Incompatibilitatea sexuala se afla intotdeauna la baza esecului unei casatorii si poate duce la despartire sau la o permanenta neintelegere a celor doi parteneri.
Poate ca acum abordam cu mai multa libertate anumite subiecte care erau candva tabu. Dar daca o discutie inteligenta si civilizata dintre un barbat si o femeie, referitor la felul in care se desfasoara relatiile lor sexuale, poate fi foarte folositoare in numeroase cazuri, in schimb, in multe altele e absolut zadarnica. Evident, cel ce vrea sa descopere cauzele problemelor cu care se confrunta merita sa incerce sa afle cat de mult a inflentat educatia sexuala primita de partener(a) armonia sexuala si asa precara a cuplului si sa deschida discutia despre asta, fara sa se lase tarat in certuri injositoare si reprosuri reciproce.
Si cu asta ce? Casatoria nu e o solutie in sine; nu e un leac pentru problemele sexuale; dimpotriva, in anumite situatii, poate chiar sa agraveze situatia preexistenta, partenerul bolnav molipsindu-l si pe celalalt cu nevroza sa, ceea ce face ca responsabilitatea esecului sa apese in cele din urma pe umerii amandurora. Cu atat mai rea e situatia daca amandoi sunt nevrozati. Orice rationament e imposibil in acest caz, iar asta face absolut indispensabila interventia unui al treilea actor (care sa fie un specialist, nu soacra sau un prieten), pentru a pune un pic de ordine intr-un haos care ameninta sa devina din ce in ce mai mare.
Daca incompatibilitatea sexuala este cauzata doar de lipsa educatiei sexuale, putem spera la o schimbare de atitudine. O tanara care considera actul sexual ca pe ceva murdar, din cauza unei traume suferite in copilarie, poate fi vindecata de un barbat intelegator si priceput. Dar ce-o sa se intampla cu ea daca da peste un om grosolan, necioplit si pretentios? Si ce-o sa se intample si cu parternerul ei, care, simtindu-se “suportat”, “respins”, “acceptat cu resemnare”, va deveni, la randul lui, cand i se va stinge pasiunea, un individ nefericit si nesigur pe el?
Altadata, se spunea ca femeia trebuie sa stie anumite lucruri, o data maritata. Astazi am trecut la extrema cealalta, cand tinerele sunt libere sa treaca de la o experienta sexuala la alta, fara sa manifeste nici urma de dragoste ori tandrete. Rezultatul e mereu cam acelasi: un cumul de deceptii si neintelegeri. Femeia si barbatul devin sclavi ai propriilor lor instincte.
Unii psihologi ii sfatuiesc pe tinerii care nu au implinit inca 20 de ani sa se casatoreasca; altii, dimpotriva, considera ca astfel de legaturi sunt destinate din start esecului. Alte puncte de vedere sustin ca nu exista de fapt nici o regula valabila pentru toata lumea, deoarece un individ poate sa fie total imatur la 50 de ani, in timp ce un tanar de 20 de ani poate avea o profunda intelegere a libertatii sexuale si a drepturilor pe care le implica aceasta. Totusi, trebuie sa tinem seama ca, in general, tinerii sunt mai inclinati sa ia hotarari pripite si impulsive si asta cu atat mai mult cu cat a fost mai superficiala educatia primita de la parinti si societate.
Un cuplu incepe sa schioapete inca din start daca partenerul atins de nevroza nu face nimic ca sa se vindece. Si nimic nu-i mai dezolant ca doi soti care se hotarasc sa doarma in camere separate, sub pretexte diferite, o fac ca sa salveze in ochii lumii ceea ce a mai ramas din asa-zisa lor iubire. Mariajul ajunge sa insemne in astfel de cazuri a deveni martir pe viata, a suferi cu o pasivitate care ar fi absolut inadmisibila in orice situatie. Si inseamna, de multe ori, a da nastere unor urmasi cat se poate de nefericiti.