Lucrările de licenţă sau disertaţie nu sunt documente ce necesită arhivarea. Practic, fiecare îndrumător sau fiecare catedră hotărăşte cât timp ţine lucrările predate şi susţinute de studenţi sau masteranzi.
În ultimii ani au fost scoase la iveală zeci de cazuri de plagiat, multe dintre ele făcând valuri din cauza poziţiilor ocupate de cei acuzaţi de plagiat. Însă, în fapt, plagiatul este o cutumă înrădăcinată în majoritatea universităţilor din ţară. De ce? Pentru că, prin organizare şi lipsa unui sistem de arhivare, universităţile chiar încurajează furtul intelectual.
Şi aproape în fiecare universitate există o mică mafie, compusă din studenţi, masteranzi şi cadre universitare capabile să facă rost „la comandă” de lucrări pe teme diverse. Dacă unii creează conţinut nou şi cer preţuri pe măsură, sunt şi persoane care doar schimbă numele pe lucrări din anii anteriori.
Zeci de lucrări de Licenţă, împrăştiate într-o intersecţie din Mănăştur
Azi-dimineaţă, la intersecţia Căii Mănăştur cu strada Câmpului, toate vehiculele treceau, indiferent de direcţia de deplasare, peste zeci de lucrări de licenţă.
„Sper că le-am recuperat pe toate. Au tot trecut maşini peste ele. Sunt doi saci. Au mers băieţii câte 100 de metri în fiecare direcţie să tot adune pagini şi coperţi”, a mărturisit şeful echipei care a curăţat intersecţia străzii Câmpului cu Calea Mănăştur.
Recuperate, cu ajutorul unei echipe Rosal, care a curăţat intersecţia pe toată zona carosabilă şi pe trotuare, nu am putut să nu observăm numitorul comun al lucrărilor.
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Facultatea de Horticultură, profesor îndrumător Maria Cantor.
Profesorul Maria Cantor nu a putut fi contactat, pentru a ne lămuri cum au ajuns lucrările împrăştiate pe carosabil.
„M-am documentat şi mi s-a confirmat: nu sunt documente de arhivare, nici la decanate, nici la arhivă. Le păstrează disciplina care le-a făcut, pentru palmares, un timp. Este parte dintr-un examen de finalizare a studiilor. Sunt cuprinse într-un examen mai amplu, au fost evaluate de comisie, inclusiv prin susţinere orală, s-au notat, nu mai au nicio valoare. Nu sunt publicaţii pentru că nu au ISDN. Nu sunt documente oficiale”, ne-a lămurit rectorul USAMV.
Întrebat dacă la USAMV se colectează selectiv, ţinând cont că e vorba de o cantitate mare de hârtie, rectorul a confirmat, însă nu şi-a putut explica cum au ajuns lucrările în stradă. „Avem coşuri, containere speciale pentru hârtie. Cum au ajuns acolo, nu aş putea să va spun. Voi cerceta, voi da telefoane, să văd cum au ajuns acolo„, a precizat Cornel Cătoi pentru Ziar de Cluj.
Lipsa spaţiului împiedică universităţile să stocheze lucrările. Iar mulţi membri ai comisiilor de examinare nici nu deschid lucrările pentru a le citi, ci doar parcurg câteva pagini, pe diagonală, în timpul prezentării orale. Oricum, atât studenţii, cât şi masteranzii predau o lucrare copertată, dar şi un dvd sau CD cu lucrarea în varianta electronică.
Dacă lucrările oricum se predau şi în varianta electronică, de ce îi mai obligă pe studenţi să facă o cheltuiala în plus? Pentru că nu e puţin lucru, pe lângă toate celelalte cheltuieli, să mai investească şi în printarea şi legarea lucrărilor.
Doar copertarea costă 40-80 de lei (porneşte de la 28, pentru varianta cu şurub sau alonjă), la care se adaugă şi preţul printării a 60-100 de pagini, unele alb-negru, altele color (mai ales cele cu plase, grafice, imagini).
