La consilieri noi în Consiliul local Cluj-Napoca, venim cu un set de întrebări vechi, cu și despre problemele nerezolvate (nerezolvabile?) ale urbei. Stăm de vorbă cu consilierul local (PSD) Gabriel Horia Nasra despre oraș și problemele sale. Nu că am avea dileme filozofice, dar chiar vrem să știm dacă vrem (și ne permitem) să construim pe orizontală și să ocupăm astfel suprafețe mari, care ar putea fi folosite în diverse scopuri nobile, aerisite și estetice, ca de exemplu, parcuri și naturi cu păuni, căprioare și bicicliști, sau construim pe verticală și deranjăm ochiul exigent pe partea estetică a arhitecților?
Gabriel Horia Nasra: Știu că e bine “să fie bine”, lumea să aibă locuri de muncă mai bine plătite, mijloace de transport în comun rapide și eficiente, precum și pomuleți, spații de locuit și spații verzi, bulevarde cu 3 benzi pe sens, din care una de mare viteză, și case vechi, din secolele trecute. Dar viața e dură și relaxarea estetică se ține pe bani grei, din impozitele plătite și de cei care locuiesc la etajul 7 sau 5 în Mărăști sau Mănăștur, în 37 sau 45 de metri pătrați. Știu, pentru foarte multă lume, iubirea și frumosul contează, iar banii nu. Mai ales banii altora. M-aș bucura să putem spune în administrația publică locală și cum se câștigă banii, nu numai cum se cheltuie.
Ziar de Cluj: Cluj-Napoca fiind centrul studențesc și medical al Transilvaniei, un centru economic, comercial și cultural în expansiune, cererea de spații de locuit va fi întodeauna mare. Cum vedeți rezolvată această cerere, care ar fi proiectul pe care l-ați propune?
Gabriel Horia Nasra: Având în vedere creșterea numărului de locuitori din ultimii ani, cred că cea mai bună soluție este ca municipalitatea să-și asume un proiect imobiliar major, în care să fie construite locuințe pentru tinerii care aleg să muncească în Cluj-Napoca. Emil Boc a promis în campania electorală din 2008 două proiecte de acest de gen, însă cartierele Tineretului și Lomb au rămas doar la nivel de promisiuni.
Ziar de Cluj: Avem o problemă de transport în Cluj-Napoca: traficul, infrastructura, transportul în comun, parcările șamd. Cum le rezolvăm pentru a mulțumi pe cât mai mulți, căci avem trafic infernal când oamenii se duc la serviciu și la cumpărături, sau la școală; infrastructura nu este bine diferențiată între trafic de autoturisme plus transport în comun – căci nu avem cum să facem bulevarde și străzi largi; cât despre parcări, acestea există, dar regimul de exploatare este defectuos? Oamenii vor să își lase mașinile preferabil fără să meargă pe jos între 6 și 8 km.
Gabriel Horia Nasra: Nu cred în soluțiile de moment, în cârpeli, în măsuri administrative pe termen scurt, sau de azi pe mâine. De prea multă vreme administrația locală are această strategie care văduvește inutil bugetul și crează mult disconfort comunității clujene. Să vă dau un exemplu „mărunt”: drumuri în centrul Clujului reabilitate acum un an, doi ani, și sparte astăzi… Pe de altă parte, în acest moment nici nu doresc să mă înscriu în galeria părerologilor, care opinează, dar care nu produc substanță. Lucrez la un proiect major pentru clujeni, care va rezolva în bună măsură problema traficului. Alături de 2-3 colegi sper să prezentăm cât de curând acest proiect, poate chiar în această toamnă, alăturându-i și o expertiză tehnică corespunzătoare. Nu vreau să inventez roata cu acest proiect și nici nu este o surpriză majoră, însă cred că ideile, propunerile trebuie discutate în durata mandatului, nu în ultima lună, când, fiind în campanie, cerem voturi. Creșterea numărului de parcări și eficientizarea transportului în comun sunt necesare însă insuficiente având în vedere viitoarea dezvoltare a Clujului. Eu prognozez că, în următorii 10-15 ani, vom avea minim 500.000 de habitanți în Cluj-Napoca. Repet este nevoie de un proiect major, asumat de primar, consilierii locali și de comunitate. După 1990 sistematizarea urbană a fost catalogată ca o sursă a tuturor relelor în dezvoltarea orașelor, însă în Cluj-Napoca nici măcar această sistematizare nu a fost completă, noile cartiere crescând în jurul centrului ca nişte anexe fără nuclee centrale proprii având și „norocul” aglomerării axei est-vest…
Ziar de Cluj: Care ar fi problemele de siguranță în Cluj-Napoca: iubim și câinii, iubim și vagabonzii, dar până când și unde? Cine plătește? Cum rezolvăm problema în timp, astfel încât peste 6 luni, 2 ani sau 7 ani să nu fim nevoiți să omorâm alți câini vagabonzi, sau să umplem tot Clujul de adăposturi pentru aceștia? Sau, în fiecare, zi să umplem trenurile cu vagabonzi în drum spre casele lor?
