O floare de un alb stralucitor, catifelata si impunatoare a atras toate privirile la Salonul Pro Invent din acest an si i-a sedus pe cei din juriu, astfel ca a primit medalie de aur la finalul evenimentului. Planta isi are originile in America Centrala si Africa de Sud, iar cercetatoarea Maria Cantor de la USAMV a lucrat timp de sase ani la crearea ei. Are la activ 16 soiuri noi de flori si e mandra ca este de de la tara, din Salaj.
Frumoasa floare a fost creata dintr-o specie de planta cunoscuta si cu numele de crin de iarna, crin rosu (atunci cand inca nu existau si soiuri cu floarea alba) si, mai romantic, steaua cavalerului.
“Sunt doua genuri diferite: aceasta este hippeastrum, dar multa lume o confunda cu genul amarilis. Desi la noi e folosit numele de amarilis pentru ambele flori, ele sunt diferite, si ca provenienta, si ca morfologie”, subliniaza creatoarea ei, de la bun inceput.
Directa si dinamica, printre telefoane, vizite si doctoranzi, Maria Cantor ne-a povestit in biroul ei de la Facultatea de Horticulura a Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) despre felul in care a luat nastere cea mai tanara “copila” a ei, originara din Africa de Sud si America Centrala.
Planta nascuta la Cluj, din soiuri aduse din Olanda
Ideea realizarii acestui hibrid s-a nascut in timpul participarii la un congres in Olanda.
“M-am ocupat mult in ultima vreme de ameliorarea gladiolelor, atacate tot mai mult de boli. Aveam pierderi tot mai mari la hibrizii obtinuti si mi-am propus sa incerc si altceva. A cumparat niste soiuri din Olanda, am facut incrucisari si am ales hibridul acesta, H5P2, omologat acum cu numele de Inocentia”, a explicat Maria Cantor.
Floarea atrage atentia printr-o infatisare spectaculoasa: flori foarte mari de un alb imaculat, cu putine irizatii verzi la baza petalelor.
“E o floare grandioasa, impunatoare, cu o culoare care ne-a inspirat sa o botezam Inocentia. Ne-am gandit ca in sezonul rece sortimentul de flori de care dispunem in Romania este mai sarac si atunci acest soi merita sa fie cultivat si promovat. Multa lume isi doreste sa cultive flori si iarna, sa le creasca, sa le aiba acasa”, a detaliat ea.
Inocentia este in esenta o planta de camera, dar poate fi cultivata si industrial, in sere, la sol.
“Sigur, florile sale pot fi utilizate si in aranjamente mai voluminoase sau in buchete care pot fi aranjate iarna, pentru ca ea infloreste in perioada dintre decembrie si aprilie-mai, depinde de perioada plantarii”, a mai spus cercetatoarea.
Floarea „straluceste” timp de doua saptamani
Conditiile de care are nevoie planta ca sa infloreasca trebuie ales la cumparare un bulb suficient de mare, cu o circumferinta intre 30-35 de centimentri. Urmeaza plantarea, din octombrie pana in decembrie. Dupa ce infloresc, plantele se uda si se fertilizeaza pana prin august, cand ar trebui sa fie lasate in repaus prin oprirea udarii si plasarea ghiveciului la o temperatura mai redusa, intre 5 si 8 grade. Urmeaza un nou ciclu de viata, cu amplasarea la lumina si reluarea udarii. Bulbii mici care se formeaza in jurul celui mare trebuie sa fie, totusi, ingrijiti fara pauza.
“Poti fi tinuti vara pe terasa, le place lumina multa si apa in cantitati moderate”, a mai explicat specialista.
Floarea de Inocentia se pastreaza cam doua saptamani si are o inflorescenta de tip umbrela cu 4-5 flori, fara parfum.
“Prin culoarea deosebita si grandoarea Inocentia, caldura pe care poate sa o transmita celor care o cultuva intr-un aparatment sau birou, as spune ca in monotonia sezonului rece poate sa le transmita o caldura si sa faca viata mai frumoasa si mai placuta in ambianta”, sustine creatoarea florii.
Pentru a se ajunge la aceasta splendoare noua, cercetatoarea a lucrat alaturi de sefa de lucrari Buta Erzsebet timp de sase ani.
“E o munca deosebit de placuta, pe care eu o fac de multi ani. Inainte de asta am lucrat cu gerbera, cu garoafe si gladiole. Am 16 soiuri omologate. Nu sunt multe, e nevoie de multa munca si rabdare, sa le urmaresti in fiecare zi cum creste si se dezvolta, ceva care sa se potriveasca obiectivelor pe care ti le-ai propus sa obtii de la specia respectiva: culoare mai speciala, o floare deosebita, cu tije mai inalte, mai rigide, mai multe flori in inflorescenta sau rezistenta la daunatori si boli”, a destainuit cercetatoarea.
