Constată France Presse: “La cinci ani de la un incendiu dintr-un club de noapte din România nu s-a făcut dreptate”… este vorba despre #Colectiv, cei 64 de morţi şi zecile de destine mutilate de flăcări ca urmare a „miserupismului” autorităţilor române. Unii s-au făcut că autorizează, alţii că controlează, alţii că organizează – nimeni nu este vinovat că nu s-au respectat legile. Vinovaţi sunt cei care s-au dus să moară, crezând că doar se vor distra.
Păi, moartea, în România, este o distracţie – că respectul faţă de viaţă al autorităţilor este o glumă.
Şi, cam ce ar vrea de la Justiţia română cineva, oricine în lumea aceasta, mai ales românii? Justiţia românească este o cloacă de famiglii şi de interese, o adunătură de slugi la dispoziţia şi predispoziţia propriilor umori şi inamiciţii şi la ordinul celor care-i şantajează din umbră (pentru umori şi inamiciţii) – şi atât.
La 30 de ani de la un masacru generalizat pe străzile României (1000 de morţi, 3000 de răniţi, în doar 5 zile) în ceea ce unii sperau să fie o Revoluţiei, iar alţii ştiau că este o lovitură de stat, nu s-a făcut dreptate.
La 30 de ani de la ocuparea brutală cu mineri a Bucureştiului şi înăbuşirea oricărui dubiu că Iliescu şi gaşca lui de nomenclaturişti şi-au însuşit România pe persoană fizică, nu s-a făcut dreptate.
Nu s-a făcut dreptate nici după mineriada din 1991 – morţii şi răniţii au rămas cu autori cunoscuţi, dar niciodată pedepsiţi decât cu pensii speciale (că erau mardeiaşii statului).
Nu s-a făcut dreptate nici după devalizarea Bancorex – un tun de două miliarde de dolari dat românilor. Nici după restul de falimente bancare. Nici după jocurile piramidale de tip Caritas, FNI-FMOA. Nici după toate “cuponiadele” prin care nomenklaturiştii şi securiştii capitalismului de cumetrie au devenit proprietari pe fala industriei comuniste. Pe care au făcut-o praf şi pulbere cu abilităţile lor de nimeniklaturişti. Nu s-a făcut dreptate după nici o căpuşare de industrii şi activele care s-au evaporat peste mări şi ţări.
Cazuri ca Ţigareta, Caritas, Flota, Amfetamina, Bancorex şamd ar impune “minutul de ruşine în public”, mai ales că vinovaţii nu au fost pedepsiţi, indiferent de dosarele deschise şi redeschise. Banii hoţiţi au născut monştri. Iar de urmaşii acelor monştri nu am scăpat. Au furat bunicii şi părinţii celor care ne fac nouă partide azi. Şi ne ţin lecţii despre “fără penali în funcţii publice”.
Cu complicitatea Justiţiei române.
Cu aceeaşi complicitate suntem ţara cu cel mai mare trafic de carne vie din Europa. Dispar copii şi nu mai apar niciodată – decât, poate, în statistici.
Se droghează copii şi sistemul “ţine de şase”.
Sunt schilodiţi copii şi trimişi la cerşit prin Europa. Justiţia din alte ţări îi recuperează şi-i trimite pe vinovaţi la Justiţia românească să-i pedepsească. Dar Justiţia românească îi face atât de scăpaţi încât, ca şi în celebrul caz “Ţăndărei”, borfaşii se întorc împotriva statului român şi cer să fie despăgubiţi că au fost prinşi schilodind şi exploatând copii. Şi obţin despăgubiri.
Repet: România este condusă de clanuri: de politicieni, de afaceriști, de judecători, de polițiști, de procurori – fiecare categorie socio-profesională este un clan distinct pus pe căpătuială și întărirea propriilor privilegii.
Numitorul lor comun sunt justițiile paralele de care beneficiază. “Staborurile” Parlamentului, CSM-ul judecătorilor şi procurorilor, Colegiul Medicilor, Consiliile de onoare din armată sau poliție, Consistoriile bisericești, Consiliile de onoare din învăţământ şamd, toate sunt şi putrede din cauza corupției, dar şi ne-constituţionale. Simplul cetăţean nu are “staborul” său care să decidă dacă poate sau nu să răspundă în faţa Legii, deşi, conform Constituţiei, am fi egali în faţa legii şi nimeni nu este mai presus de lege.
De ce nu se face dreptate în România? Din cauză că nu se face şi nu se aplică Justiţie.
Motivul este solidaritatea de branșă – cu consecințele acesteia: mușamalizarea. Să nu cumva să se depisteze printre vinovaţi şi verigi din “lanţul slăbiciunilor” sistemului ticăloşit.
Şi, gata!