Otniel Podea, fostul ofițer de la BCCO Cluj, rupe tăcerea după zece ani de la misiunea care a dus la demiterea lui din Poliția Română. Otniel Podea se afla în aprilie 2010, împreună cu partenerii său Daniel Mora și Doru Rus, într-o misiune de combatere a prostituției în Dej. În seara respectivă au încercat să legitimeze un polițist pensionat, aflat în stare de ebrietate și recalcitrant, spune acesta. Operațiunea a escaladat până la imobilizarea respectivului și conducerea la secția din oraș. Ofițerii BCCO n-au depus plângere pentru ultraj de ”rușine”, spune Podea. În schimb Vaida, polițistul pensionat le-a depus plângere pentru bătaia primită, iar cariera celor doi s-a încheiat în scurt timp de la incident.
Ce înseamnă o operațiune marca BCCO și cine participa la ele? Care erau cele mai dificile situații întâlnite în astfel de acțiuni? Cum a decurs seara care a încheiat carierele celor doi ofițeri?
Urmăriți întregul interviu aici:
Mihaela Trif: Ce s-a întâmplat în urmă cu zece ani?
Otniel Podea: În 13 aprilie 2010. Zece ani și ceva…Sunt bucuros că am ocazia să-mi prezint și punctul meu de vedere și să descriu situația, ceea ce s-a întâmplat în realitate în seara respectivă. În seara respectivă, în baza unui plan de acțiune, am avut de efectuat o misiune pe raza municipiului Dej. Planul de acțiune a pornit tot de la mine. În cadrul audierilor pe care le efectuam m-am trezit în situația în care aveam în fața mea o victimă a traficului de persoane și în timp ce o audiam încercam să aflu cum a fost racolată, prin cine, cum a fost dusă ca să practice prostituția. În mare parte mi se spunea „cineva a venit la mine prin intermediul unei persoane care practică prostituția” și îmi spunea un nume de scenă, fetele nu foloseau numele lor real, ci un alias. Atunci mă trezeam că mi se spunea că a fost dusă prin intermediul lui Loredana și așa a cunoscut traficantul, iar eu nu știam cine este persoana aia. Atunci am zis că această situație se poate rezolva. M-am gândit așa: facem o acțiune pe raza municipiului Dej, Cluj-Napoca, Câmpia, peste tot, adunăm toate persoanele care practică prostituția, le ducem la sediul poliției și acolo fotografiem, amprentăm, luăm numere de telefon și alte date, ca să putem să întocmim o bază cu informații despre ele.
Mihaela Trif: Presupun ca era dificil să identificați o persoană menționată într-un denunț în perioada aceea…
Otniel Podea: Exact. În momentul în care noi aveam această bază de date și persoana respectivă venea la audiere și îmi indica o persoană eu puteam să îi pun în față baza de date și să îi cer să îmi arate care este persoana prin intermediul căreia a fost racolată. În acel moment, cu un simplu proces verbal de identificare a persoanei pe care îl încheiam și de acolo lucrurile erau mult mai simple.
Mihaela Trif: Descrieți fenomenul de trafic de persoane din perioada respectivă, raportat la experiența profesională…
Otniel Podea: Am fost foarte surprins în momentul în care am văzut asemenea povești și situația persoanelor care erau duse să practice prostituția. Din punctul meu de vedere mi se părea exagerat și pentru ca un animal să treacă prin ceea ce trecea sau prin ceea ce trece și acum o femeie care este exploatată din punct de vedere sexual și dusă să practice prostituția. Am avut cazuri în intervalul în care am lucrat la BCCO pe trafic de persoane, trafic de minori, exploatare prin cerșetorie, situații în care nu te poți gândi cât poate un om să fie de rău cu un alt om. Asta m-a impresionat în mod neplăcut.
