Să luăm realizările “investiţionale” ale guvernărilor Boc şi să le transpunem în metri de autostradă. Indicele Autostradă, un fel de Big Mac Index. Sau Indicele Gargară.
Guvernările lui Boc au înaintat cu 62 de metri de autostradă pe zi. Că să-şi fi onorat întreaga gargară electorală (de1.000 de kilometri de autostradă), Emil Boc ar fi trebuit să stea la guvernare încă vreo 44 de ani (cu tot cu sâmbete, duminici, sărbători legale şi punţi de relaxare între aceste sărbători legale – adică 365 de zile pline).
Investițiile record în infrastructura rutieră din România, promise în guvernările lui Boc, s-au concretizat în 53 de kilometri de autostradă și circa 630 de kilometri de drumuri naționale reabilitați, în condițiile în care bugetele de investiții ale Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (cum se numea CNAIR pe atunci) au însumat, numai în 2009 și 2010, circa 3,4 miliarde de euro în total.
Conform datelor raportate, în 2009, sub mandatul la Transporturi al lui Radu Berceanu, s-au alocat investiţiilor 2,1 miliarde de euro, rezultând 42 de kilometri din Autostrada Transilvania, între Turda și Gilău. De banii aceştia s-au mai reabilitat vreo 400 de kilometri de drumuri naționale.
În 2010 s-au mai inaugurat 11 kilometri de autostradă (tronsonul Turda -Câmpia Turzii din Autostrada Transilvania) și s-au mai modernizat aproximativ 230 de kilometri de drumuri naționale.
Şi, gata.
Gata cu gluma. Putem începe să şi plângem după realizările din mandatele lui Boc. Statistica ne arată că, în 2010, s-au electrificat 18 kilometri de cale ferată şi s-au dezafectat alţi 1000 de kilometri de cale ferată gata electrificată. Aşa ne-a “curentat” o înţelegere cu Fondul Monetar Internaţional. Dar asta e altă poveste.
Măcar am rămas cu 53 de kilometri de autostradă. Chit că din Cluj-Napoca nici acum nu te poţi “urca” sau “coborî” de pe “investiţie”.
Venind mai spre zilele noastre, în 2020, Emil Boc anunța că metroul clujean ar urma să aibă o lungime de 14,4 kilometri, 14 stații și un cost de un miliard de euro, lucrările desfășurându-se pe o perioadă de 11 ani.
În 2021, conform studiului de fezabilitate, metroul din Cluj s-a lungit la 21 de kilometri şi 19 stații. Fireşte, şi costurile au urcat la 2,05 miliarde de euro. Dar s-a scurtat timpul de execuţie la 5 ani, “dacă va fi finanţat din bani europeni”, ne-a zis Emil Boc.
Cu plaivazul în mână, comparând cifrele din 2010, cu cele din 2021, observăm că euro a reuşit performanţa să se devalorizeze faţă de sine însuşi. E drept că cam (sic!) comparăm mere cu pere: 42 de kilometri de autostradă şi 400 de kilometri de drumuri naţionale reabilitate, cu 20 de kilometri de tunel metrou şi staţii, suprafaţă cu subteran, totuşi, volumele de lucrări şi “consumabilele” sunt comparabile. Iar realitatea din teren, când vine vorba despre lucrările patronate de Emil Boc, o bate pe cea de pe hârtie.
Să ne gândim, de exemplu, la “complexitatea” lucrărilor de la celebra “Centură de Diamant”: cei 24 de kilometri ne-au costat 5 ani şi 530 de milioane lei. Şi încă se mai peticeşte la “investiţie”. Lucrare de suprafaţă, care va să zică.
Să nu vorbim despre celebrul pod “Porţelanului” care s-a trezit cu un picior în sare, în schimb să vorbim despre cei 1,6 kilometri de drum pe patru benzi “realizaţi” către “investiţia” CREIC.
Investiţia a început în anul 2015, pe fonduri europene: 17,9 milioane lei – cheltuiţi şi daţi înapoi Uniunii, din buzunarele noastre, din cauză că lucrarea nu s-a finalizat conform contract. Nu s-a finalizat, că una era pe hârtie şi altfel le-a plecat drumul la vale când s-au apucat de “buldozerit” prin zonă. Şi asta după ce au aruncat cu bani în studii “geo” de 5 bani mănunchiul.
Aşa că, sume importante s-au dus pe lucrări de consolidare a terenului. În final, 1,6 kilometri de drum (DE SUPRAFAŢĂ) ne-au costat 7 ani şi 24 de milioane de lei. Şi, deşi inaugurat, tot nu este gata. Drumul este practicabil deși, pe alocuri, mai sunt mormae de pământ lăsate în urmă de muncitori, câteva semne de interzis și un minișantier unde se va construi (cândva, cumva) un sens giratoriu.
Având aceste date la îndemână, încercaţi să vi-l închipuiţi pe Emil Boc scăpat în subteran cu metrouţul lui… Câţi ani, câţi bani, ne vor costa gargarele lui politicianiste?
Vestea bună este că, din punctul de vedere al târâtului investiţiei (comparat cu ce a realizat el ca prim ministru), metroul ar putea fi gata în 339 de zile.
Şi, gata!
(nu mai râdeţi acolo în spate!)