Gabriel Horia Nasra: Câinii maidanezi nu au apărut din neant, ci ca urmare a transformării în ritm rapid a municipiului Cluj-Napoca, care a lăsat în stradă un număr mare de animale de curte, de companie. Problema a fost ignorată câteva decenii, și nici acum nu este dezbătută la nivelul celei din București, însă este nevoie de soluții pertinente și rapide. Sincer nu înțeleg atitudinea administrației Boc în acest caz. Nu sunt de accord cu soluția finală, propusă de primar cu privire la eutanasiere, enunțată în 2013. Este necesar un program masiv de sterilizări ale tuturor câinilor fără stăpân. Cred că aceasta este soluția corectă. În ce-i privește pe cei care vin să cerșească la Cluj-Napoca, atrași de mirajul bogăției clujenilor – nici nu suntem chiar atât de bogați precum ne laudă administrația locală, mă zbat între empatie și faptul că știu că mulți dintre acești dezavantajați ai sorții sunt folosiți în adevărate rețele mafiote de estorcare a milei publice. Poliția locală trebuie să-și facă datoria. Mai important mi se pare să începem să discutăm despre 1000 de cetățeni ai municipiului care își duc traiul la Pata Rât și pe care nimeni, mai ales administrația publică locală, nu și-i asumă. Sau despre bătrânii orașului care nu mai au pe nimeni să-i ajute și se sting, neștiuți, în casele lor. Pentru aceștia ar trebui să fim suficient de bogați și de empatici. Poate, pentru banii pe care-i primesc Bisericile, municipalitatea va învăța să ceară și un răspuns din partea acestora cu privire la aceste probleme.
Ziar de Cluj: Subvenții la căldură, ajutoare, asistență socială: deci pomul bun, sau omul copt la buzunare? Pe cine ajută politicile de stânga? E de stânga să vadă și ochiul contribuabilului un spațiu verde sau o casă din 1907 din goana bicicletei, sau mai bine subvenționăm dezavantajații? Cum este bine să cheltuim banii publici?
Gabriel Horia Nasra: Pe oameni îi ajută politicile de stânga și dacă nu doriți să luați în considerare Contractul Social al dlui. Rousseau, un manual de drept politic, măcar atunci să respectăm Constituția României care se adresează tuturor cetățenilor și care se obligă să asigure protecție socială și un nivel de trai decent tuturor românilor. Dar ca să vă răspund ușoarei ironii, pe care o observ în întrebare, vă asigur că statul de astăzi nu este o sperietoare de ciori față de capital, ci un arbitru între integrismul de piață și rezistența socială la el. Prin urmare banul public trebuie utilizat, în funcție de prioritatea comunității respective, și nu punând indirect eticheta de „lene levantină” asupra celor dezavantajați, o falsă aserțiune a dreptei, de altfel.
Ziar de Cluj: Educație și sănătate, finanțarea școlilor și spitalelor: lăsăm educația și sănătatea să se ocupe privații de ele și noi, ca administrație, facem spații verzi și restaurăm case? Iar dacă alegem să ne implicăm și în sănătate și educație, cum o facem? Reamintim că în Constituție sunt garantate educația și sănătatea, iar acestea au fost pasate de guverne către administrațiile publice locale.
Gabriel Horia Nasra: Educația și sănătatea nu sunt doar priorități personale, ci și ale grupului din care fac parte. De altfel, colega mea, Corina Croitoru, și-a campania online la alegerile din mai: “Clujul Educat”. Există o preocupare a tineretului de stânga pentru subiectele expuse de dumneavoastră iar în viziunea noastră ele sunt pietrele de temelie ale dezvoltării Clujului și atuuri în competiția pozitivă, regională și europeană cu alte orașe. Modernizarea, reabilitarea și dotarea unui număr cât mai mare de școli, licee prin atragerea fondurilor UE și dezvoltarea unui centru de excelenţă pentru tineri/copii olimpici, într-un “Cluj Inteligent” cred că sunt niște proiecte realizabile și utile. În ceea ce privește sănătatea, trebuie să modernizăm toate spitalele din oraș și cred că este important să promovăm Cluj-Napoca și din perspectiva turismului medical – asta ca să completez o întrebare anterioară, cea privind spațiile de cazare.