Mihaela Trif: Cum a decurs acea zi de 10 aprilie. V-ați trezit dimineața, ați intrat în tură…
Otniel Podea: Nu lucram pe ture pentru că programul era de la 8 și terminai la 4, dar munca pe care o făceam începea dimineața și nu știu în câte zile am terminat la 4. Îmi plăcea foarte tare ceea ce am făcut, munca pe care o aveam de făcut. E plăcut sentimentul în momentul în care reușești să scoți pe cineva din ghearele proxeneților și te întâlnești și vezi o schimbare. Am avut un caz din Cluj-Napoca, o fată care a fost exploatată din punct de vedere sexual, am lucrat la caz, traficantul a fost arestat, n-a trecut mult timp și am văzut că victima s-a angajat la un supermarket, își ducea copilul la școală, lucruri normale. Dar lucrurile acestea normale, pentru persoanele care ajung să trăiască o asemenea tragedie, reprezintă ceva de care nu mai au parte. Când am văzut-o pe fata respectivă ducând o viață normală m-am bucurat, mă simțeam util practicându-mi meseria, mai ales că pentru asta m-am pregătit. Asta mi-am dorit să fac.
Revenind la seara respectivă, în momentul în care am venit în Dej, exact cum am precizat, primul punct a fost întocmirea acelei baze de date cu persoane care practică prostituția. Al doilea punct cuprins în planul respectiv era identificarea persoanelor care le supraveghează. Nicio persoană care stă la stradă și practică prostituția nu e de capul ei acolo. Aceea nu vine singură, cum spunea ea când era luată de poliție că practică prostituția pentru că nu are un loc de muncă sau are nevoie de bani pentru familie. Nu, vine pentru că e pusă. Apoi, indiferent că e obligată sau racolată de tânără când efectiv nu înțelege lucrurile și a ajuns să fie dependentă de persoana care o exploatează, de proxenet, ea vine adusă sau pusă. Întotdeauna în apropierea lor e cel care le obligă să se prostitueze. El e acolo în zonă, la un bar sau pe aproape. El stă acolo pentru ca în momentul în care intervine o neînțelegere cu un client sau între el, se apelează la el și el trebuie să fie în zonă ca să poată să ofere ”ajutor”.
În cadrul acțiunii respective am fost eu, un coleg care a fost cu mine în speța respectivă și condamnat și el – Daniel Mora și încă un coleg Rus Doru Cornel. În momentul în care am ajuns aici, pentru că era zi încă și nu erau ieșite toate fetele la stradă, împreună cu Biroul Investigații Criminale Dej am participat la o acțiune, o prindere în flagrant. Fata care practica prostituția și care a fost depistată în flagrant se numește J. Raluca Ramona și a devenit martorul principal audiat și folosit în cauza pornită împotriva noastră. Noi, când am venit, împreună cu SIC-ul, am ajutat la prinderea în flagrant și întocmirea de către colegi a unui dosar penal pentru practicarea prostituției. Am realizat acest flagrant și împreună cu alți colegi de la Ordine Publică și noi cu duba noastră – un mercedes Vito neinscripționat – am mers pe raza municipiului Dej, în locurile cunoscute unde se practică prostituția, opream și ne legitimam și le invitam să ne însoțească la sediul Poliției Dej pentru ca să întocmim baza de date.
Am luat fetele pe care le-am depistat la stradă și le-am dus la sediul poliției. Noi, după ce le-am adunat le-am dus în sediu și nu le-am mai lăsat să plece de acolo pentru că aveam o tactică prin asta: dacă noi luam acum o persoană, o duceam la sediul poliției, îi făceam poze, o identificam, solicitam toate datele de care aveam nevoie și o lăsam să plece, ea se întorcea în stradă, din locul în care am luat-o. Nu puteau fi reținute toate deodată și apărea confuzia între colegi dacă o persoană a fost dusă sau nu. La acțiune paricipau și de la BIC și de la OP, nu aveam de unde să știm care pe cine a dus.
Mihaela Trif: Cam câte fete erau ieșite la stradă atunci?
