A intrat în Baroul Cluj în 2006, iar la 14 ani după ce a reprezentat persoane importante din Cluj și multe alte zone ale țării, în etape de urmărire penală, fond, apel și recurs, Ciprian Păun s-a alăturat, împreună cu alți 11 avocați din echipa lui, celor de la NNDKP, una dintre cele mai mari case de avocatură cu peste 180 de avocați și specialiști.
Astăzi a acceptat să vorbească cu noi despre provocarea profesională majoră: decizia de a fuziona cu NNDKP. Avocatul Păun vorbește despre emoțiile și schimbările prin care a trecut în ultimele șase luni de când s-a alăturat celor de la NNDKP.
S-a reprofilat? Și-a schimbat clientela? Cum au văzut clienții PCA (Păun Ciprian și Asociații) trecerea la NNDKP? Raspunsul la aceste întrebări le aflați în interviu.
Rep. Ce a însemnat Păun Ciprian și Asociații (PCA) și de ce s-a ajuns la o fuziune cu o casă de avocatură precum NNDKP?
Av. Păun: Este primul interviu pe care îl dau pe tema aceasta și am fost destul de circumspect, dar până la urmă am zis că trebuie să facem publice aceste chestiuni, lucru care este în interesul meu, al colegilor noștri și al relației pe care o a avem cu mediul de afaceri din Cluj, din Transilvania și din România.
Noi am construit un concept, la nivel de Cluj, o casă de avocatură destul de mică la început, care a crescut și crescut, iar la un moment dat a ajuns pe un palier de clientelă destul de important pe zona de clienți mici și mijlocii. Am încercat să implementăm, în fosta firmă, niște principii de management, de relații cu clienții, o aplecare foarte serioasă asupra problemelor pe care le aveau aceștia. Ulterior, a apărut această propunere de a intra într-o procedură de colaborare – fuziune – integrare cu NNDKP, care este la acest moment una dintre cele mai mari case de avocatură din România, dacă nu cea mai mare.
Desigur, o astfel de ofertă o primești odată în viață. Din punctul meu de vedere vreau să vă spun că deși am ezitat la început, pentru că, așa cum spuneau mulți prieteni de-ai mei „ai tot ce îți trebuie, de ce ai vrea să îți complici viața”, eu iubesc provocările și am simțit că împreună putem să formăm o sinergie la nivel de Transilvania, la nivel local, care să folosească foarte bine atât brandului NNDKP cât și dezvoltării echipei pe care eu am construit-o în jurul meu în toți acești ani.
Dincolo de experiența pe care noi am avut-o în zona de clientelă mijlocie, clientelă mică, de persoane fizice, de companii de o anumită anvergură, a trebuit să vină și această provocare să trecem către următorul nivel, să asistăm clienți foarte mari, corporații dintre cele mai mari din România. E o provocare profesională, în primul rând, pentru că ea presupune o aplecare cu mai mare seriozitate, cu mai mare responsabilitate aș putea spune, dar în același timp a însemnat și pentru NNDKP un nou start la nivel local. Exista un birou local al NNDKP, condus de colega mea Cristina Bidiga, dar am încercat împreună o sinergie între structura de clientelă pe care ea a avut-o și structura noastră de clientelă, cu un mesaj foarte adecvat către mediul de afaceri, un nou început, despre care cred că a fost foarte bun pentru tot ceea ce a însemnat mediul de business, pentru avocați și pentru colegii mei.
Clienții care rămân…
Rep. Echipa formată de dumneavoastră se implica în dosare sonore din Cluj și alte zone ale țării, dinainte de fuziunea cu NNDKP, s-a schimbat ceva acum?