Ziar de Cluj: Deficitul de spații verzi: facem agrement în parcuri: distracție, terase, tiribombe, mașinuțe și bărcuțe – ca să scoatem un ban, doi pentru întreținerea lor și lăsăm și capitaliștii să scoată și ei un ban din mult lăudata creștere a consumului sau adoptăm filozofia grădinilor sălbatice pe banii contribuabililor – sa se bucure și cerșetorii de un camin?
Gabriel Horia Nasra: Maniheistă întrebarea, mă tem că răspunsul va fi mai echilibrat. Pentru stânga, munca și productivitatea sunt fundamentale. Tiribombe, mașinuțe și bărcuțe existau și înainte de 1989, așa că nu văd de ce stânga democrată ar trebui să fugă de aceste forme de agrement, așa cum le expuneți dumneavoastră. Pe de altă parte, vreau să fiu extrem de clar: parcurile sunt ale tuturor cetățenilor, nu cred că este corect să ridici un gard într-un parc pentru a feri cetățenii de un concert plătit din banii lor, de exemplu. În Cluj-Napoca s-a întâmplat asta iar consilierii PNL și primarul Emil Boc au susținut ridicarea gardurilor în Parcul Central vara trecută… Și dacă tot vorbim de loisir și oaze de verdeață „sălbatică” și de sănătate în oraș, urmăresc de ceva vreme proiectul inițiat de Adrian Dohotaru și grupul de inițiativă SOS Lacurile Gheorgheni – „Parcul Între Lacuri, cel mai mare spațiu public al orașului”, pe care-l susțin și-l recomand spre înțelegere și susținere și colegilor mei din Consiliul Local cât și primarului.
Ziar de Cluj: Conservarea arhitecturii vechi: orice clădire construită înainte de 1946 e monument istoric? Ce facem cu o casă ”cochetă, aproape monument istoric sau chiar monument istoric, care ne creează simțăminte de nostalgie, iubire și de regret și de ireversibilitatea trecerii timpului”? Obligăm proprietarul s-o țină în picioare? S-o restaureze? Să stea în ea? Și dacă nu vrea să stea în ea? Și dacă nu vrea, sau n-are bani s-o restaureze? O restaurăm pe banii contribuabilului, inclusiv pe banii familiilor care stau la bloc și îl felicităm pe proprietar că are o casă așa de monument încât merită să beneficieze de serviciile primăriei pe banii contribuabilului? O cumpărăm de la proprietar cu sute de mii de euro și mai băgăm sute de mii de euro în restaurare? De unde bani pentru toate astea? Pe banii cui facem noi aceste fapte bune?
Gabriel Horia Nasra: Ok hai să vă pun și eu o întrebare: Înțeleg că DIICOT a pus sechestru de peste 700 de milioane de dolari în noul dosar „Rompetrol”. Bun. Deci statul român a fost prejudiciat cu jumătate de milliard de euro. Păi cu banii ăștia refațadizam de 7 ori clădirile din centrul Clujului și din încă 4-5 orașe din România. Conservarea arhitecturii caselor vechi este extrem de importantă, iar statul trebuie să vină în ajutorul proprietarului. Pe banii cui? Pe banii noștri! Bani sunt, trebuie doar să-i folosim cu atenție!
Ziar de Cluj: Canalizarea, din câte se observă la fiecare ploaie, nu prea s-a atins nimeni de ea, încă din secolul trecut. Cum rezolvăm această problemă, mai ales că ni s-a spus că s-au reabilitat recent foarte multe străzi pe fonduri europene, locale și guvernamentale, ceea ce era de presupus că trebuie să conțină și problema reabilitării canalizării?
Gabriel Horia Nasra: Și pentru mine este un mare mister modalitatea în care au fost reabilitate străzile, mai ales că, la fiecare ploaie mai mare, Clujul devine o mică Veneție. Nu știu de ce este preocupat mai tare Emil Boc: să cumpere gondole sau să reabiliteze corect canalizările. În curând voi depune jurământul în calitate de consilier local și vă asigur că primarul va trebui să ne răspundă și să-și asume răspunderea și în această speță.