Otniel Podea: Dar și acum sunt foarte multe și mă întreb de ce, încă sunt atât de multe? Atunci erau câte patru – cinci în fiecare loc. Erau mai multe locuri. În momenentul în care noi erau la sediul poliției și majoritate dintre fete erau acolo au început să sune telefoanele lor. Am văzut că acelaș număr de telefon le suna pe mai multe. Era clar că respectivul avea legătură cu ele, că ele au dispărut de la locul unde practică prostituția. Unde sunt? Am răspuns eu la telefon și i-am spus respectivului că eu sunt împreună cu fata lui și că am avut ceva problemă de la bani, că ar fi încercat să îmi ia 100-200 de lei, am încercat să întindem o capcană. El ne-a dat locul de întâlnire, în zona autogării Dej. Am plecat în zona respectivă cu duba de la BCCO. Eu am fost la -volan și în partea dreaptă pe celealte două locuri erau J. Raluca Ramona, fata cu flagrantul și de pe telefonul căreia răspunsesem, împreună cu colegul Daniel Mora. Când am ajuns, la ocazie spre Bistrița mai erau două persoane. Am oprit, le-am identificat, dar din păcate am greșit că nu am păstrat datele la persoanele respective. Am vazut că nu aveau nicio legătură cu misiunea noastră și ne-am continuat drumul. Am parcat mașina în zonă și așteptam să apară persoana cu care vorbisem la telefon. În acest timp, la intersecția strada Bistriței cu Baia Mare, un individ stătea în intersecție și supraveghea. Noi am mers cu mașina până în dreptul lui. Am observat că era un individ de 40 și ceva de ani, masiv, colegul meu Daniel Mora a coborât la el, s-a legitimat și l-a rugat să prezinte un act de identitate. În momentul respectiv persoana i-a spus ”ce act de identitate îți trebuie?” și a dat să plece. Când am văzut atitudinea lui am oprit mașina și m-am coborât și eu. M-am legitimat și l-am rugat frumos să prezinte un act de identitate. Mi-a spus că nu îl are la el, iar eu i-am spus că nu e nicio problemă dar că îl rog să ne însoțească la secție pentru identificare și dacă nu e nimic în neregulă sunteți liber. În acel moment, în persoana aceasta efectiv ziceai că a intrat dracul în ea. A încercat să fugă și am încerct să îl opresc. Pe colegul meu l-a împins într-un gard de era murdar. Când am văzut, i-am înfășurat mâna pe după gât și am încercat o proiectare peste mine să îl pun jos, fiind pregătit pentru așa ceva.
Ce vreau să sublinez aici? Tot tam-tam-ul care s-a făcut în această poveste era că noi l-am confundat cu un proxenet. Planul acțiunii noastre nu era să venim să găsim proxeneții și să le dăm o bătaie în Dej! Planul acțiunii era cu persoanele care practică prostituția să avem planșe foto și cele care le supraveghează să fie identificate. Dacă identificam o persoană prin buletin eu îl lăsam să plece, pentru că ceea ce urma, activitățile pe care le desfășuram noi: investigații, filaje, interceptări, aveam metode pentru a aduna probe. Nu era ca și cum l-am prins în stradă și îl duc în instanță, iar instanța îl condamnă că noi l-am prins în locul în care se practică prostituția.
Revin, în momentul în care l-am secerat pe respectivul peste picioare, pentru că opunea rezistență bine de tot, am reuști de l-am pus jos, i-am dus mâna stângă la spate, ca la care și l-am ținut pe burtă până când colegul Mora l-a sunat pe colegul Rus Doru Cornel care era la sediul Poliției Dej continuând activitățile cu fetele care au rămas acolo. În timp ce îl țineam a apărut o femeie care mi-a spus că e soția respectivului și să îi dau drumul. Când mi-a spus asta am vrut să îl las să se ridice. În momentul în care i-am eliberat brațul a replicat „no, stați că vă arăt eu acum”. A încercat să riposteze. Mora mi-a strigat să nu îl las să se ridice și i-am prins brațul și l-am pus în aceeași poziție încât să nu ne poată lovi și să nu fugă. la scurt timp după a apărut un echipaj de la Ordine Publică și unul de la Judiciar sau Investigații Criminale, împreună cu colegul nostru Rus Doru Cornel. Când au ajuns la noi l-am lăsat să se ridice. Unii dintre colegi l-au recunoscut și au spus: „mă, ăsta-i Vaida, fost polițist cu fratele la noi la Rutieră” și ne-au întrebat care e problema. Le-am explicat că am încercat să îl legitimăm și că l-a atacat pe colegul meu pe care l-au văzut ca era plin de pâmânt de la căzătură. Eu au pus problema că e fost polițist și că fratele e încă în sistem. Eu m-am gândit „noi, ca să avem rezultate trebuie să colaborăm cu Poliția Dej, avem nevoie de ei. În momentul în care noi pentru asta am fi depus plângere pentru ultraj, m-am gândit că am fi fost văzuți ca niște oameni ciudați”, mai ales că omul era într-o stare avansată de ebrietate, fapt confirmat de actele medicale și de persoanele audiate. Am considerat că riscul acesta e ceva ce vine odată cu meseria mea și că pot să trec peste incident.
