E ceva imperceptibil pentru oamenii normali, dar senzatia de care va voi vorbi se poate prinde pe radarul celor atenti la lucrurile speciale.
In ultima vreme, Emil Boc creste. Atat in imagine publica, cat si in potential. Este, pana la urma, un om care nu a pierdut nicio competitie politica si, macar din acest punct de vedere, ii seamana lui Traian Basescu.
Mai mult, oamenii incep sa compare mandatele lipsite de realizari pe care guvernele Ponta 1 si Ponta 2 le-au bifat cu epoca lui Boc. Si, in curand, isi vor da seama ca pana si cel mai rau an de premier al lui Boc, 2010, a fost mult mai consistent decat ultimele 12 luni ale lui Ponta.
Este incredibil acest Emil Boc, are un noroc porcesc sa nu contabilizeze foarte multa vreme efectul greselilor sale politice! Nu s-a lipit de el nici scandalul arestarii lui Apostu, i-a daunat doar putin scaderea pensiilor, dar lucrurile sunt acum deja uitate. Ca asa e in Romania.
Am crezut la inceput ca e doar o admiratie locala, cand am vazut ca Emil Boc este votat de clujeni pentru a treia oara primar, un lucru inexplicabil, daca era sa tinem cont de furia pensionarilor vaduviti de banuti. Dar am vorbit si cu alti oameni, din alte zone ale tarii si par sa fi uitat acea perioada cu foarte multa usurinta!
Nu e treaba mea sa va spun daca e bine sau rau, dar e treaba mea sa constat aceasta stare de fapt. Poporul il va reevalua pe Emil Boc cu ajutorul unor buni manipulatori in comunicare politica.
Intrebarea e ce se va intampla cu acest Emil Boc in viitorul apropiat?
Victor Ponta are mari presiuni in partid sa scape de penelisti, care vulnerabilizeaza guvernul (vezi Fenechiu) si care scad vertiginos in sondaje. Victor Ponta este intr-o situatie ciudata, caci are o majoritate larga cu care nu poate face nimic esential, fiindca presedintele Basescu ramane o nuca greu de spart, ramane un influentator al scenei politice.
Sa ai o majoritate de 70% in Parlament si in spate sapte milioane de oameni care au votat pentru demiterea lui Basescu si sa iti fie frica sa duci Constitutia la votare, de teama ca pica, iata ce paradox!
Cum Ponta a invatat sa fie ponderat si pragmatic, este foarte posibil ca votul pe Constitutie sa fie dus la prezidentiale. Dar asta nu inseamna ca Traian Basescu va renunta la „referendumul lui”. Va fi o buna oportunitate in aceasta toamna sa isi faca campanie electorala pentru Miscarea Populara si sa creasca din nimic aceasta formatiune pentru europarlamentare.
Si daca Traian Basescu, in primavara urmatoare, cu Miscarea Populara crescuta, dupa o iarna ce va mai musca din imaginea guvernarii USL, va reevalua la randul sau PDL? Daca ii va ierta ca nu l-au urmat in trecut si va propune o mare alianta a dreptei?
Pe cine credeti ca va propune Traian Basescu drept candidat al dreptei la presedintie? Va trebui sa gandeasca bine acest pas, sa gaseasca persoana potrivita sa se bata cu posibilii prezidentiabili Sorin Oprescu, Victor Ponta, Crin Antonescu sau George Maior.
Si, uitandu-se in propria ograda, are, la randul sau, patru optiuni.
Vasile Blaga iese din ecuatie, a pierdut orice sansa in momentul in care a intrat in conflict cu Traian Basescu. In plus, Blaga nu are capacitatea de a se reimprospata si nici demnitatea de a gandi pe termen lung viitorul partidului sau.
Ajungem la Adriean Videanu, care a avut inteligenta sa pastreze relatii subterane corecte cu presedintele Basescu. Videanu crede ca, daca are bani si daca a fost ales primar al Bucurestilor, este indreptatit sa spere la Cotroceni. Din pacate, perceptia romanilor vizavi de el va ramane mereu aceeasi: ca e o girafa rozalie care s-a imbogatit din afaceri cu statul.
Ii raman doar doua persoane la dispozitie – Elena Udrea si Emil Boc.
Nu e o idee rea sa incerci sa spargi prejudecatile unei Romanii conservatoare, ba chiar e o idee tipica stilului politic promovat de presedinte in ultimii zece ani. Elena Udrea poate fi elementul surpriza, dar cred ca ar fi o surpriza prea mare pentru popor sa aleaga o femeie, si mai ales o femeie recomandata de Basescu.
In plus, eu cred ca ar fi prea devreme ca Elena Udrea sa spere la o asemenea demnitate, avand in vedere ca inca nu are consistenta politica si imagistica necesara.
Cu siguranta, cel mai prezidentiabil pe partea dreapta ramane Emil Boc. Este la nivelul perfect de maturitate politica, are atuul cinstei si un CV consistent in spate. Are forta in voce, dovada faptul ca este singurul care mai lanseaza sarje la adresa lui Ponta in acest moment, el fiind, vorba aia, primar de oras, si nu presedinte de partid ca Blaga.
In plus, Emil Boc poate sa faca un joc la care este foarte bun – sa intre „la aspiratie” in curba spre Cotroceni, deoarece este de presupus faptul ca USL va scadea in urmatoarea perioada, asa cum se intampla cu orice guvernare in exercitiu.
Intrebarea este daca va scadea foarte mult, ca Boc sa poata bate un prezidentiabil USL.
Dar cea mai intrebare dintre intrebari ramane daca Boc va accepta sa candideze la Cotroceni. Nu e o decizie usoara, caci un asemenea anunt va trebui foarte bine protejat de specialistii in comunicare, pentru a nu avea un efect negativ.
Ultima oara cand Emil Boc a plecat de la Cluj pentru postul de premier, clujenii s-au simtit parasiti. Jucand corect cartea pentru Cotroceni, Emil Boc ar putea fi iertat de aceasta data, zgandarind orgoliul local si spunandu-le clujenilor ca, pentru prima oara, Clujul are sansa sa dea un presedinte. Ba chiar Transilvania sa dea un presedinte.
In plus, nu trebuie sa paraseasca efectiv functia de primar, decat in cazul unei reusite.
E prea devreme sa se gandeasca Boc la un asemenea scenariu? Judecand dupa ultima experienta a lui cu Basescu, cand propunerea pentru premier s-a facut pe nepregatite, eu cred ca Emil Boc ar trebui sa cantareasca din timp o asemenea optiune.
Si, mai ales, sa se gandeasca foarte bine cine ii va fi succesorul. Nici el, nici Clujul, nu isi mai permit un nou Sorin Apostu.