Liniar, pe firul simplu epic, “The Revenant” este despre un ins care-și revine din morți și se răzbună. Pentru asta regizorul și actorul principal au primit câte un Glob de Aur, iar actorul și-a luat un Oscar.
Ca și în cazul lui Sergiu Nicolaescu, crunt nedreptățit de Istoria Cinematografiei cu al său “Mihai Viteazul”, și Liviu Dragnea, de exemplu, un cunoscut actor al scenei politice românești, deși a făcut (și a aplicat) scenarii cu inși sculați din morți și care se răzbună pe România și Democrație la fiecare scrutin, nu a fost “premiat” cum trebuie de Justiția română. Nu că i-au dat “cu suspendare” e baiul, ci că nu i-au interzis, cum era firesc, având în vedere faptul că fapta pentru care a fost condamnat era în legătură cu vicierea votului, dreptul de a alege și de a fi ales pe perioada probațiunii (că asta înseamnă condamnare cu suspendare: ești un borfaș în reabilitare).
De aceea trebuie să-i mulțumim frumos “juriului” de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în special președinte Livia Stanciu, pentru haosul pe care “premiatul” ei îl produce azi.
Cu privire la acest haos, creat de niște borfași care înțeleg prin “reformă” orice jaf la drumul mare, zic că, pentru a mai îndrepta ceva, trebuie să ne mulăm pe modul lor de a înțelege lucrurile.
Să fim la fel de primitivi ca ei.
Deci: o reformă reală în oricare domeniu controlat de Statul mafior român s-ar face dacă toți miniștrii, responsabilii de bugete și administratorii post-decembriști din domeniul care se cere reformat ar fi săltați și băgați direct la pârnaie recuperându-se de la ei tot ceea ce s-a furat. Să fie lăsați în curul gol, cum se zice mai popular.
Altfel fiecare propunere de „reformă” care vine de la acești borfași care ne conduc post-decembrist, toate sub sloganul populist: „mai aproape de oameni, alături de ei”, se face la modul în care bolnavii se pun câte doi în paturi, tot unul cu febră alături de unul fără febră – pentru a se rezolva problema încălzirii în spitale şi a putea fi disponibilizaţi nişte fochişti. Cam așa s-a încheiat, de un exemplu, reforma din Sănătate.
Acum, la reforma fiscală, guvernarea drăgnisto-tăricenistă doar a mai introdus un bugetar și un asistat social în portofelul unuia care lucrează la „hoțul” de particular.
De parcă nu era suficientă înghesuială pe acolo! Că în portofelul „particularului” găsești numai mâinile altora decât ale proprietarului scormonind după bani. Nu și bani. Doar taxe și impozite.