La ședința de joi a CJSU presa nu a avut acces. Așa că, în spatele ușilor închise s-au discutat discuții în urma cărora s-a decis să nu declare starea de alertă în cazul Pata Rât.
Prefectul Aurel Chereches a declarat la sfârșitul ședinței CJSU că majoritatea membrilor nu au agreat soluția propusă de CJ Cluj dar că s-au stabilit câteva masuri alternative pe care le vor lua instituțiile clujene cu atribuții in domeniu pentru a urgenta eliminarea poluarii de la Pata Rât.
Care sunt aceste soluții nu știm, dar amintim faptul că măcar din 2009 se știe că levigatul infiltrat în pânza freatică și deversat în afluentul Someșului (pârâul Zăpodie) din zonă, precum și putorile emanate în aer la Pata Rât îmbolnăvesc grav și țintit populația din Sânnicoară și Apahida.
În lipsa lui Alin Tișe, plecat în concediu, la ședință a participat Marius Mânzat, vicepreședinte al CJ Cluj. Acuma e o urgență stația de epurare a levigatului – după 8 ani, reamintim! – în 8 ani de când face și acest ins umbră degeaba în instituția publică, problema levigatului de la Pata Rât și a rezolvării acestui pericol de mediu prin instalarea unei stații de epurare în zonă ÎNAINTE de a se stabili că se va face acolo Centrul de Management Integrat al Deșeurilor, nu a fost o urgență. În iulie anul curent se știa că nu s-a făcut nici un studiu de poluare la Pata Rât. Și nimeni n-a zis nici pâs. De abia în octombrie, după ce s-a descoperit faptul că decidenții locali știau, încă din 2009, că depozitele de deșeuri de la Pata Rât îmbolnăvesc letal populațiile din Sânnicoară și Apahida, dar nu au luat nici o măsură și am început s discutăm despre posibilitatea unui genocid, au intrat în priză acești “decidenți”.
Numai după ce s-a făcut scandal mediatic a devenit poluarea de la Pata Rât o urgență. Abia acum, DUPĂ OPT ANI de la cunoașterea gravității problemei, este o urgență? Dacă s-ar face o anchetă (ceea ce nu e cazul în Republica Autonomă Cluj, unde „organele” dorm blege) să se stabilească câți oameni din Sânnicoară și Apahida au avut de suferit de pe urma neglijenței celor care s-au perindat pe la șefia CJ Cluj, pe la Mediu șamd, abia atunci le-aș înțelege “urgența” cu care ar dori să-și acopere urmele acestei neglijențe în formă continuată.
Pentru a înțelege și cititorii noștri ceva: de câte ori auziți vreo autoritate publică pronunțând cuvântul “urgență” și „necesistate” legat de vreo investiție sau acțiune pe care vrea să o facă, să înțelegeți căeste vorba în primul rând de banii publici pe care îi poate atribui direct cui vrea mușchii lui politici, fără licitație, în orice sumă și cui dorește, fără a mai răspunde legal de acțiunile întreprinse. Apoi că vrea să-și acopere faptele precedente (deseori penale) prin aceste acțiuni de „urgență” și “necesitate”.
Așa că, scutiți-ne de minciuni!