Mihaela Trif: De aceea nu ați depus plângere pentru ultraj?
Otniel Podea: Nu am făcut plângere dar am zis către colegii respectivi să îl ducem la sediul poliției și să fie amendat pentru refuz de legitimare. Acum urmează partea cea mai interesantă, pentru că el a spus că am oprit lângă el cu o dubă cu geamuri fumurii, ne-am dat jos și i-am zis să treacă în dubă, el s-a speriat, n-a vrut și l-am bătut măr. Asta era povestea lui. Acum, în momentul în care noi am avut discuțiile acelea cu el, de față cu soția lui, el fiind ridicat în picioare, toți i-au solicitat să vină să neînsoțeasc la sediul poliției cum am stabilit. Erau deja de față colegii îmbrăcați în uniformă, cu mașini inscripționate, plus noi, aceeași atitudine: refuz că el nu merge cu noi. N-am avut de ales și l-am încătușat și condus la secție. Toți care am fost acolo, deși unii nu am mai avut curaju să recunoască, am încercat să îl încătușăm. El fiind în picioare nu am reușit din poziția respectivă, astfel că l-am pus jos toți și după i-am dus mâinile la spate și l-am încătușat. Urcat în dubă, dus la sediul poliției, iar lucrurile au decurs mai departe. El a susținut că a avut fractură de claviculă, o fractură foarte dureroasă. Dacă el a avut acea fractură atunci cum a putut să riposteze în fața mea, a colegului Daniel Mora, doi de la Ordine Publică, doi sau trei de la Judiciar și nu am reușit să îl încătușăm în picioare și a fost nevoie să îl culcăm la pamânt.
Mihaela Trif: Respectivul a depus plângere împotriva dumneavoastră și a colegului Daniel Mora și v-ați ales cu un dosar penal?
Otniel Podea: Ne-am ales cu un dosar penal și patru ani de judecată. La două luni de la data acțiunii am aflat că există o plângere împotriva noastră și am tratat-o cu superficialitate. Am fost trimiși în judecată prin august-septembrie, iar întâmplarea a fost în aprilie.
Mihaela Trif: Deci la o lună din momentul în care ați aflat oficial de plângere. De ce atât de repede și ce probe s-au administrat în faza de urmărire penală?
Otniel Podea: În faza de urmărire penală, aici, în momentul în care s-a făcut plângerea împotriva noastră partea vătămată, Vaida Alexa Radu, că așa îl cheamă, a venit cu două declarații scrise olograf, date în fața unei doamne avocat din Dej. Am aflat că o persoană din Dej, Bobul îl cheamă, un personaj mai ciudat cu o problemă la ochi, o cunoștea pe J. Raluca Ramona și el i-ar fi propus să dea o declarație la incidentul din seara respectivă, iar ea a fost de acord.
Dar declarația ei și a celorlalte fete nu coincidea cu realitatea. Spuneau că Mora era la volan, că eu stăteam în altă zonă, iar atunci mi-am dat seama că efectiv declarațiile erau dictate. Raluca Ramona spunea că nu ne-am legitimat, că ne-am dat jos din mașină și că l-am bătut ca pe un câine. În seara respectivă noi i-am organizat fetei flagrantul, era clar în ce relații de ”prietenie” ne aflam cu ea.
Să vedeți cum e viața. În perioada în care am stat în penitenciar am cunoscut o pesoană. De fapt m-a recunoscut o persoană și m-a întrebat ”nu ești tu polițistul cu situația din Dej?”, căci eu știu de situația și povestea ta și îți pot indica cine te poate ajuta. După ce am ieșit am căutat persoana indicată și am o înregistrare pe telefon în care acesta îmi spune că una dintre fete, martor în dosar, susține că a fost căutată și că Vaida Alexa Radu i-a promis 2.500 de lei să meargă să declare că a fost prezentă în seara respectivă, că a văzut că omul a fost agresat de noi. Deși, până la urmă, i-ar fi dat țeapă că a plătit-o doar cu 150 de lei și a amenințat-o în schimbul tăcerii. Referitor la fractura de la claviculă, la fel, o persoană din Dej mi-a spus în față că Vaida s-a lăudat la o petrecere că e bazat și șmecher pentru că printr-o fractură veche ne-a executat pe mine și Mora.
