Ce am aflat noi aseară? Că, citez: “Premierul Ludovic Orban a dat undă verde concedierilor de la Compania Națională de Infrastructură Rutieră. Întrebat dacă susține planurile conducerii de a elibera din funcție circa 500 de angajați, Orban a explicat că asta este treaba managerului.” Că (citez ce a zis Premierul): “În fiecare companie, managementul trebuie să asigure eficiența. E la latitudinea fiecărei companii să își dimensioneze structura de personal În discuțiile pe care le am cu conducerea CNAIR sunt preocupat de atingerea obiectivelor în domeniul Transporturilor”.
Bla-bla-bla-bla!
Vă întreb: Aveţi idee, mandolina Guvernului Klaustrare înţelege ce se întâmplă cu adevărat în ţară? Că omul pare total abulic, din alt film. E conştient de cum lucrează mafia politico-securisto-economică (transpartinică) folosindu-se de mult prea gonflatul său ego din acest film în care el se crede premier? E informat şi chiar înţelege care este situaţia economică actuală şi care sunt implicaţiile acţiunilor şi declaraţiilor sale pe termen mediu şi lung? Are o idee cu privire la sufocarea mediatică planficată care i se aplică populaţiei? Ştie cineva: Cei care îl înconjoară chiar îi explică onest ce se întâmplă în ţară? Îi explică cum se fură? Vor să o facă? Pot să o facă? Ascultă? Înţelege?
Eu cred că joacă prost un rol care nu e al lui. Că în filmul acesta prost, care se joacă în România ultimilor 30 de ani, a fost întotdeauna un rol de umplutură (la categoria de generic “şi alţii”), căruia i s-a dat acum aparenţa de rol major, în situaţie de criză, să se poată scăpa mai fără emoţii de el atunci când se va schimba distribuţia. De altfel individul îşi joacă extrem de netalentat rolul de prim ministru, chinuit, cu gesturi care nu-i aparţin, cu păruţul răruţ prea uns şi prea dat peste spate, stângaci ca un Dinu Păturică în costumul parcă purtat de altul.
Degeaba-şi tremură spre noi (poporul) buziţa subţire de sus în fraze ce se vor edicte, fermitatea şi inerenta materializare a acestora se pierde în realitatea ternă. Cea în care toţi mafioţii transpartinici de sub el joacă tontoroiul pe bugetul statului în interes personal.
Râd ăia de la CNAIR cu lacrimi de cum au ei undă verde să “asigure eficienţa”. Dau afară 500 de oameni? Păi trebuie să facă loc pentru cei pe care-i vor angaja prin concursuri trucate.
Trebuie să le rămână bani să se războiască prin instanţe cu angajaţii pe care-i dau ei afară, să-i repună instanţele în posturi cu tot cu despăgubiri.
Trebuie să le rămână bani să poată plăti daune litigioase de zeci şi sute de milioane de euro pe litigiu, că reziliază fraudulos contracte realizate şi în proporţie de 96 – 98 %. Că mai trebuie vreun amic politic să vină să mai sugă de măduva banilor publici autostrăzile acestea ale României.
Nu avem drumuri, nu avem autostrăzi, că banii de materiale şi investiţii se duc pe hoţii: mai o roabă de pietriş plătită de parcă ar fi ditamai RABA de 60 de tone umplută la supra sarcină, mai o despăgubire dată firmelor cărora li se reziliază fraudulos contractele, uite aşa se topesc banii în nimicuri. Iar gaşca de politruci de la şefia CNAIR (de sus şi până la ultima regională de “drumuri şi poduri”) se îmbogăţeşte că “dă”. Dar nu de la ei din buzunare, ci de la noi. Care rămânem şi cu banii luaţi şi cu infrastructura comunicaţională umflată.
Dar de ultimele mizerii ale Arafatului Naţional o fi auzit? Despre cum acesta, împreună cu amicul Gorgan de la Deltamed, încearcă să se înstăpânească pe sistemul de licitare al materialelor sanitar-medicale din România? Despre cum semnătura lui Raed Arafat apare pe toate achiziţiile de măşti la suprapreţ de la firma unei bucătărese din Giurgiu care vindea ţigări şi cafea până să nu devină paravanul unui securist de-al nostru, din poporul lor de hoţi, care nu şi-a plătit obligaţiile faţă de stat?
Sau despre ultima mânărie dată în vileag de echipa lui Tolontan? Despre cum spitale din toată țara au primit, în ultimele săptămâni, măști de la Unifarm – unele, de calitate foarte proastă – și, deși nu le-au comandat, trebuie să le plătească, fiindcă fac parte dintr-o “repartiție” guvernamentală forţată de Raed Arafat. La Bistrița, situația l-a enervat pe șeful Consiliului Județean, care spune că este „aberant” ca spitalele să achite materiale pe care nu le-au cerut. La Cluj şi peste tot unde sunt “liberalii” la putere situaţia aceasta extrem de maronie nu supără pe nimeni.
Dau “liberalii” şi toţi mafioţii transpartinici, că nu dau de la ei din buzunare. Că procurorii DNA şi DIICOT dorm cu nasul în dosare şi nu se trezesc decât atunci când îi fluieră la “aport” stăpânii.
Şi, gata!