Av. Păun: Da. În primul rând am câștigat foarte multă cumpătare! Eu am fost și sunt în continuare un om exuberant, un om care alerga peste tot. Am acoperit toată România. Am avut cauze de la Judecătoria Beiuș sau Judecătoria Craiova, ori Slatina, până la Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională a Româinei și Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Strasbourg, ori Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, deci am o experiență foarte mare pe toată zona. Am fugit și mi-am sacrificat foarte mult timp din viață pe drumurile țării. Cunosc foarte bine toate șosele țării, toate cursele aeriene, deci a fost un exercițiu de oboseală extraordinar. Acesta am fost eu: un om foarte exuberant, care dacă cineva mă suna de oriunde și îmi plăcea speța mă urcam în mașină și plecam. În prezent am învățat să filtrez mult mai bine de la clienți până la provocări și până la, hai să spune, un cost – beneficiu al fiecărui dosar. Adică să vedem în ce măsură este atât de important să fiu chiar eu în acel dosar, dacă oboseala până la Constanța nu îmi provoacă mai mult rău pentru alte dosare pe care le am în Cluj. Sunt lucruri la care eu nu m-am gândit până acum. Încep să am și eu o vârstă, am trecut de 40 de ani și mă gândesc la familia mea, la o stabilitate și la ”core business” – clienții pe care îi avem și de mai bine de 12 ani. Trebuie să ne preocupăm și să le ofer garanția că suntem aici lângă ei. Acoperirea națională nu o poți face, din păcate, de la Cluj, decât farte greu și cu sacrificii enorme! De aceea am tot respectul pentru toți colegii mei care fac încă această chestiune. Am toată admirația pentru că e foarte greu. Doar ei știu ce înseamna aceasta din punct de vedere al oboselii, al sacrificiului de timp pe care îl petreci cu familia, etc. Eu am învățat această cumpătare și o anumită restricționare a tuturor dorințelor pe care le ai să ieși în public, să dai mesaje. De foarte multe ori, m-am uitat și în trecut, am greșit neașteptând puțin să se liniștească anumite ape, am intrat în zona caldă a evenimentelor, am început să fiu polemic, am generat multe dezbateri și discuții cu unii și cu alții și poate dacă mai așteptam o zi sau două, mă linișteam și lucrurile se rezolvau altfel pentru clienții mei și întraga zonă de justiție.
Deci am câștigat foarte multă cumpătare și organizare. Ceea ce impune o casă de avocatură mare, premiată la nivel național, precum este NNDKP, este că prespunne foarte multă organizare și delegare a unor servici administrative sau parajuridice precum zona de marketing, zona de secretariat, de traduceri, către alte birouri care sunt în cadrul structurii noastre și te derobează de foarte multe sarcini administrative pe care le aveai înainte.
De exemplu, dacă pregătești o prezentare pentru o conferință trebuie să te consulți cu cei de la marketing pentru a stabili dacă formatul corespunde actualității. Acest lucru nu îl făceam în trecut, din lipsă de timp, și mă prezentam cu un material mai puțin calitativ. Aceste lucruri contează. Am observat asta, am început să citesc mult pe acest domeniu. În momentul în care ești un avocat independent, multe proceduri sunt la tine în cap. Nu sunt reglementate și nici actualizate.
Rep. Facultatea de Drept nu pregătește avocatul pentru ca să devină un avocat actual. Să înțelegem că uneori nu este destul să fii doar avocat, ci e nevoie de o colaborare cu un PR-ist sau un specialist pe marketing? Cum se îmbină aceste profesii?
Av. Păun: Facultatea de Drept Babeș Bolyai pe care o stimez și care mi-a dat totul în viața aceasta, e cea mai bună facultate care te consacră ca un profesionist al Dreptului. De a ajunge de la un profesionist al Dreptului până la un manger al unor colegi avocați e un lucru destul de lung. Faptul că ești un avocat bun nu înseamnă că ești și un manager bun. Sunt chestiuni total diferite. Pentru mine, calitatea de manager este o sarcină foarte strasantă, pentru că eu nu sunt un manager bun. Un manager bun este cel care trebuie să urmărească cifre, statistici, să urmărească încasările de la clienți, să urmărească trendurile, care trebuie să urmărească rentabilitate unui dosar, activitatea fiecărui coleg raportată la un standard de performanță. Dar dacă tu ești un avocat care pui accentul pe fiecare cauză extraordinar de mult, îți este foarte greu să fii și un manager. Șansa pe care am avut-o eu în această nouă structură, această nouă organizație, a fost ca alături de alți colegi din zona de parteneriat să procedurăm aceste chestiuni de management, să lucrăm cu mecanisme și softuri de ultimă generație, care ne ajută foarte mult în gestiunea activității, care fac treaba unui manager: printează, transmit o serie de statistici cu privire la profitabilitatea unui anumit cont de clienți sau cu privire la activitatea unor colegi. Deci te ajută foarte mult acest sistem, iar faptul că eu sunt parte a acestei organizații și a conducerii ei este destul de important, pentru că ne ajută să schimbăm opinii cu colegii din București, Timișoara, cu colegii din Brașov, pentru că noi avem trei birouri regionale și unul principal în București. În momentul în care ai o structură cu peste 180 de avocați, plus personal administrativ, vă dați seama că provocările de management sunt foarte mari și înveți foarte mult. În cele șase luni care au trecut după această integrare am învățat foarte multe pe partea de management și învăț în continuare. Mai am nevoie de cel puțin 2-3 ani ca să fiu un bun manager care să își conducă organizația către corectitudine și profitabilitate, care să evalueze oamenii corect: cine sunt cei care produc și cei care se strecoară prin organizație și au o poziție centrală.