Mihaela Trif: Practic, în certificatul medico-legal fractura veche era prezentată ca fiind cauzată în momentul altercației? Ca să se demonstreze probatoriul din dosarul penal?
Otniel Podea: Da.
Mihaela Trif: Cum ați fost afectat de trimiterea în judecată?
Otniel Podea: În momentul în care am fost trimis în judecată, în 2010, am fost pus la dispoziție. Salariul, dacă țin bine minte, mi s-a diminuat de la 3.500 de lei la 1.500 timp de patru ani. În momentul în care ești trimis în judecată ți se retrage avizul de poliție judicară, tu nu mai poți lucra în cauze importante. Efectiv ești folosit așa de umplutără, cauze mărunte, care nu îmi mai aduceau nicio satisfacție. Nu pentru asta m-am pregătit, nu asta voiam să fac. Munca pe care o făceam înainte îmi plăcea. Trăiam pentru asta. Nu aveam familie, nu aveam nimic. Plecam de acasă, nu mă interesa când mă întorceam, voiam să am rezultate pentru că de asta m-am pregătit, am făcut Academia, mi-am dorit mult pe plan profesional, nu mă mulțumeam cu puțin.
Acum dacă mă uit, colegii mei unii sunt procurori, șefi de Servicii, iar eu am ajuns să fiu închis încercând să îmi fac munca.
În 2014 am fost condamnat la un an de închisoare pentru purtare abuzivă.
Mihaela Trif: Cum a fost acel moment în care ați primit sentința?
Otniel Podea: Foarte dureros. Atât eu cât și colegul am fost condamnați. Fiind condamnați am fost nevoiți să ne retragem, să ne dăm demisia. Nu am avut de ales. Impactul a fost foarte mare pentru mine. Chiar dacă procesul a durat pantru ani de zile, eu nu am acceptat ideea că o să se întâmple situația aceasta. Efectiv nu credeam că ar fi posibil să se întâmple așa ceva. M-am văzut în stradă, fără pâine. Acesta era locul meu de muncă. Eu provin dintr-o familie cu șase copii, eu sunt cel mai mare. Pentru mine, ca să intru la Academie, tata a plecat în Spania și muncea ca șofer ca să îmi permit ore de gramatică și limbă străină. El a murit într-un accident de muncă în luna mai, în 2003, iar în iunie-iulie am avut examenul de admitere și am intrat la Academie. Mi-a placut foarte mult acolo.
Mihaela Trif: Aș pune, probabil, cea mai importantă întrebare: ați avut parte de o urmărire penală corectă, de un proces echitabil ?
Otniel Podea: Eu așa am considerat că pot să probez ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în seara respectivă și din cauza aceasta am stat oarecum destul de relaxat, deși am primit semnale din anumite părți ”vezi că urmează să fii executat”. Aici nu eu am fost miza sau ținta în mod direct. Singura explicație, deci singura explicație la situația prin care am trecut atât cu primul dosar cât și cu al doilea … în timp ce eram student la Academie, colegii de la Brigadă au instrumentat un dosar, un dosar cunoscut: Gazeta. Acolo a fost arestat directorul Gazeta, Liviu Man, Ioan Oțel – fostul șef SCCO și alte persoane. Acolo, în cadrul acelui proces lupta era una internă între procurorii DIICOT. Procurorii care au instumentat cauza erau Daciana Deritei, Mircea Hrudei și, din ce știu ca povești de la colegi, ținta ar fi fost tot un procuror DIICOT: Maghyar Florin Dănuț, care era foarte bun prieten cu Ioan Oțel. Ei, în cadrul acestui dosar, colegul meu Daniel Mora a fost audiat în calitate de martor, pentru că în perioada respectivă era șoferul lui Ioan Oțel. Eu am vorbit cu Daniel și mi-a spus că nu au fost aspecte infracționale relevante pe care să le fi cunoscut, să le fi spus și să zicem că din cauza aceea i-ar fi purtat pică. Dar nu am de unde știi. În speța asta, în primul dosar cu acțiunea am fost cu Daniel Mora. Faptul că am fost executați așa scurt și m-ați întrebat dacă am simțit că mi s-a făcut dreptate, aș putea să vă arăt că în momentul în care mi s-a prezentat materialul de urmărire penală, procurorul mi-a adus la cunoștință că am dreptul să propun probe în favoarea mea, în apărarea mea. Ei, acolo, de exemplu am avut solicitări prin care puteam să demonstrez că prostituata care susținea că a fost de față nu era acolo, ci în sediul poliției. Că s-a susținut că s-a sunat la 112, am cerut listing-ul de la 112, sau înregistrarea să se audă și vocea. Toate solicitările noastre, nici măcar una de-a mea sau de a colegului Daniel Mora, nu au fost acceptat.
