Incendiul care a mistuit Catedrala Notre Dame readuce în discuție ignoranța autorităților din România în ceea ce privește monumentele istorice. În Cluj, de exemplu, majoritatea castelelor sunt în paragină. Autoritățile nu se interesează de preluarea lor de la moștenitorii foștilor proprietari, iar moștenitorii fie nu au bani fie nu au voință să le restaureze.
Potrivit New York Times, Notre Dame avea nevoie urgentă de renovare de ani buni. Pe modelul României, autoritățile din Franța au ignorat starea în care afla catedrala, iar puținele lucrări care s-au făcut au fost de mântuială. Publicația americană scria în 2017 că s-a folosit mult plastic și calcar pentru refacerea unor garguie, iar la atingere se sfărâmau ușor din cauza proastei calități a materialelor.
Revenind la dezastrul din România, Ziar de Cluj a scris despre starea jalnică în care se află castelele din județ. De exemplu, Castelul Kornis sau Castelul cu inorogi din satul Mănăstirea a ajuns o ruină jalnică, plină cu gunoaie. A fost unul dintre cele mai frumoase castele în stil renascentist din Transilvania. Aici a avut loc primul concert de clavecin din Transilvania, aici a concertat Franz Liszt și tot aici a fost un mic muzeu de științele naturii, unic în Ardeal. Familia Kornis a construit și o școală pentru copiii din sat. Din nefericire și aceasta se dărâmă bucată cu bucată. În 2004, castelul a fost pus pe lista monumentelor istorice din România, dar nu a fost alocat niciun leu pentru repararea clădirii.
Castelul cu inorogi a ajuns castelul fără inorogi după ce în 2016 cele două statuete care cântăresc o tonă și jumătate fiecare au fost luate de către moștenitorii familiei Kornis și puse la loc sigur. De ce a fost nevoie de asta? Pentru că cineva a încercat să fure unul dintre inorogi. Tentativa a eșuat, hoții au fugit și au lăsat inorogul aruncat într-un șanț, lângă soclu, așa că statuetele au fost puse la adăpost. Lipsa inorogilor este cel mai mic necaz al castelului Kornis acum.
Totul este o ruină, acoperită de vegetație și gunoaie. În șanțul de apărare a castelului acum este un staul de oi și căpițe de fân. Podul suspendat zace pe jos, iar gangul de sub turnul de apărare este ticsit cu gunoaie. Turnul de poartă, terminat în 1720 este printre puţinele structuri, care au supravieţuit. A fost parţial restaurat prin anii ’70. Poate acesta este motivul pentru care mai este în picioare.
Zidurile se dărâmă câte puțin în fiecare zi din cauza eroziunii. Acoperiș nu mai există decât într-una din aripile fostului castel, dar nici acesta nu este de mare ajutor pentru că imobilul se degradează pe interior. În sala în care a concertat Franz Liszt, podeaua este pe jumătate picată, tâmplăria ferestrelor nu mai există (cel mai probabil a fost furată), tencuiala a ajuns până la cărămidă. Niște fâșii tăiate dintr-un cearșaf flutură sinistru în bătaia vântului, un alt semn, în afara „tonelor” de gunoaie că pe acolo mai trec din când în când oameni.
Fântâna din grădina castelului este o sursă nesecată de gunoaie. Chiar lângă fântână a fost amenajat un teren de fotbal. În mod cert, fotbaliștii amatori și suporterii sunt cei care își lasă gunoaiele pe marginea terenului și în fântână.
Cu toate că acest castel a fost inclus pe lista monumentelor istorice încă din anul 2004, nu s-a alocat niciun leu pentru renovare. Moștenitorii familiei Kornis, care trăiesc în Ungaria, au revendicat castelul, au promis ani la rând că vor face lucrări de renovare, dar nu s-a concretizat nimic.