Toate Guvernele care s-au perindat pe la conducerea ţării au avut la un moment dat în vizor proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti, însă niciun ministru nu a reuşit să avanseze de la stadiul de proiect. Se pare că şi Sebastian Burduja, Ministrul Energiei, s-a lăsat vrăjit de acest proiect şi a anuţat că a găsit investitori dispuşi să realizeze centrala.
Doar că aşa cum Victor Lungu a tot explicat, proiectul a înghiţit deja milioane de euro pentru CINCI studii de fezabilitate, mulţi dintre aceşti bani ajungând de fapt în buzunarele politicienilor. Doar că Burduja nu vrea să înveţe din trecut, şi din eşecurile predecesorilor săi, probabil vrea şi el să mai smântânească nişte bani de pe acest proiect.
Iată epopeea acestui proiect:
Dar să vedem ce spune Burduja:
Cel mai important proiect pentru sistemul energetic românesc rămâne Tarnița-Lăpuștești. Vechi de 50 de ani, ignorat și pasat de la un an la altul, deși contribuie substanțial la securitatea sistemului energetic, la prețuri corecte și, nu în ultimul rând, la producția de energie curată și stocarea de mari dimensiuni. La începutul mandatului meu am scos de la sertar proiectul și am mandat conducerea SAPE să demareze licitația pentru studiul de fezabilitate (SF). SAPE este societatea statului român care administrează participațiile în energie și căreia i-am acordat toată încrederea și sprijinul meu în a duce la bun sfârșit prima etapa a proiectului, respectiv atribuirea SF-lui. După un an de zile constat că nu s-a înregistrat niciun progres și că suntem în același punct, SAPE nereușind să închidă licitația pentru atribuirea SF-ului. Nu renunț nici în ruptul capului. Proiectul acesta va vedea lumina zilei. Cu mine sau fără mine ministru. Pentru că România și energia României nu mai au timp să aștepte, iar mandatele de ministru nu sunt despre o persoană sau alta, ci despre viitorul acesti țări și a viitoarelor generații.
Punem în aplicare planul B, pentru că întotdeauna avem un plan de rezervă. Am continuat chiar zilele acestea discuțiile cu partenerii strategici din Japonia și Franța, consorțiul format din Itochu-EDF, doi giganți energetici la nivel mondial.
EDF este cea mai importantă companie de utilități din Europa, care produce peste 16% din energia electrică din Uniunea Europeană. EDF este cel mai mare operator de active nucleare din lume, cu aproximativ 180.000 de angajați.
ITOCHU, gigantul japonez, are venituri totale de aproape 90 miliarde USD, adică 28% din PIB-ul României.
Cele două mari companii sunt interesate de proiect și dispuse să realizeze pe banii lor SF-ul, iar apoi să ducă până la capăt proiectarea și execuția centralei. Un proiect de mare anvergură are nevoie de parteneri serioși, stabili, de încredere și care au dovedit că știu și pot să implementeze proiecte mari. Așa cum este Tarnița-Lăpuștești pentru țara noastră.
Mergem înainte, împreună, ghidându-ne după cele spuse de Dimitrie Leonida: “problema energiei, fiind o problemă națională, nu poate fi rezolvată decât de către un stat care ia în considerare interesele naționale, eliminând interesele personale, locale sau unilaterale”.
Doar că toate aceste poveşti le-am mai auzit deja. Rând pe rând, chinezi, sud coreeni şi acum japonezi au fost interesaţi să realizeze această hidrocentrală.
În 2019, ministrul de atunci al Energiei, Anton Anton, declara că a discutat la minister cu reprezentanții unei companii private din Coreea de Sud specializată în energie nucleară și hidro și le-a transmis să se înscrie la licitația care ar fi urmat să fie organizată pentru selecția de investitori care să realizeze proiectul Tarnița în sistem de parteneriat public-privat. Şi, să vezi minune, în 2021, luna iulie statul român era ”în discuţii” cu 4 companii coreene pentru a încerca resuscitarea proiectului-mamut al hidrocentralei Tarnița-Lăpuşte.
Este incredibil cum sunt construiţi politicienii pe acelaşi tipar. Cum aceleaşi promisiuni şi minciuni se perpetuează de la o generaţie de politicieni la alta, ca şi cum aceste proiecte de unde se pot obţine ceva bani sunt lăsate moştenire.