Mihaela Trif: Ceea ce te face să te gândești că indiferent de ce ai spune erai deja vinovat și urma să fii executat…
Otniel Podea: Dar exact așa s-a întâmplat. Am fost prea legat la ochi și nu am înțeles atunci. Solicitările mi s-au respins ca irelevante pentru cauză, ceva de genul. Atunci cum aș putea să zic că am sentimentul că mi s-a făcut dreptate, în momentul în care tot ce am solicitat, prin ceea ce puteam să demonstrez că ceea ce mi s-a întâmplat era o înscenare, o execuție a noastră.
Toate au mers mână în mână. Persoana aceea din Dej a depus plângerea, de la Curtea de Apel s-a vrut execuția noastră. Când spun asta nu este vorba despre un caz izolat. Multă lume care e în domeniu știe. Indiferent pentru cine s-a depus o plângere la Curtea de Apel (n.red Parchetul Curții de Apel Cluj) a fost executat. Aș vrea să clarific. Procurorul care a fost sau s-a dorit să fie țintă, Florin Maghyar, după incidentul acesta s-a mutat și a fost procuror la DNA și în scurt timp a fost procuror șef la Curtea de Apel Cluj. În momentul în care se depunea o plângere împotriva unui ofițer BCCO, cine era competent? Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj! Adică exact pe tavă eram oferiți.
La fel ca și în situația noastră mai sunt și alți colegi care de la tot felul de spețe au fost trimiși în judecată, condamnați, dați afară. Nu pot să vin să zic că așa a fost în fiecare situație. Dar amintesc de exemplu pe Filip Petrică, Balaj Adrian, Alin Pintican, cazul meu, Daniel Mora. Nu e vorba de unul. Eu stau și mă gândesc în momentul în care au fost atâtea cazuri de abuzuri nu își pune nimeni nicio întrebare „care e situația la BCCO?”, „de ce nimeni nu a făcut absolut nicio verificare?”, toate au rămas așa, au trecut, ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Mie îmi ridică multe semne de întrebare o chestiune de acest gen. Mă, ce-i acol? Ce fac ăștia?
Cât despre cât s-au schimbat lucrurile în 10 ani și cât de protejați sunt ofițerii de la BCCO acum, nu știu ce să zic. Atâta timp cât un procuror își poate permită să face asemenea chestiuni, să te execute. Când zic să te execute e suficien un dosar penal. Vă dau un exemplu: am un dosar penal, indiferent că se soluționează cu achitare sau cu trimitere în judecată, dosarul acesta se întinde pe o perioadă de mai mulți ani, în care eu cheltuiesc bani cu avocați, stres prin instanțe, familia mea la fel, prezent la fiecare termen, apariții în presă, se creează o presiune și o situație pe tine cu care tu trăiești și zi și noapte. Așa, cine aude de tine, aude azi, mai aude peste o lună sau peste un an și nu i se pare mare lucru, dar eu perioada respectivă o trăiesc în stres.