Din culisele fuziunii
Rep. Ce se întâmplă după fuziune? Se pierde o anumită categorie de clientelă și se acceptă alta?
Av. Păun: Foarte interesantă întrebarea. Avantajul nostru constă în faptul că am cerut, încă de la început, să am o relație directă cu marea majoritate a clienților noștri. Asta înseamnă că momentul fuziunii a fost pentru ei o oportunitate de a se integra într-o structură mult mai mare, cu aceleași beneficii și un contact direct promis de noi. Onorariile au rămas în zona pe care noi am avut-o anterior pentru clienții pe care i-am avut și am integrat toată această clientelă în baza unor contracte de asistență juridice noi cu noua structură în care am venit. În marea parte a procedurilor, a conturilor de clienți, am rămas pe relații extraordinare și ei se bucură că le putem oferi mai mult, acces la arii de practică pe care noi nu le aveam înainte și nu le cunoșteam. Plus că reușim să integrăm acum zona de fiscalitate și zona de legal. Avem un grup de peste 30 de consultanți fiscali la nivelul organizației noastre. Acești consultanți fiscali, mână în mână cu avocații specializați pe comercial, pot genera sinergii eficiente pentru clienți.
Momentul pentru ”NEXT LEVEL”
Rep. Am dori în încheiere să atingem o notă mai personală, dacă se poate. Care a fost acel moment în care Ciprian Păun de la PCA s-a decis să fuzioneze cu NNDKP. Sunt convinsă că există o bătălie interioară în a accepta nevoia de a dobândi experiență din altă parte, nu?
Av. Păun: Nu greșiți deloc. Pe lângă o relație personală pe care am avut-o cu colega mea Cristina Bidiga, care este co-head of Cluj Office, pe care o cunosc din timpul facultății, am avut șansa să cunosc doi oameni extraordinari din structura de conducere a NNDKP: pe Emil Bivolaru și Adrian Timofte, cu care am o relație excelentă și care m-au convins de la prima întâlnire că pot să mă integrez cu succes în această ecuație, dar elementul decisiv pentru mine a fost întâlnirea pe care am avut-o cu domnul Ion Nestor, fondatorul casei de avocatură NNDKP. Un om care nu pot să îl descriu și nu vreau să îl descriu eu. El este o instituție, în primul rând o instituție a sistemului juridic din România, pentru că ce a creat domnia sa în 30 de ani de activitate este o structură extraordinară. Astfel, după o discuție pe care am avut-o cu domnul Nestor, de circa o oră, deja eram convins. N-a mai fost nevoie de nimic, n-a mai contat absolut nimic, nici aspectul financiar sau de organizare. Am simțit că sunt parte a aceluiași sentiment. Am simțit că domnia sa îmi transmite niște idei pe care eu le aveam, știam că există un risc al tuturor avocaților care contruiesc echipe ca la un moment dat acele echipe să se blocheze. Echipele se bloechează în momentul în care tipologia de clientelă pe care tu o ai ajunge la la o plafonare pe zona întreprinderilor mici și mijlocii, iar la întreprinderile mari nu poți să intri în zona de asistență juridică decât dacă ai o organizație mult mai puternică în spate. Domnia sa a știut să apese pe punctele sensibile pe care eu le am și nu a mai contat nimic altceva. După discuția pe care eu am avut-o cu domnul Nestor și cu doamna Nestor am fost absolut încântat, m-am întors în Cluj și am spus familiei mele că voi lua o decizie de tipul ăsta. Nimeni nu m-a crezut și nu cred că cineva poate să înțeleagă faptul că am fost pe aceeași lungime de undă și am simțit o sinergie extraordinară între proiectele mele de viitor și proiectele acestei organizații.