Dacă universităţile nu au o arhivă, e clar că studenţii îşi vor pasa lucrările de la unii la alţii
Lipsa unei arhive comune şi faptul că universităţile se bazează doar pe memoria profesorilor îndrumători pentru originalitatea lucrărilor nu face decât să încurajeze furtul intelectual şi plagiatul.
Pe internet, referatele se găsesc „la liber”, existând adevărate biblioteci. Cele cu un conţinut deosebit, original, făcute la comandă se vând cu 50-100 de lei.
Iar preţul pentru o lucrare de licenţă, în funcţie de temă, începe de la 350 de lei. Sunt echipe care realizează, la comandă, lucrări pentru licenţe şi dizertaţii pentru 700-1.000 de lei. E plin Internetul.
Notele de subsol fac diferenţa
Ghidurile de redactare a lucrărilor, elaborate de fiecare universitate în parte, stipulează prezenţa notelor de subsol. Lucrările făcute în grabă sau care sunt doar suma unor pasaje copiate din alte lucrări îşi pierd pe parcurs notele de subsol, dacă acestea au existat în lucrarea originală.
Iată un exemplu de norme de redactare a unei lucrări, spicuind din ghidul Universităţii din Timişoara (USAMV nu are publicat ghidul pe site)
„Note de subsol – în situaţia în care se citează (ex. definiţii, puncte de vedere, clasificări etc), se menţionează cifre (ex. rata inflaţiei, poziţie în clasamente, PIB etc.) sau se doreşte explicarea unor termeni (ex. formule folosite), se vor introduce note
de subsol (Footnotes) pentru a se indica sursa(ele). Acestea se numerotează unitar pentru toată lucrarea şi vor respecta următoarele reguli de citare:
a) în cazul citării din cărţi etc. cu unul sau mai mulți autori: Exemplu: Mugur Isarescu defineşte inflația drept “starea economiei
caracterizată prin …” 1
b) în cazul citării din articole cu unul sau mai mulţi autori: Exemplu: Inflația este definită drept “acea stare a economiei..” 2
c) În cazul citării unor documente, regulamente ale unor organizaţii, instituţii etc. Exemplu: Analizând documentele oficiale ale Băncii Naționale a României 3, remarcăm că inflația este definită drept ….
Bibliografia – se structurează pe următoarele paliere: materiale tipărite (cărţi şi lucrări de autor în edituri, studii şi articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferinţe), resurse în format electronic (articole şi lucrări conferinţe disponibile on line, site-uri consultate), documente emanate de la diferite organisme și instituții și acte normative.
Aceste liste bibliografice se vor ordona alfabetic şi vor respecta următoarele reguli de redactare:
1. Carte cu unul sau mai mulți autori – Exemplu: Autor (i), Titlul cărții, Editura, locul apariției, anul.
2. Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces direct, a fost consultată forma tipărită a revistei – Exemplu: Autor (i), Titlul articolului, Revista, nr., anul, paginile.
3. Documente ale unor organizaţii, la care s-a avut acces direct sau on-line – Exemplu: Instituția, Documentul / Regulamentul, anul apariției, locul, paginile SAU site-ul de unde a fost preluată informația.
4. Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces on-line – Exemplu: Autor (i), Titlul articolului, Revista, nr. anul, paginile, site-ul de unde a fost preluată informația, data când a fost accesat site-ul
1 Autor (i), Titlul cartii, Editura , locul apariției, anul, paginile.
2 Autor (i), Titlul articolului, Revista, nr., anul, paginile.
3 Instituția, Documentul / Regulamentul, anul apariției, locul, paginile sau site‐ul de unde a fost preluată informația.
Sursele bibliografice trebuie sa fie actuale, fiind recomandată și utilizarea bibliografiei straine, a bazelor de date internaționale.
De reținut !: La notele de subsol se scrie mai întâi prenumele sau inițiala acestuia, urmat de nume ( Ex: Marin Ciumag – Contabilitatea financiară patrimonială, Vol. II, Editura Universitaria Craiova, 2009, p.45), spre deosebire de bibliografie unde se înscrie mai întâi numele urmat de prenume, (Ex.: Ciumag M. – Contabilitatea financiară patrimonială, Vol. II, Editura Universitaria Craiova, 2009)”