Pentru mine acțiunea penală a început în 2010. În 2014 s-a terminat primul dosar cu condamnare: un an cu suspendare, în 2015 a început celălalt, abia acum am terminat cu achitare și efectiv, nu știu dacă mă credeți, când am terminat aerul mi se părea altfel. E un sentiment pe care nu îl pot descrie. Asta i-am spus soției, eu acum, după zece ani, abia acum simt că sunt liber. Pentru că și după primul dosar în care am fost condamnat și nu am mai muncit, până m-am căsători și am avut fetița și au apărut alte preocupri, foarte mult am suferit. Eu nu am trecut peste situația aceea. Cu gândul acela mă culcam, cu gândul acela mă trezeam. Mă întâlneam cu colegi de-ai mei, colegi de Academie și îmi era o rușine pentru situația în care am ajuns, cu toate că ei nu mă judecau. Și acum când am trecut prin situația aceasta, foarte mulți m-au căutat și m-au vizitat în penitenciar. Nu au dispărut și parcă s-au apropiat mai tare de mine.
Mihaela Trif: Dacă ați da timpul înapoi, cu informațiile pe care le știți azi, ce ați schimba?
Otniel Podea: Au trecut 10 ani de atunci. Am aflat și învățat multe între timp, am trecut prin an de instanțe. Dacă aș da timpul înapoi poate aș știi să mă apăr altfel. Nu aș mai trata cu superficialitate acuzația, crezând că nu am cum să fiu condamnat și înțelegând că soarta mea o să o decidă altcineva. Nu aș mai lăsa lucruile așa. Dar dacă stau să mă gândesc, indiferent de câtă experiență vorbim și cum aș știi să mă apăr, în momentul în care tu propui o probă în apărarea ta și ți se respinge că nu e concludentă și utilă nu știu dacă n-aș trece tot prin același lucru. Totuși, ce văd îmbucurător e că în momentul în care mă aflam într-o situație în care nimeni nu mai credea că mai există o șansă, după zece ani s-a găsit un complet de judecată care a avut tăria să ia cauza, să o rejudece și efectiv, pe probe, să vadă daca e sau nu e. Totuși sunt și oameni corecți, verticali, care își cunosc locul și roului pentru care sunt acolo.
Dacă ne uităm în zilele noastre în care se spune că poliția e timorată, sunt spețe cu clanuri, situații de acest gen, luați și vedeți speța noastră. Să zicem ceilați colegi de la BCCO și colegii de bună credință de la Dej, în momentul în care ei știu ce s-a întâmplat și văd care e deznodământul în cauza asta: purtat patru ani în instanță, condamnat, dat afară, păi ce curaj să mai aibă când sunt trimiși în misiuni? Fiecare încearcă să își salveze pielea, să se facă, că nu a văzut. Pentru că asta a fost și reacția unora dintre ei care au fost audiați. Foarte interesant. Au spus că era noapte și n-au văzut, treceau mașini și n-am auzit. Adică să se descurce ei.
Un fost ofițer din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Cluj rupe tăcerea după zece ani de la misiunea care a dus la demiterea lui din Poliția Română. Otniel Podea se afla în aprilie 2010, împreună cu partenerul său Daniel Mora, într-o misiune de combatere a traficului de carne vie în Dej. În seara respectivă au încercat să legitimeze un polițist pensionat, aflat în stare de ebrietate și recalcitrant, spune acesta. Operațiunea a escaladat până la imobilizarea respectivului și conducerea la secția din oraș. Ofițerii BCCO n-au depus plângere pentru ultraj ”de rușine”, spune Podea. În schimb Vaida, polițistul pensionat le-a depus plângere pentru bătaia primită, iar cariera celor doi s-a încheiat în scurt timp de la incident.
La zece ani de la seara respectivă, după o condamnare și o achitare, Otniel Podea vorbește despre prietenia dintre marele procuror Florin Maghiar și Ioan Oțel – fostul șef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate și legătura dosarului său cu dosarul Gazeta în care Oțel și Liviu Man, directorul trustului Gazeta, au fost trimiși în judecată și achitați definitiv.
Fostul ofițer BCCO susține că ghinionul său a fost că se afla pe teren cu Daniel Mora, fostul ”șofer” al lui Ioan Oțel, care nu le-a făcut pe plac procurorilor DIICOT, care se întreceau în anchete împotriva ”apropiaților de Gazeta”, iar din acest motiv nici el nici partenerul său nu au avut parte de o urmărire penală corectă și un proces echitabil.