Florile create la USAMV au ajuns deja la public
Multe din creatiile sale au au ajuns sa aduca bucurie in case si birouri. Gerberele, de pilda, se cultivau pana nu demult in sera de la Statiunea de Cercetare-Dezvoltare in Pomicultura, chiar si in campurile de productie. O parte din materialul obtinut au fost promovate si in randul persoanele private. A facut furori mai ales soiul de gladiole Cipriana, de o culoare exotica, asa numitul “verde banan” si soiul Speranta, de culoare mov. Multe au ajuns si I florarii si in piete.
“Le-am mai dat flori si unor absolventi de-ai nostri care au firme care se ocupa cu producerea de flori. Am facut schimburi si in strainatate, de exemplu cu niste colaboratori din SUA. Am participat la niste congrese internationale organizate de Societatea Americana de Horticultura. Exista si o Societate Americana de Gladiole, care face annual o intalnire intre specialisti. Am fost la doua pana acum”, a mai spus specialista.
Inspirata de familia de agricultori din comuna
Maria Cantor este mandra sa precizeze ca provine de la tara, din comuna Hereclean, judetul Salaj.
“Parintii mei nu au fost de acord sa urmez meseria de agronom. Tata cu sinceritate mi-a spus ca “toata lumea fuge de agricultura, tu de ce vrei acolo?”. Eu am fost mereu premianta, prima in clasa si chair si profesorii s-au mirat de ce nu mi-am ales aceasta meserie. Venind de la tara, eu am iubit plantele. Am fost obisnuita de mica sa lucrez in gradina. Chiar si cand aveam mult de de invatat, fugeam sa mai ingrijesc plantele putin, ma relaxa mult asta”, a marturisit ea.
Alegerea care a uimit pe toata lumea a fost inspirata insa de o familie de ingineri veniti sa lucreze in comuna.
“M-au impresionat prin ceea ce faceau. Erau activi si foarte implicati in viata comunei. Asta se intampla prin anii ’70. Sincer, ma vedeam si eu undeva la tara, intr-o ferma, asa cum erau CAP-urile atunci, ca ei. Imi placea foarte mult ideea de a lucra cu plantele”, a adaugat cercetatoarea.
“Am trecut de partea florilor”
Destinul avea insa alte planuri, iar faptul ca cel care avea sa ii devina sot era stabilit la Cluj, angajat la Statiunea Pomicola, asa ca a ramas aici.
“Eu nu am crezut niciodata ca voi ramane la Cluj, dar asta s-a intamplat. Am lucrat impreuna cu sotul in cercetare, in domeniul horticulturii. Timp de 6 ani am lucrat in zona de arbusti si pomi fructiferi, dupa care soarta a facut sa decida sa treaca la partea de floricultura. Colega care era cercetatoare acolo pleca si m-a pus sa aleg rapid daca raman in locul ei. Am trecut de partea florilor”, a relatat ea.
Schimbarea i-a adus multe satisfactii, oportunitati, calatorii, participari la congrese, pregatirea unor doctoranzi si crearea unor flori noi.
“Am avut multe impliniri, alaturi de echipa, de colegi si de doctoranzi. M-au bucurat articolele si cartile publicate, chiar si una in engleza, despre gladiole, la editura Springer”, a mai spus ea.
Pasiunea familiei Cantor pentru gradinarit a trecut oceanul
Fiul cercetatoarei se afla in Florida si lucreaza in alt domeniu, insa a dus cu el peste ocean si dragostea pentru ingrijirea plantelor.
“A mostenit de la noi pasiunea pentru munca si ii place cand e acasa sa aiba grija de plante. Desi acolo sistemul e foarte diferit si exista o firma care se ocupa de intretinere, si-a taiat singur arborii din fata casei, mi-a si trimis poza cu ei. Acum doi ani a semanat o intreaga recolta de rosii. Tin si acum acasa bonsaiul pe care el l-a aranjat singur pe cand era in liceu. Imi place sa ma uit la el, sa ii vad trunchiul rasucit asa cum l-a condus el in acei ani”, a marturisit Maria Cantor.
Totusi, ca mama, clujeanca spune ca nu si-ar fi dorit ca baiatul ei sa aleaga meseriile parintilor.
“Noi am fost o generatie care a muncit enorm, am pus mult sacrificiu si pasiune si apoi am vazut, dintr-o data, cum s-a distrus totul”, si-a justificat optiunea.
Cu toate astea, cercetoarea se declara cu totul multumita pe plan profesional.
Noul soi de floare nu ar necesita costuri mari de productie. Rupa inflorire, se ingrijeste normal. Perioada de repaos de trei luni este necesara pentru pentru ca bulbii sa acumuleze rezervele necesare. Un bulb dezvolta una sau doua tije, in functie de marime.
In prezent, cercetoarea asteapta omologarea la ISTIS (Institutul pentru Testarea si Imologarea Soiurilor) a unui nou soi de floare, numit, deocamdata, hibridul H9-2.
