acestui război cu Ion Iliescu, mi-a parvenit un document oficial, tipărit în limba rusă. În traducere, cuprindea directivele obligatorii pentru toate statele din Europa Centrală și de Est. În această broșură scrie negru pe alb: nu poate fi șef al unei organizații de tineret în Uniunea Sovietică decât o persoană care este recrutată de KGB. Nu poate fi un șef de organizație a studenților străini pe teritoriul Uniunii Sovietice decât o persoană recrutată de KGB.

Corupția din presă și politică ocupă o parte importantă, iar Sorin Roșca Stănescu nu ezită să-și asume „relele”. Mai mult, le povestește cu dezinvoltură.

Alice Barbu: A existat vreo legătură între Mircea Stănescu, fiul tău și Mircea Geoană?

S.R.S.: Suntem în 2008, anul în care Mircea Geoană era președintele PSD și urmau să aibă loc alegeri parlamentare. PSD-ul era pe cai mari, câștigase alegerile locale și era de presupus că va câștiga și alegerile parlamentare. Băiatul meu, Mircea Stănescu trecuse cu arme și bagaje, după ce s-a certat cu Traian Băsescu, în tabăra PSD și era foarte apropiat de mulți dintre liderii acestui partid. (…) Mircea Geoană habar nu avea că sănătatea lui era afectată. În mod normal, trebuia să candideze la Tulcea. (…) Faimosul Cristian Rizea, a aranjat cu Mircea Geoană să candideze el la Tulcea. Mircea Geoană, fără să-mi spună care este substratul, fără să-i spună lui Mircea, l-a mutat la Constanța, însă pentru o poziție practic neeligibilă. Asta s-a discutat la mine acasă. Practic, l-a aruncat peste bord cu cinism. Mircea nu a reușit să intre în Parlament. În plus, îi fusese cerută și o sumă foarte mare de bani și anume 200.000 de euro. Ca să-i ceri unui fost deputat, cu un relativ succes, consilier al primului ministru mult timp, o asemenea sumă, este o mizerie. Mircea a sesizat toată această situație, iar când a avut prilejul, i-a plătit polița. Împreună cu Ana Birchall.

Cum i-a plătit polița? Înregistrându-l pe Mircea Geoană când primea banii, o filmare pe care am văzut-o cu ochii mei în decembrie 2009. Numai că Sorin Roșca Stănescu este și cel care declanșează un scandal uriaș între Adrian Năstase și Traian Băsescu. Un scandal povestit cu detalii dinainte de 1989, dar și după acest moment.

Dan Andronic: Traian Băsescu neagă acest lucru…

S.R.S. : Neagă pentru că îi este rușine. Au intrat în conflict după ce Traian Băsescu a ajuns Primar General al Capitalei. Traian Băsescu a folosit o informație distorsionată pe care eu i-am dat-o. I-am dat-o sub beneficiu de inventar. A folosit această informație foarte urât. I-am povestit că Adrian Năstase, în Facultatea de Drept, a fost implicat într-un scandal de homosexualitate. Și așa a și fost. În facultate, decanul Mircea Lepădătescu, fost deținut politic, a fost atacat într-o adunare generală de partid, de un grup de profesori care se formaseră sub pulpana Moscovei, cu dubla acuzație că a fost legionar și că este homosexual.

Vă spun sincer că de multe ori l-am bănuit că inventează, așa că am căutat să-l verific prin surse paralele. Eram contrariat de amploarea poveștilor despre Corneliu Vadim Tudor, Ion Mihai Pacepa, Dinu Patriciu, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Dan Fischer, Sorin Ovidiu Vîntu, Traian Băsescu, ca să dau numai câteva exemple de oameni pe care i-am cunoscut și eu. Ce să mai spun despre Nicu Ceaușescu, Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Petre Mihai Băcanu, Horia Tabacu, Mihai Cârciog, Adrian Păunescu, Mihai Tatulici

De fiecare dată ceea ce mi se părea imposibil, era adevărat. Ceea ce mi-a demonstrat că istoria văzută prin ochii unui ziarist are o valoare incontestabilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *