Ca de obicei, pe dinafară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul…
El însuşi viitor beneficiar al unor pensii speciale (cea de fost comisar european, care, posibil, se va cumula cu cea de “europarlavramentar”), ambele acordate fără a se respecta principiul contributivităţii, Dacian Cioloş, preşedintele USR face gargară politicianistă împotriva pensiilor speciale ale altora.
Şi ăsta, ca Boc (şi alţi gargaragii de politicieni români), în loc să dea exemplul personal, le cere altora să-l dea.
Eu unul sunt sătul de gargara şi ipocriziile USR, de gargara şi ipocriziile lui Cioloş. Ca premier s-a hărnicit să adune milioane de euro pentru „Cuminţenia Pământului”, în Opoziţie şi-a adus aminte că mai sunt şi români morţi de foame.
Da, pensiile speciale trebuie să dispară. Putea face asta ca premier.
Azi, din crunta Opoziţie, se trezeşte Dacian să ne julească cu o văicăreală: că România nu-și permite o nouă castă de privilegiați în ce privește pensiile speciale. Este vorba despre legea care ar presupune ca primarii și președinții de consilii județene să primească pensii speciale de până la 7000 de lei pe lună – lege trecută deja pe agenda altui an.
Adevărat. Pensiile speciale trebuie să dispară! Toate, nu numai pentru aleşii locali. Să se bucure de „speciale” doar militarii care au fost în câmpul de operaţii în serviciu credincios al Patriei. Dacă mai există aşa ceva prin România.
O ştim cu toţii. Să nu ne zică asta cel care a fost premier un an de zile şi care a fost la guvernare recent şi n-a făcut nimic (chipurile n-a fost lăsat). Să nu ne zică asta un profitor al sistemului ticăloşit, nepotul Vulpii, fostul „vătraş” care a fost târât, indiferent de cine a fost la putere în România, în toate funcţiile politice posibile.
Pensiile trebuiesc acordate pe principiul contributivității.
Şi, da: ”România nu-și mai permite o nouă castă de privilegiați, o nouă categorie de pensii care să nu fie pe principiul contributivității.” Da, “avem nevoie de un sistem de pensii previzibil, ca să nu mai fie impresia că sunt creșteri din pix, prin bunăvoința unor politicieni. Avem nevoie de reformarea sistemului de pensii pentru eliminarea pensiilor care nu sunt bazate pe contributivitate. Avem încă aproape 1 milion de pensionari ținuți în sărăcie”.
Mare noutate!
V-am mai zis: „nu este bine să vă vomitaţi emoţional votul în poala primului partid care vă promite noutate şi schimbare. Dacă nu s-a reuşit lustraţia în ianuarie 1990, poate se va reuşi reconcilierea în 2024. Iar politicienii vor veni frumos să ni se prezinte sub adevărata lor etichetă: urmaş de securist, progenitură de fost nomenclaturist, educat din banii furaţi de tata de la gura poporului român. Să nu ne mai ascundem după cuvinte sforăitoare.”
Şi, gata!
Nu vă lăsați amăgiți că ați asista la o schimbare. La apariția pe piața politică a unor îngerași și heruvimi, fără nici o legătură cu trecutul securistoido-comunist al Patriei. Da, asistăm la o schimbare, cea în care vor să preia puterea urmașii Grupului Trocadero (am să vă explic imediat cine sunt aceia, că voi aveți mintea și memoria prea scurte). Așa că și-au trimis urmașii, pe piață.
Puțină istorie recentă nu vă strică, mai ales celor care ați făcut ochi mult după Decembrie 1989 și care aveți impresia că online-ul răspândește Calea, Adevărul și Viața.
Pentru a ajunge în grupul restrâns de la vârful Uniunii Tineretului Comunist, în “Biroul politic” al Uniunii, era nevoie de relații bune cu Nicu Ceaușescu și de un conformism politic din categoria fără de crâcnire, „calități” pe care șefuleții UASCR, azi oameni politici și de afaceri de cumetrie le-au demonstrat – altfel nu ajungeau unde au ajuns, sau ar fi fost eliminați pe parcurs. Şi nu am mai fi auzit nimic despre urmașii lor.
Mărturie sunt stenogramele ședințelor Secretariatului UTC, arhivate în fondul UTC, materiale insuficient studiate. Este posibil ca acest lucru să fi fost făcut intenționat – cine are nevoie de răscolirea rahatului mâncat cu polonicul de actualii politicieni și afaceriști (PLUS urmașii) securişti ai României? Oricum, puținul studiat este suficient pentru a-i arăta implicați, sistematic și activ, în cultul personalității lui Ceaușescu.
Organizatiile de tineret au muncit la îndoctrinarea și controlarea cetățenilor României, umilirea acestora. Liderii UTC și UASCR au fost la vârful acestui sistem și ar fi trebuit să răspundă, măcar prin aplicarea unei Legi a lustrației, pentru aceasta.
Cei mai mulți proveneau din eșalonul doi al PCR și primul eșalon al UTC, din rândul tehnocraților și intelectualilor de partid, din Academia „Ștefan Gheorghiu” sau instituții de „cercetare” precum Institutul de Știinţe Politice și Studiere a Problemei Naționale, Centrul de Studii și Cercetări pentru Problemele Tineretului, Institutul de Economie Mondială, Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale sau grupuri informale precum “Grupul Trocadero”.
Puțini își mai aduc aminte de “filozofii” politici ai anilor 90 reuniți în Grupul „Un Viitor pentru România” – format din tineri școliți în politică, drept, relații internaționale, sociologie și economie, membri ai unui cerc de copii „beizadele”, proveniți din familii solid-comuniste, cerc ce activa pe vremea lui Ceaușescu sub denumirea de “Grupul Trocadero”.
Mentor le-a fost Silviu Brucan, iar dintre “trocaderiști” făceau parte Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu, Ioan Mircea Pașcu, Dan Mircea Popescu, Virgil Măgureanu și Vasile Secăreș. Membrii acestei rețele erau şi mai sunt bine conectați politic şi bine plasați instituțional. Mijlocul principal de promovare a fost sprijinul reciproc acordat pe traseele rețelelor pomenite, create înainte de 1989 și consolidate ulterior.
Toate partidele politice post-decembriste au fost refugii pentru fostele cadre utecisto-uaseceriste. Se vede şi azi cum strâng rândurile când interesele de gașcă le sunt amenințate.
Să ne uităm atenţi la ex-PLUS, partidulețul creat de un securist și condus de un mincinos (Cioloş) a cărui carieră este jalonată de “întâmplări” “întâmplătoare” numai cu securiști de bine.
Partidul în care jurnaliștii au descoperit fii și fiice ai unor foști ofițeri de Securitate, ai unor foști afaceriști care au căpușat cu contracte babane statul, care și-au făcut averi prin contrabandă sau alte infracțiuni, persoane care duc o viață prosperă tocmai datorită banilor furgăsiţi de la bugetele Patriei ale tăticului, sau unchiului în anii de debandadă economică ’90 – 2000.
Asta ca să ştim şi noi cât de falsă este eticheta “noului” clamat cu urlete, bani aruncaţi cu dispreţ, cu tăvălitul pe jos şi datul cu fundul de pământ în stradă.
Un nume din zona „noilor” apăruţi pe piața măririlor este Claudiu Năsui, fiul tatălui său, Ștefan Simion Năsui.
Prea-curatul tată a fost implicat și anchetat în Afacerea Motorola, o operațiune comercială desfășurată sub bagheta generalului Victor Atanasie Stănculescu și prin care Armata română, prin banii noștri, a plătit educația și bunăstarea tânărului vlăstar care ne-a fost chiar ministru.
Și, dacă ne sforțăm să luăm la bani mărunți fiecare nume din USR, este imposibil să nu găsim şi niște urmași de devalizatori de-ai Bancorex, de contrabandiști pe Clisură, urmaşi de măgureni și vulpi…
Aşa că, să fim scutiţi de ipocrizii politicianiste de Opoziţie. Când ajung la guvernare, toţi opozanţii sunt loviţi de amnezie şi mai preocupaţi de propriile lor buzunare.
Ura și la gară! – constat că este mișto să fii muncitor cu gura în România post-Decembristă: milionar, deputat sau senator în barca oricărui partid ce s-a perindat pe la putere, prim-ministru, om de afaceri, reprezentant în te miri ce comitete și comiții a te miri ce AGA a te miri ce mogul sau patron sau agenție a statului șamd.
Cel mai fain lucru este că poți să faci toate cele enumerate mai sus plângând de grija zilei de mâine a amărăștenilor care-ți plătesc salariul și pe care te prefaci că-i reprezinți, în timp ce te dai jos din “jipanul patru ori patru”, scobindu-te-n dinți de icrele negre rămase de la masa ultimei tranzacții în care ți-ai negociat șpaga.
Constituţia noastră, ca orice constituţie inspirată din respectul față de om, ne asigură egalitatea. Da, vorbim despre egalitatea de tratament în faţa legii, de egalitatea în drepturi şi datorii, nu despre egalitate de IQ sau de avere. Suntem egali ca subiecţi de drept şi în calitatea noastră de cetăţeni.
Numai că, în viaţa de zi cu zi, această egalitate e greu de ţinut. Prin corupţie, unii cumulează mai multă egalitate.
Beneficiarii nu au mustrări de conştiinţă, nu se simt privilegiaţi. Din contră, orice bonus de “egalitate suplimentară” le sporeşte conştiinţa propriei jertfe pentru binele naţiunii.
Şi, gata!